Peste 700.000 de bărbați ruși au părăsit țara în primele opt luni după începutul războiului, dintre care peste 260.000 ar fi fugit de mobilizare.
Înaintea invaziei Ucrainei de către armata rusă, în fiecare lună rușii depuneau în jur de 600 de aplicații de azil în UE, potrivit Agenției UE pentru Azil. În primele luni ale războiului, cifra s-a dublat. Au fost acceptați în jur de un sfert dintre rușii ale căror cereri au fost concluzionate. Majoritatea dosarelor rămân deschise, pe perioadă nedeterminată.
Rușii se află pe locul 15 în topul naționalităților care au aplicat pentru azil în UE, conform Eurostat. În anul 2022, au fost în top 5 aplicanți în Cehia (135 aplicații), Estonia, (215), Letonia (120), Lituania (140), Ungaria (5), Polonia (1.350), Slovacia (35), Croația (2.060), Finlanda (1.095) și Suedia (670).
Țările cele mai populare între solicitanții de azil ruși sunt Germania, Franța, Suedia și Polonia.
Unii aplicanți, care au fugit din Rusia la începutul războiului, se tem că vor fi trimiși înapoi dacă li se resping cererile de azil, potrivit Moscow Times. Procedurile sunt prelungite fără un termen-limită pe orizont, iar voință politică nu există - mai ales în țările baltice, care au declarat deschis că nu vor accepta astfel de refugiați.
Au rușii care se opun mobilizării dreptul de a cere azil în alte țări?
„Da”, spune Alberto Achermann, profesor de drept al migrației la Universitatea din Berna, citat de SwissInfo.
„Dacă o persoană este persecutată pentru convingerile sale politice, se conformă statutului de refugiat din Convenția de la Geneva. Dacă este adevărat ce se spune, că rușii care nu vor să plece la război împotriva Ucrainei sunt pedepsiți cu închisoare până la 15 ani, statul dovedește că îi vede drept inamici, și îi persecută din motive politice”, adaugă Achermann.
„Alegerea de a nu recunoaște rușii ca refugiați este una politică, și ar putea să nu fie conformă cu dreptul internațional”, scrie în The Guardian Nicole Stybnarova, profesoară de drept internațional și al refugiaților la Universitatea Oxford.
Răspunsul țărilor postsocialiste
„Lituania nu va acorda azil celor care doar fug de responsabilitate. Rușii ar trebui să rămână și să lupte. Împotriva lui Putin”, a declarat în septembrie ministrul de Externe lituanian, Gabrielius Landsbergis. Cu doar o săptămână înainte, autoritățile au refuzat cererea de azil a unui rus care se opune războiului.
„Refuzul de a-și îndeplini datoria civică în Rusia sau dorința de a nu face acest lucru nu este motiv suficient pentru a primi azil în altă țară”, a declarat ministrul de Externe al Estoniei, Urmas Reinsalu.
Țările baltice și Polonia și-au închis granițele cu Rusia în septembrie 2022. Finlanda și-a închis și ea complet granița cu Rusia, din pricina valului de migranți africani și din Orientul Mijlociu care au copleșit vămile la sfârșitul anului trecut.
În R. Moldova, mai mulți cetățeni ruși decât ucraineni au solicitat pașapoarte moldovenești. Autoritățile de la Chișinău au spus recent că sunt copleșite de numărul crescând al cererilor și au cerut guvernului prelungirea termenului de examinare a cererilor de la 20 de zile, la șase luni.
- Te-ar putea interesa și: În timp ce Putin le oferă simplificat moldovenilor cetățenia rusă, tot mai mulți ruși solicită cetățenia R. Moldova
În România, rușii caută mai degrabă azil decât cetățenie. Solicitările de azil ale cetățenilor ruși au ajuns de la trei înaintea pandemiei Covid-19, la 70 în 2022 și 21 în 2023. Nu este un număr ridicat, pentru țara care a primit peste 22.000 de cereri de azil în acei doi ani - însă semnalează un fenomen distinct.
Și Bulgaria a primit peste 230 de cereri de azil de la cetățeni ruși de la începutul războiului, dintre care doar 15 au fost aprobate până în octombrie 2023. Celor cărora autoritățile le-au refuzat cererea de azil, le-au spus că nu consideră că se supun unui risc ridicat de persecuție în Rusia. Rușii din Bulgaria pot obține, însă, drept de reședință dacă își deschid o afacere acolo sau reprezintă o companie.
Solicitanții de azil ruși în Occident
Peste 1.100 de ruși au cerut azil în Finlanda în primul an și jumătate de război, jumătate dintre ei bărbați, dar numărul a scăzut după sfârșitul primului an de război. 85 de aplicații de azil de la ruși au fost acceptate de autoritățile finlandeze în 2022.
Peste 2.600 de ruși au solicitat azil în Franța, doar în anul 2022, o creștere de 75% față de anii precedenți. Explicația multora este că opiniile lor politice îi împiedică să se alăture armatei ruse.
Franța ia în considerare, din iulie 2023, cererile rușilor care fug de armată, atâta timp cât pot face dovada unei scrisori de mobilizare. Argumentul este că, fiind parte din armată, ei ar putea comite crime de război și nu vor acest lucru.
Germania a aprobat în septembrie solicitări de azil de la 90 de bărbați ruși care încercau să evite mobilizarea. Germania a înregistrat peste 3.500 de astfel de cereri, dintre care 2.000 încă nu au fost concluzionate.
Acordarea azilului pentru cei ce fug de mobilizare este o problemă politică complicată în Germania. Pe de o parte, în septembrie 2022, partidele de pe întreg spectrul politic au spus că acești oameni trebuie protejați. Apoi, la începutul anului trecut, biroul federal pentru imigrație și refugiați a respins o cerere de azil de acest tip, spunând că „nu se poate stabili probabilitatea ca aplicantul să fie înscris în forțele armate, cu forța, împotriva dorințelor sale”.
În Olanda, guvernul a decis la sfârșitul anului 2022, când nu se anunțase încă un nou val de mobilizări, că rușii care cer azil pentru că nu vor să fie mobilizați în armată nu au dreptul să rămână în țară. Exista însă la acel moment un moratoriu pe deportări, care a fost prelungit cu șase luni.
În Belgia, între 60 și 100 de ruși, majoritatea bărbați, solicită azil în fiecare lună, de când a început războiul. Avocații de imigrație spun că frica mobilizării nu este un motiv sufficient de puternic, dar dacă oamenii pot dovedi că acasă îi așteaptă consecințe grave, au o șansă.
Un fost comandant al unității paramilitare Wagner, care a dezertat în iulie 2022, a cerut azil în Norvegia, unde a fost deținut pentru că a intrat ilegal în țară. El le-a promis autorităților informații despre activitățile grupului Wagner, pentru a ajuta la un potențial proces pentru crime de război.
- Te-ar putea interesa și: Refugiat sau imigrant. Dincolo de războaie, sărăcie și ce știm deja
SUA a promis că rușii care se opun războiului pot cere azil, dar această promisiune nu presupune că cererile lor vor fi și aprobate. Aproape 22.000 de ruși au cerut azil în SUA, între octombrie 2021 și septembrie 2022.
Mulți dintre ei intră în SUA prin Mexic, de unde sunt preluați de autoritățile americane și strânși în centre de detenție pentru imigranți. Mai mulți ruși care au solicitat azil au fost deportați de autoritățile americane, care nu consideră fuga de mobilizare a fi un motiv suficient de puternic pentru a cere azil.
Doi cetățeni ruși au solicitat azil în Coreea de Sud, după ce au fost blocați în aeroportul din Seul timp de peste patru luni.
Doi ruși de origine siberiană aparținând unei etnii minoritare au intrat pe teritoriul Statelor Unite, în statul Alaska: ei au traversat strâmtoarea Bering într-o bărcuță. Ei au spus că se tem de mobilizare, mai ales pentru că minoritățile etnice sunt victima disproporționată a recrutorilor.
Ce îi îndrumă pe ruși să fugă din țară și să ceară azil?
- Obiecții morale la război și refuzul de a se alătura armatei
Autoritățile ruse au mărit, de la începutul războiului, numărul bărbaților mobilizați pe front. Serviciul militar este obligatoriu pentru bărbații ruși între 18 și 27 de ani, care pot fi chemați la datorie oricând. În iulie 2023, Moscova a crescut limita de vârstă la 30 de ani. Cei care au fost chemați la armată nu pot părăsi țara.
La sfârșitul anului 2022, Kremlinul a ordonat prima mobilizare de după al Doilea Război Mondial, a 300.000 de soldați, iar mii de ruși au fugit din țară pentru a nu fi recrutați. Președintele rus Vladimir Putin a ordonat mobilizarea altor 130.000 de cetățeni în septembrie 2023, inclusiv din teritoriile ucrainene ocupate, și a „plusat” cu încă 170.000 într-un decret din decembrie.
De unde înaintea invaziei Ucrainei, numărul de recruți era în jur de 260.000 anual, potrivit Institutului pentru Studiul Războiului, Kremlinul a trimis un număr mult mare de soldați în Ucraina și încearcă să trimită și mai mulți. Nu se cunoaște câți ruși au fost trimiși pe frontul ucrainean, însă autoritățile americane estimează că Rusia a trimis 360.000 de soldați în Ucraina la începutul invaziei și că, dintre aceștia, cel puțin 315.000 și-au pierdut viața sau au fost răniți în primul an și jumătate de război.
- Proasta reputație a armatei
Înaintea războiului din Ucraina, armata rusă avea o reputație foarte proastă. Din cauza relelor tratamente aplicate soldaților de către superiori, relației dificile cu alți soldați, condițiilor grele și salariilor neplătite, rușii încercau de mult să evite serviciul militar, pe care îl vedeau ca pe un fel de gulag.
Soldații care s-au întors din războiul din Afganistan (1979-1989) și din cele din Cecenia (1994-1996 și 1999-2009), s-au întors cu sindrom post-traumatic, devastați complet și incapabili să se reintegreze în societate. Mulți au rămas cu o pată pe conștiință după atrocitățile comise, fapte care încălcau Convențiile de la Geneva.
Condițiile din armata rusă au fost remarcate chiar și de ONG-urile pentru drepturile omului Human Rights Watch și Amnesty International în vremea războaielor din Cecenia. Amnesty a documentat mai multe cazuri, chiar și pe timp de pace, de tortură a soldaților la mâna superiorilor lor, dintre care unele cazuri au dus la moartea soldaților. Autoritățile ruse au încercat să ascundă problema.
- Orientare sexuală și identitate de gen
În Rusia, comunitatea LGBTQ+ este persecutată atât din punct de vedere social, cât și legal. Relațiile homosexuale au fost decriminalizate după căderea comunismului, dar între timp s-au adoptat legi care pedepsesc „propaganda homosexuală”, un concept vag și ușor de folosit abuziv.
La zece ani după primele restricții împotriva comunității LGBT, Curtea Supremă de la Moscova a interzis oficial „mișcarea LGBT” în noiembrie 2023. Odată cu începutul războiului, schimbările sociale din Rusia pun accentul pe așa-zisele „valori tradiționale” - ceea ce vine la pachet cu mai multă presiune asupra comunității LGBT.
La scurt timp după hotărârea Curții Supreme, ONG-ul Equal Post, care ajută rușii LGBT să plece din țară, a început să primească o nouă solicitare la fiecare cinci minute.
În 2023, un purtător de cuvânt al ministerului Justiției din Germania a declarat că vor fi luate în considerare cererile de azil ale rușilor pe motivul fricii de persecuție în baza orientării sexuale și identității de gen.
Însă procesul de solicitare a azilului este lung și anevoios, iar cel puțin patru ruși din comunitatea LGBT s-au sinucis doar în Olanda, în 2023, pentru că nu mai suportau incertitudinea.
