Rusia a interzis ca zborurile dinspre Franța și Austria să-i folosească spațiul aerian pentru cursele spre Moscova ce căutau să evite traversarea spațiului aerian al Bielorusiei. Asta a determinat companiile aeriene din Franța și Austria să-și anuleze pur și simplu zborurile spre Moscova.
Cum o scrie la Londra The Guardian, Air France și Austrian Airlines nu făceau decât să urmeze recomandările Agenției Europene a Securității Aeriene (European Union Aviation Safety Agency, EASA), care sugerează evitarea spațiului aerian bielorus. Companiile din Franța și Austria și-au anunțat așadar din timp noua rută spre Moscova, ceea ce însă autoritățile ruse au refuzat.
Cotidianul Kremlinului, Rossiiskaia Gazeta, nu menționează nimic despre asta, dar caută în schimb să dovedească teoria potrivit căreia tânărul jurnalist bielorus Roman Protasevici ar fi luptat în Ucraina. Fotografia care însoțește articolul arată în realitate doar un om mascat, imposibil de identificat. Apoi, tonul articolului și aluziile insistente sunt acolo doar pentru ca cititorul să uite enormitatea deturnării avionului și încălcarea legislației internaționale.
În schimb, cotidianul de opoziție Kommersant merge direct la subiect și publică mare articolul: „Nu se poate zbura în nici o direcție: Rusia intră în conflict cu UE din pricina spațiului aerian al Bielorusiei”.
Cotidianul Izvestia scrie la rândul lui despre cum ministerul de externe al Ucrainei atrage atenția asupra pericolului apropierii fuzionale între Rusia și Bielorusia.
Izvestia îl citează pe ministrul de externe al Ucrainei, Dmitro Kuleba, care spune: „Apropierea Bielorusiei de Rusia este o amenințare pentru noi.” „Poziția lui Lukașenka”, continuă Kuleba, „nu ne permite să întreținem nici o legătură cu Bielorusia”. Izvestia amintește că pe 24 mai, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a luat decizia suprimării legăturilor aeriene cu Bielorusia vecină, în urma deturnării de către regimul de la Minsk a zborului Ryanair Atena-Vilnius.
În acest timp, Compania Proton Technologies AG din Elveția anunță că nu găsește „dovezi credibile” pentru a verifica afirmația că Minskul ar fi primit o amenințare cu bombă prin e-mail înainte de a devia avionul de pasageri Ryanair, duminică 23 mai.
(Cf. și blogul pe care îl țin zilnic la Europa Liberă despre criza din Ucraina, de la tulburările de pe Maidan din decembrie 2013 încoace, inclusiv evoluțiile zilnice ale situației pe front în Donbas: Criza din Ucraina. LiveBlog.)
Anchetă privind drepturile omului în Israel și Gaza
Consiliul Drepturilor Omului al ONU a votat ieri, joi 27 mai, o rezoluție prin care cere o anchetă internațională în legătură cu posibilele încălcări ale drepturilor omului, de către ambele părți, în recentul conflict armat dintre Israel și palestinienii din Gaza, relatează astăzi El Pais.
Rezoluția a fost votată de 24 dintre cei 47 de membri ai Consiliului. Notând această “măruntă majoritate” de un vot, Jerusalem Post precizează că 9 țări au votat împotrivă, iar 14 s-au abținut, printre care Franța. “Nici una din țările Uniunii Europene nu a sprijinit măsura”, indică Jerusalem Post. Rezoluția nu menționează însă în mod explicit nici Israel și nici Hamasul, constată New York Times, care subliniază că ancheta nu va limitată în timp, ceea ce este neobișnuit
În acest timp, senatorul republican de Florida Marco Rubio a publicat un comentariu pe site-ul Fox News, în care afirmă că ”acest Consiliu al Drepturilor Omului din ONU este corupt încă de la început”, el justificându-și punctul de vedere prin prezența printre membri a unor țări precum China, Rusia, Venezuela și Cuba, “câteva dintre cele mai cumplite țări în materie de drepturile omului”. Pe deasupra, spune el, această instituție “nu și-a ascuns niciodată disprețul pentru Israel”. Statele Unite nu fac parte dintre cei 47 de membri ai Consiliului.
Ierusalim, capitala poporului evreu: o „invenție recentă”?
Săptămânalul francez Courrier International, care oferă în traducere cele mai bune articole ale săptămânii din presa de pe întreaga planetă, are în ultimul său număr un întreg dosar despre Ierusalim, văzut istoric în lumina ultimului conflict violent israelo-palestinian.
Pacea rămâne fragilă în continuare, chestiunea Ierusalimului divizează la fel de mult, iar un articol în Courrier International, tradus din cotidianul israelian de stânga Haaretz, amintește în ce măsură ideea că Ierusalimul e capitala poporului evreu este o „invenție recentă”. Apatia sionistă în privința Ierusalimului, spune articolul, era flagrantă deja în scrierile lui Theodor Herzl (1860 – 1904), părintele sionismului politic. În 1898, în singura sa călătorie în Palestina, când Ierusalimul era deja majoritar evreiesc, el își arăta disprețul pentru acel oraș străin.
Într-adevăr, continuă cotidianul mediilor intelectuale (care este și cel mai vechi ziar israelian, lansat în 1919, sub mandat britanic) Haaretz, pentru primii sioniști, Ierusalimul nu făcea câtuși de puțin parte integrantă obligatorie din proiectul național, ci era văzut doar ca un centru spiritual. Altfel zis, în vremea aceea mișcarea sionistă era dispusă să cedeze acel oraș bălțat și cosmopolit în schimbul edificării unui stat evreu.
De fapt, Theodor Herzl a fost primul care a propus ca Ierusalimul să devină un oraș internațional. În pseudo-romanul său din 1902 Altneuland (Noul vechi tărâm), el scrie că Ierusalimul aparține tuturor națiunilor, ca centru religios și spiritual, și îl vede ca pe un soi de muzeu etern al omenirii.
Cedând Ierusalimul, scrie Haaretz, mișcarea sionistă spera astfel să evite rezistența internațională la crearea unui stat evreiesc, precum și eventualele conflicte violente, în oraș, între musulmani, creștini, evrei și necredincioși.
Britanicii au fost cei care au făcut din Ierusalim capitala provinciei administrate de ei, în vreme ce Agenția evreiască ce urmărea crearea viitorului stat, The Jewish Agency for Israel, se instalase la Jaffa, care avea să devină Tel Aviv, acolo unde își au astăzi ambasadele majoritatea țărilor planetei.
Cât despre împărțirea actuală a vechiului oraș în patru cartiere: musulman, evreiesc, armenesc și creștin pe scurt,, ea a fost dorită și impusă de sultanul turc Suleiman (Magnificul, cel din foiletonul televizat), care a și incercuit orașul cu zidul complet pe care mulți îl cred astăzi antic.
Dar și săptămânalul britanic The Economist are ca dosar special al numărului său apărut în această dimineață tot chestiunea Israelului și a Palestinei, sub titlul: „Două state, sau unul?”
„America a început să dirijeze discuțiile între israelieni și palestinieni în urmă cu trei decenii. Dar Țara Sfântă rămâne sfâșiată între cele două popoare care nu ajung să trăiască împreună”, scrie The Economist.
Pe un ton similar, un comentariu în Le Monde, în Franța, descrie surpriza israelienilor care au crezut întotdeauna până acum că Israelul este un “stat evreu și democratic”. În realitate, conchide comentariul din Le Monde, politica permanentă a lui Beniamin Netaniahu a fost aceea de lărgi prăpastia dintre evrei și arabi, pentru a păstra puterea prin pretextul conflictului permanent între civilizații.
MGM, fabrica de vise scoase la mezat
În sfârșit, editorialul din Le Monde, astăzi, este despre achiziționarea miticului Studio Metro Goldwin Mayer de către Amazon pentru uriașa sumă de 8,5 miliarde de dolari (7 miliarde euro).
Înghițirea istoricului Metro Goldwin Mayer (MGM, a cărui epocă de aur a fost ilustrată cel mai recent de frumosul film Mank, disponibil pe Netflix) de către Amazon este „o nouă etapă în tendința spre concentrare în sectorul producției cinematografice, sub presiunea ascensiunii site-urilor de streaming, precum Netflix, Disney, Apple sau Amazon. Toate acestea caută să-și îmbogățească ceea ce oferă în catalog, pentru a atrage tot mai mulți abonați.
Majoritatea celor 4000 de filme ale MGM sunt vechi și nu vor fi privite de abonați, deși seria francizei James Bond este o excepție, însă toți ceilalți giganți fac asta la rândul lor: Disney, de pildă, a cumpărat Twentieth Century Fox. În cursa streaming-ului, marile firme aruncă miliarde de dolari pentru fonduri cinematografice învechite, doar pentru a nu rămâne în urmă.
Evident, conchide Le Monde, o asemenea cursă dementă a achizițiilor pune problema supraviețuirii producțiilor independente. De unde să aibă acei producători independenți suficienți abonați la streaming? “Se mai pune însă și problema evoluției comportamentului spectatorilor, care au adoptat în masă streaming-ul în timpul pandemiei. Investind atâția bani în MGM, Amazon arată că pariază pe faptul că această atitudine va deveni dominantă.”
