Uniunea Europeană dă astfel un semnal semnificativ după ce Congresul SUA nu a reușit să cadă de acord asupra continuării ajutorului pentru Ucraina, în ciuda strigătului disperat al Kievului că va rămâne fără muniție.
Premierul ungar Viktor Orban s-a opus acordului la summitul de la Bruxelles din decembrie.
La prima vedere, se pare că el a pierdut vremea și a subestimat hotărârea celorlalte 26 de state membre. Nu va mai putea să-și exercite dreptul de veto împotriva ajutorului european pentru Ucraina și nici nu va vedea vreun ban din fondurile înghețate de Comisia Europeană din cauza preocupărilor legate de statul de drept din Ungaria. De asemenea, nu a primit vreo garanție că va primi acești bani nici în viitor. În plus, banii UE vor începe să ajungă în Ucraina încă din martie.
Așa să fie, oare? La o privire mai atentă, lucrurile nu arată deloc în alb și negru, cum par la prima vedere.
O minimă analiză a concluziilor summitului UE asupra cărora liderii blocului comunitar au căzut de acord încă de dimineață arată că lucrurile sunt mult mai nuanțate.
Concluziile summitului nu au fost formulate dintr-un condei, ci după câteva discuții intense în timpul unei cine informale cu unii dintre liderii de la Bruxelles, care a avut loc cu o seară înainte. Discuțiile au continuat apoi în grupuri mai mici după acea cină și s-au terminat cu consultări mai ample care au avut loc dimineață, chiar înainte de începerea summitului.
Două sunt paragrafele care au făcut posibilă unanimitatea votului pentru sprijinirea Ucrainei.
Iar aceste paragrafe au fost obținute în urma unor contribuții cheie: premierul italian Giorgia Meloni, președintele francez Emmanuel Macron și ale președintelui Consiliului European, Charles Michel.
Un trio de lideri cu care Orban are o relație strânsă, potrivit unor surse familiare cu negocierile.
Primul dintre aceste două alineate prevede că „pe baza raportului anual al Comisiei privind punerea în aplicare a instrumentului pentru Ucraina, Consiliul European va organiza în fiecare an o dezbatere privind punerea în aplicare a instrumentului, în vederea furnizării de orientări. Dacă este necesar, peste doi ani, Consiliul European va invita Comisia să prezinte o propunere de revizuire în contextul noului CFM (cadrul financiar multianual – bugetul pe termen lung al UE)".
Aici, este clar că Ungaria nu a primit dreptul anual de veto pe care-l revendica. Un raport anual al Comisiei nu reprezintă un veto și nici dezbaterea anuală între liderii Consiliului European.
Ultima propoziție despre propunerea de revizuire este, de asemenea, una cât se poate de interesantă.
Pentru a declanșa o revizuire, toate cele 27 de state membre ale UE trebuie să fie de acord. Deci, unii dintre cei mai buni prieteni ai Ucrainei, cum ar fi statele baltice, pot pur și simplu să împiedice o revizuire dacă consideră că nu este necesară. Și apoi există termenul „revizuire" în sine.
Implică un veto real? Poate că Ungaria îl poate interpreta ca pe un veto, dar alții nu.
UE este expertă în gimnastica semantică pentru a ajunge la un compromis.
Lucrurile înseamnă pur și simplu lucruri diferite pentru diferite state membre.
Ca o anecdotă pentru a ilustra acest lucru – câțiva diplomați au indicat acordul pe care UE l-a încheiat la sfârșitul anului 2022 cu privire la plafonarea prețului petrolului rusesc.
Acesta a fost stabilit la 60 de dolari americani la acea vreme și, chiar dacă unele state membre doreau o cifră mai mică, au fost convinse cu promisiunea de a organiza revizuiri la fiecare două luni, probabil gândindu-se că revizuirea însemna, de fapt, că vor exista negocieri adecvate (cu potențiale veto-uri) pentru a reduce și mai mult plafonul.
Nu s-a întâmplat așa ceva, iar plafonul de preț a rămas la 60 de dolari până în prezent. O revizuire în acest caz a însemnat doar actualizări regulate și nimic mai mult.
Deci, acest paragraf nu pare să ofere Ungariei mare lucru.
Dar mai există o frază din concluziile de 12 pagini, care afirmă că „Consiliul European reamintește concluziile sale din decembrie 2020 privind aplicarea mecanismului de condiționalitate”.
Destul de criptic și deschis interpretărilor.
Mecanismul de condiționalitate reprezintă chiar schimbarea de regulă convenită pentru bugetul UE 2020-2027 de a reține banii statelor membre dacă există teama că banii sunt utilizați în mod abuziv – exact ceea ce a făcut Comisia Europeană cu Ungaria.
Cum ați interpreta asta? Poate, ca un indiciu din partea statelor membre către Comisie de a dezgheța o parte din cele 10 miliarde deținute de Ungaria. Sau ca niște condiții stricte pe care Ungaria trebuie să le îndeplinească pentru a obține banii ceva mai ușor? Sau ar putea însemna că mecanismul de condiționalitate ar trebui utilizat mai puțin în viitor?
Nu uitați că o parte din bani vor începe să curgă către Ungaria în primăvară, mai ales că Parlamentul European, unul dintre cei mai înverșunați critici ai lui Orban, va trece în curând pe modul electoral, pentru că se apropie alegerile europarlamentare în iunie. Atenția se va îndrepta pur și simplu în altă parte.
Și apoi, mai sunt lucrurile care rămân nescrise. Nu există încă dovezi concrete care să demonstreze că procesul de extindere a Ucrainei ar putea fi încetinit și mai mult, lucru de care Budapesta este interesată. S-ar putea ca conferința interguvernamentală (CIG) pentru Ucraina, care ar marca deschiderea oficială a discuțiilor de aderare, să nu aibă loc în martie, așa cum speră Kievul, ci după alegerile parlamentare din vară sau chiar din toamnă.
Și apoi există PR-ul pur. Ascultați pașii liderilor înainte de summit și cele mai rostite două cuvinte: „Viktor" și „Orban".
Viktor a revendicat victoria spunând că „fondurile Ungariei nu vor ajunge în Ucraina și avem un mecanism de control la sfârșitul primului și celui de-al doilea an".
Iar acest mesaj ar putea fi atrăgător și pentru alți europeni decât cei maghiari.
În aceeași zi cu summitul, mii de fermieri au coborât în capitala UE, mulți cu tractoare, pentru a demonstra, printre altele, împotriva creșterii costurilor de producție. În mai multe sensuri, este clar că alegerile cruciale pentru UE sunt chiar după colț.
Articol preluat de la Europa Liberă România.
