Analistul politic Igor Boțan, directorul Asociației pentru Democrație Participativă (ADEPT), despre votul în perioada sovietică, diferența de activism la alegeri a tinerilor care locuiesc în țară și a celor din diaspora, și despre ce se poate face pentru a nu pierde din punctul de vedere al activismului civic încă o generație de tineri în Republica Moldova. Un interviu realizat în cadrul proiectului Antinostalgia – privind spre viitor.
Europa Liberă: Dle Igor Boțan, discuția în cadrul proiectului „Antinostalgia – privind spre viitor” se referă la tineri și implicarea lor în alegeri, în procesele electorale. Dvs., probabil, vă amintiți în perioada sovietică, deci era cumva o chestie în care erai obligat să mergi, știai că nu decizi nimic și de aici venea cumva și un pic de ridicol al aceste situații. Cum vă amintiți acea perioadă și în ce măsură oamenii și înțelegeau că este o chestie cumva falsă, un pic ridicolă, scenarizată?
Igor Boțan: „Cu certitudine, oamenii înțelegeau foarte bine. Noi glumeam pe seama acestui drept de vot, noi spuneam: „Da, avem drept de vot, dar nu avem dreptul de a alege”. Aceasta era formula.
Și atunci, mergeam, când eram studenți, mergeam să votăm. Eu am avut o experiență personală, nu pentru că aș fi fost rebel în acea perioadă, pur și simplu m-am luat cu treburile și nu am mers. Nu am mers eu și colegul meu de facultate, noi am preferat să mergem la plimbare într-o pădure, eram fizicieni tineri, discutam și ne-am dus să culegem ciuperci. Și am avut probleme mari, am fost invitați la discuție, am fost admonestați și ni s-a spus că nota la comunismul științific va fi micșorată. Pentru că, chiar dacă studiam la Facultatea de fizică, comunismul științific era disciplina care era obligatorie. Și așa s-a și întâmplat. A fost o experiență personală, dar, mă rog, am trecut ușor peste ea.
Actualmente, dacă există dreptul de vot liber exprimat, de exemplu, în aceeași Federație Rusă, vedem ce se întâmplă cu protestele în favoarea lui Navalnîi - participanții sunt persecutați, sunt arestați, sunt supuși unor pedepse pecuniare, amenzi colosale și vedem în paralel cum la universități, în colective sunt organizate, nu le pot numi proteste, dar acțiuni în susținerea lui Putin. Deci, în primul caz avem interzicerea protestelor pe motiv că e pandemie, pe de altă parte, vedem că în cadrul aceleiași pandemii pentru susținerea conducătorului iubit se încalcă aceste reguli.
Cei de la putere încearcă să-și păstreze pârghiile de care dispun și factorul cel mai important este spălarea pe creier, propaganda, manipularea...
Deci, e vorba despre putere și metodele prin care cei de la putere încearcă să-și păstreze pârghiile de care dispun. Și factorul cel mai important, sigur, este spălarea pe creier, propaganda, manipularea, fake-urile care sunt ca la ele acasă.
Dacă ne uităm ce se întâmplă în Republica Moldova, putem doar constata că situația nu se schimbă, așa a fost cinci ani de zile în urmă, vedem zeci de portaluri care fac fake news-uri, portaluri care au lucrat pentru Vladimir Plahotniuc – acum lucrează pentru Partidul Socialiștilor. În astfel de situație să vorbim de dreptul de vot universal, liber exprimat ș.a.m.d. e bine, dar făcând corecția referitoare la modalitatea de spălare pe creier a cetățenilor.”
Europa Liberă: Statisticile din ultimii ani arată că doar un sfert dintre tinerii de până în 25 de ani participă la alegeri, vin la votare. De ce se întâmplă lucrul acesta, din punctul Dvs. de vedere?
Igor Boțan: „Eu cred că există un specific al comportamentului social al tinerilor, mulți dintre tineri încă nu și-au format viziunile asupra administrării treburilor publice, sunt concentrați mai mult pe propria persoană, dezvoltarea propriei persoane. Și acest aspect psihologic își lasă amprenta asupra comportamentului social, participării la alegeri. Avem acest fenomen nu doar în Republica Moldova, dar lucrurile se schimbă.
Și trebuie să recunoaștem că atunci când vorbim despre situația din Republica Moldova avem încă un factor foarte specific: tinerii, foarte mulți dintre ei sunt peste hotare, deci, nu sunt fizic în țară, iar ultimele alegeri prezidențiale ne-au arătat că votul peste hotare de data asta a fost unul masiv și tinerii au fost foarte activi, extrem de activi peste hotare.
De exemplu, dacă aici pe teritoriul Republicii Moldova tinerii până la 25 de ani au votat în limitele a 10% din numărul total de alegători, iar cei cu vârsta de la 25 până la 40 de ani au fost un sfert din toți alegătorii, peste hotare noi am avut un lucru extraordinar de interesant – cifrele pentru tineri sunt duble peste hotare. Cei cu vârsta de până la 40 de ani, mă refer de la 25 până la 40 de ani, au fost peste 50%, iar cei cu vârsta de până la 25 de ani au fost de aproximativ 20%. Deci, atunci când vorbim despre imaginea generală privind participarea tinerilor trebuie să avem în față și această perspectivă a tinerilor care se regăsesc peste hotare.
Rata de participare la alegeri a tinerilor peste hotare e peste 60%, dacă ne referim la oamenii de până la 40 de ani…
Și atunci, nu ne rămâne decât să trecem la cifre. Noi avem 3,2 milioane de cetățeni cu drept de vot. Dintre care vreo 250 de mii sunt în Transnistria, deci, ei nu sunt în alegerile noastre prezenți masiv. Avem oficial, conform datelor Ministerului Afacerilor Externe, aproximativ 800 de mii de cetățeni peste hotare și încă 200 de mii nu au domiciliu, se consideră că ei sunt peste hotare, per total avem aproximativ o treime din cetățenii Republicii Moldova care sunt peste hotare. Și iată această treime care sunt peste hotare participă la vot în proporție de 25 la sută, ceea ce e un succes, pentru că nu poți deschide secții de votare, iar cei care participă, rata de participare a tinerilor peste hotare e peste 60%, dacă ne referim la oamenii de până la 40 de ani.
Deci, când operăm cu datele privind participarea tinerilor trebuie să avem în vedere factorul psihologic și factorul, hai să spunem așa, geografic.
Și în Republica Moldova mai este un factor, noi ne orientăm spre Europa, spre Occident, dar suntem cetățeni ai Republicii Moldova cu o anumită cultură politică. Iar cultura politică din Republica Moldova este preponderent una parohială, deci, noi suntem singurul stat din Europa unde cetățenii care locuiesc la sate, numărul lor este peste cel care locuiesc la orașe, iar populația de la sate este - cum să zic? -, așa, mai contemplativă, tinerii la sate probabil sunt preocupați de alte probleme decât de manifestarea activismului civic. Deși oamenii de vârstă medie, vârstă înaintată au ca obligație să meargă la vot. Deci, avem un șir de factori care trebuie analizați împreună pentru a avea o imagine generală despre activismul tinerilor.”
Europa Liberă: Din discuțiile pe care le-am avut cu tineri în stradă, mulți dintre ei mi-au zis că ei nu merg la vot, pentru că ei sunt convinși că votul lor nu contează, pentru că ei nu sunt luați în calcul atunci când vine vorba de luarea deciziilor în Republica Moldova.
Igor Boțan: „Dacă asta spun tinerii, este percepția lor și trebuie să o luăm ca atare. Democrațiile moderne sunt democrații procedurale, procedurile bine dezvoltate trebuie însușite, inclusiv de tineri, ca să fii contactat, consultat ș.a.m.d. trebuie să accepți anumite proceduri. Ei ar putea, dacă ar dori, să facă efortul să fie proactivi, să petiționeze guvernul, parlamentul. Deci, toate aceste instrumente sunt, numai că tinerii vor să fie lucrurile în conformitate cu noile tehnologii.
Dar eu știu că există și alți factori. De exemplu, tinerii au fost foarte activi la 7 aprilie 2009, când au fost invitați de politicieni în stradă să protesteze împotriva unui vot furat ș.a.m.d.. Tinerii au fost cei care au fost bătuți în stradă, după care la guvernare au venit cei care i-au invitat în stradă. Și știm ce guvernare am avut, care s-a soldat cu furtul miliardului, cu scandaluri, cu stat capturat.
Și tinerii se întreabă: a meritat oare să îi ascultăm pe liderii politici, să venim în stradă, să protestăm, să fim bătuți, înjosiți, după care să-i vedem pe cei care ne-au invitat în jilțuri parlamentare, în fotolii guvernamentale, după care să aflăm că ei sunt artizanii furtului miliardului, țara noastră devenind faimoasă. Pentru că s-au mai furat cu miliardele și în alte părți, dar miliardele furate în alte părți nu constituiau 12% din PIB?
Mișcarea protestatară a ridicat câteva partide politice noi pe care le vedem în prim-plan…
Și atunci avem fenomene cum este fenomenul de la Orhei, care sună dramatic, aș putea spune, pentru noi: toți politicienii sunt hoți, dar sunt politicieni hoți, dar care se împart cu noi. Și chestia asta este pentru unii acceptabilă și vedem chiar oameni tineri care votează astfel de partide, dar sunt și tineri cu demnitate care spun că e rușinos, să gândești așa.”
Europa Liberă: Și atunci se închide cercul și ajungem iar la migrație?
Igor Boțan: „Sigur că nu e un cerc vicios, pentru că există ieșire – ruperea cercului. Și ruperea cercului s-a încercat atunci când am avut mișcarea protestatară. Mișcarea protestatară a ridicat câteva partide politice noi pe care le vedem în prim-plan. Dar descoperim că aceste partide politice noi, cu oameni noi, cu tineri parcă au de toate – au și studii foarte bune, sunt foarte descurcăreți, dar au mari probleme legate de comunicarea cu cetățenii, cu comunicarea între ei. Deci, nu au experiență de management politic ș.a.m.d.
Și tinerii, iată, au participat destul de activ la ultimele alegeri prezidențiale, dar acum vrem să vedem care vor fi evoluțiile de mai departe.”
Europa Liberă: Ne uităm în estul nostru, vedem în Ucraina ce s-a întâmplat, a fost mișcarea protestatară 2013-2014, Maidanul, schimbările de acolo; valul acesta se plimbă: ba în Rusia a fost cazul Bolotnaia acolo, protestele, după care am văzut ce s-a întâmplat în Belarus, unde a existat înainte aceeași apatie sau poate chiar mai mare decât în Republica Moldova. Vedem acum ce se întâmplă în Rusia cu susținerea masivă în rândul tinerilor pentru Navalnîi, pentru opoziție. Se ajunge cumva la ideea paradoxală că, acolo unde este mai puțină libertate și unde sunt strânse mai mult șuruburile, acolo tinerii ajung să conștientizeze mai mult importanța participării, a implicării, a votului.
Igor Boțan: „Putem vorbi foarte mult despre tineri și putem să ne amintim despre revoluția din 1968 din Franța. Ce nu le ajungea tinerilor din Franța? Oare chiar nu aveau libertate? Cu toate acestea, am avut această revoluție. Deci, este un specific al modului de gândire și de acțiune al tinerilor și el trebuie primit, acceptat ca un datum: așa sunt tinerii, ei vor să revoluționeze viața publică.
Dar nu cred că noi avem ceva de învățat de la Belarus, de la Ucraina sau de la Rusia. Pentru că atunci când discut cu experții din aceste țări, ei spun: „Da, dar Moldova a fost înaintea noastră cu Revoluția Twitter din 2009”. Am văzut tineri foarte activi în 2009, după care a venit decepția pentru rezultatele acestei manifestări publice de susținere a unor anumiți politicieni.
În Rusia, valul de proteste a fost deturnat de anexarea Crimeii și „valul de patriotism” care a urmat…
Și aici revenim la marea noastră problemă - e una să ai drept de vot universal, să le oferi tuturor cetățenilor drept de vot, numai că atunci când există drept de vot universal în joc intră propaganda, tehnologiile de manipulare. Iar aceste tehnologii sunt la îndemâna oamenilor care - cum să le zic mai bine? -, cei care dețin pârghiile în spațiul mediatic, adică sunt patronii ș.a.m.d. Și iarăși ajungem într-o situație extrem de complicată.
Și, dacă revenim la Rusia, la Belarus, noi înțelegem ce se întâmplă. După Bolotnaia a fost anexarea Crimeii și tot valul protestatar a fost pur și simplu pulverizat spre un act de patriotism, așa cum îl înțeleg arhitecții acestei campanii propagandistice din Rusia. Astfel a fost absorbit acel val de protest împotriva osificării în care a intrat Federația Rusă, după ce Putin a fost două termene președinte, apoi prim-ministru, apoi iarăși a revenit, toată lumea a înțeles că este un joc. Ceea ce spuneau tinerii care au ieșit să protesteze – este nevoie de a fi depășită această stare de osificare în care președintele Putin și prietenii lui din copilărie și din adolescență au devenit oligarhi ș.a.m.d.
Spun toate aceste lucruri ca să arăt pe viu un mecanism de pulverizare, de deturnare a unui val de protest care a fost acoperit de „valul de patriotism” după anexarea Crimeii. La noi, în Republica Moldova, am avut acel val de entuziasm și valul a început să se disipeze imediat după ce i-am văzut pe liderii care au invitat tinerii în piață intrând într-un fel de dispută: ce proiect de monument pentru eroii Revoluției Twitter să fie ridicat în fața parlamentului? Ne doare mintea, ne doare capul să ne amintim de acea ceartă între proiectele de monument”.
Europa Liberă: Cred că cel mai bun monument ar fi fost justiția corectă și elucidarea morților și bătăilor de atunci.
Igor Boțan: „Sigur! Dar, iată, tinerii vor schimbări dramatice, rapide ș.a.m.d. Procesele greoaie care necesită acumulare de experiență nu sunt pentru tineri, deși odată cu vârsta tinerii înțeleg că e nevoie să pășești toate treptele spre o societate bine dezvoltată, cu un sistem judiciar adecvat care rezolvă problemele oamenilor. Și de aici apar aceste decepții.
Mesajul pentru actuala clasă politică este: „Nu pierdeți tinerii!...
După care, așa cum spuneam, apar noi prilejuri pentru manifestarea tinerilor, și mă refer aici în cazul nostru la prilejul pe care l-am avut după furtul miliardului. Și când am ieșit în stradă și am văzut că la protestele care participau zeci de mii de oameni puteai cu mare dificultate identifica câteva figuri de oameni tineri, erau de obicei oameni cu vârsta de peste 50 de ani care au venit să protesteze. Deci, decepția tinerilor s-a resimțit.
Acum, cu noile proiecte politice, vedem că tinerii se activează din nou și mesajul pentru actuala clasă politică este: „Nu pierdeți tinerii! Vedeți ce faceți, găsiți modalități pentru a-i implica. Dar trebuie să vă pliați pe percepția lor a realității și pe modalitatea lor de a comunica, prin mijloacele moderne, rețele de socializare ș.a.m.d.”. Și liderii din mediul tinerilor trebuie cumva atrași, trebuie de discutat cu ei ca mesajele mai departe să vină de la ei către tineri, pentru că ele sunt asimilate altfel când vine tot de la o persoană din rândurile lor.
Dar, iarăși, partea de revers este, așa cum spuneam, manipularea, propaganda și aici deja intră în joc resursele serioase: mediatice, financiare. Așa că e o problemă foarte complexă.”
