Marea Mediterană, „cimitirul” a 30.000 de refugiați înecați într-un deceniu

Înregistrările au început în UE în 2014, când scufundarea a două bărci a dus la moartea a 600 de migranți pe țărmul Italiei. În intervalul avut în vedere, majoritatea migranților au plecat de pe țărmurile nordice ale Africii către Italia și Malta prin așa-numita „rută centrală”, iar alții au încercat să ajungă din Orientul Mijlociu în Grecia, pe „ruta estică”.

Deși „criza migranților” cea mai urmărită de presă a fost în urmă cu câțiva ani buni, potrivit statisticilor 2023 a fost anul cu cele mai multe victime înregistrate la nivel mondial din rândul migranților.

This image contains sensitive content which some people may find offensive or disturbing. Click to reveal

This image contains sensitive content which some people may find offensive or disturbing - Click to reveal

---

În 2015, fotografia care a reprezentat cel mai bine criza migranților a fost aceea a micuțului Alan Kurdi, care la doar trei ani a murit înecat în Marea Mediterană. Familia sa încerca să fugă de războiul din Siria, însă barca lor a eșuat în apele dintre Turcia și Grecia.

În Marea Mediterană, cei mai letali ani au fost 2014, 2015 și 2016. Trendul este din nou în creștere: anul trecut au murit sau au dispărut aproape la fel de mulți oameni în Mediterană ca în 2014, peste 3.000. În 2023, 161 de copii au murit în Mediterană.

Într-un interviu pentru Al Jazeera, Flavio di Giacomo, purtător de cuvânt pentru Organizația Internațională pentru Migrație, a spus că UE poate gestiona situația actuală fără să-și pericliteze cu adevărat sistemele sociale. „Sunt cifre gestionabile și ar trebui făcut mai mult ca acești oameni care vin pe mare să poată ajunge la un sistem care să-i protejeze”.

Nici pe uscat nu e mai ușor. Mii de refugiați care iau Calea Balcanică, prin Turcia și pe jos spre Europa Occidentală prin Balcani, dau de violență și abuz pe drum, mai ales din partea grănicerilor.

Sute dintre cei care ajung în UE tot ajung să-și piardă viețile. Mulți ajung să se sinucidă, din disperare că așteaptă ani întregi în condiții mizere ca autoritățile să le acorde azil, fără să aibă în acest răstimp drept de muncă.

Mai nou, țări precum Marea Britanie și Italia vor să trimită solicitanții de azil care ajung pe țărmurile lor în alte țări, până când le vor fi soluționate cazurile. Britanicii au semnat un acord cu Rwanda, în Africa centrală, în timp ce italienii vor să trimită azilanții în Albania.

Europenii vor control mai strict al granițelor - însă acesta vine cu încălcări ale drepturile omului

Uniunea Europeană încearcă să-și întărească paza granițelor externe, ca să oprească un nou val de migranți, după ce țările europene au înregistrat 1,14 milioane de solicitări de azil în 2023 (pe lângă cei 4,4 milioane de refugiați ucraineni care se află acum în UE) - cele mai mari numere din 2016 încoace. Potrivit ONU, Europa găzduiește 24,9 milioane de refugiați, unul din cinci la nivel mondial.

Destinația principală este Germania, către care încă încearcă să se îndrepte cei din țări instabile precum Siria și Afganistan. Au crescut și numerele de palestinieni care cer azil, pe fondul războiului din Gaza.

Experții spun că din ce în ce mai mulți refugiați din pricina schimbărilor climatice vor ajunge în viitor pe țărmurile Europei, în timp ce țările lor de baștină suferă din pricina fenomenelor meteorologice extreme, ca seceta sau inundațiile.

Doar unul din trei europeni consideră că UE ar trebui să primească cu brațele deschise migranții, în special din țările în care aceștia ajung în numerele cele mai mari: Spania și Italia. Două treimi dintre europeni susțin controale mai stricte la graniță.

UE încearcă să-și „externalizeze” controlul granițelor - adică, trimite bani țărilor mediteraneene și africane ca să oprească fluxul de migranți. Dar activiștii pentru drepturile omului spun că fondurile UE trimise Tunisiei și Libiei pentru a opri migrația duc la încălcări grave ale libertăților civile - fapt documentat și de Parlamentul European.

În Senegal, UE a trimis cel puțin 320 de milioane în ultimii 20 de ani - bani cu care s-au cumpărat, printre altele, echipamente pentru poliție care au fost folosite ca să reprime proteste pro-democrație.

Greutăți pentru familiile celor dispăruți și pentru cei care vor să ajute migranții

Potrivit unui nou raport al Proiectului Migranții Dispăruți, redactat de Organizația Internațională pentru Migrație, lumea este un loc din ce în ce mai periculos pentru cei ce fug de război sau persecuție, în ciuda promisiunilor guvernelor occidentale că vor încerca să salveze viețile pus în pericol.

Familiile multora încă nu știu ce s-a întâmplat cu cei dragi - dacă au murit, dacă au dispărut de pe fața pământului - vor doar răspunsuri, conform interviurilor efectuate de Proiectul Migranții Dispăruți.

Forțele politice de dreapta din Europa încearcă să criminalizeze chiar și ajutorul umanitar pentru migranții de pe mare. Cel mai cunoscut este cazul voluntarilor umanitari arestați în 2018 de autoritățile grecești pentru că ajutau migranții, dar și al conflictului dintre autoritățile italiene și activista germană Carola Rackete, din 2019, când ea a adus migranți salvați în Lampedusa în ciuda opoziției Romei.

Una dintre persoanele arestate pentru asemenea acțiuni, Sara Mardini, este ea însăși refugiată din Siria și a traversat Mediterana către Grecia - inițial într-o barcă, dar după ce motorul bărcii a eșuat, a continuat înot. După ce a primit azil în Germania, ea s-a alăturat unui ONG care ajută refugiații ce ajung în Grecia și a fost arestată în 2018 în timpul unei misiuni de salvare. Sara Mardini și colegul său Sean Binder încă așteaptă, de cinci ani, o hotărâre în procesul care i-ar putea trimite după gratii pentru 20 de ani.