Ilinca Mazureac este elevă în clasa a XII la Liceul Prometeu-Prim din Chişinău. Pasionată de biologie, planifică să-și continue studiile la o universitate de prestigiu din SUA.
Europa Liberă: Din punct de vedere informațional, cum te informezi, din ce surse? La ce spațiu informațional te consideri conectat mai mult?
Ilinca Mazureac: „Eu, crescând într-o familie de jurnaliști, de mică eram obișnuită să privesc știrile. Însă după ce am crescut am încetat să mai privesc televizorul, mai ales ce ține de știri, și acum mă informez foarte mult de pe internet. Poate pentru mine e greu să am o opinie absolut obiectivă, dar cel mai mult mă informez de pe site-uri și de pe agenții independente, cum ar fi Ziarul de Gardă, de exemplu, dar și foarte multe alte platforme, Diez cu multe știri pentru tineri și multe altele.
Privesc, citesc și ascult foarte multă presă străină, poate mai mult decât presă din Moldova. De limbă engleză. De exemplu, BBC, foarte mult. În ultimul timp am început să ascult podcasturi. Le-am descoperit. Ele demult există, dar eu am descoperit că ele mi se potrivesc. Pentru că este foarte ușor atunci când ai de făcut ceva prin casă sau chiar când vin de acasă până la școală, merg vreo jumătate de oră pe jos și în timpul acesta pot să ascult știri sau diferite emisiuni. Citesc foarte multă presă americană.”
Europa Liberă: La care spațiu de valori te simți conectată mai mult: cel estic, cel vestic?
Ilinca Mazureac: „Eu am crescut într-un mediu în care valorile vestice erau apreciate. Și eu mă identific ca o persoană cu o orientare mai mult vestică. Pentru mine principiile europene sunt la unison cu principiile mele personale. Chiar personal aș prefera mult mai mult să trăiesc într-o țară din Uniunea Europeană față de o țară CSI, de exemplu.”
Europa Liberă: Presa de limbă rusă te interesează în vreun fel?
Ilinca Mazureac: „Eu, din păcate, nu vorbesc foarte bine limba rusă. Dar da, există anumite surse mass-media din Rusia, din Ucraina, din alte țări care sunt surse independente și merită citite. Pentru mine personal asta nu este o opțiune, pentru că, din păcate, și eu recunosc că este un defect faptul că eu încă nu vorbesc la perfecție limba rusă. Dar asta e din cauza că eu am copilărit și am crescut într-o familie în care se vorbește limba română, nu prea am avut prieteni care să fie vorbitori de limbă rusă. Și da, la școală am învățat limba rusă, dar nu pot spune că a fost foarte eficient.
Eu citesc în engleză, eu privesc filme în engleză, eu vorbesc engleza, adică pur și simplu nu am avut nevoie să vorbesc limba rusă. Însă consider că este o limbă pe care dacă o știi, e foarte bine să o știi.”
Europa Liberă: Rusia își adaptează mesajul și pentru vorbitorii de engleză. Ce te face să alegi între BBC și Russia Today, de exemplu?
Ilinca Mazureac: „E o întrebare foarte bună și cred că se rezumă la întrebarea generală despre cum îți alegi sursele de informare. În primul rând, trebuie de analizat de unde iau bani aceste ziare sau televiziuni, de cine sunt fondate, dacă au patroni, și să analizezi și conținutul știrilor, chiar felul în care sunt aranjate cuvintele, dacă pun într-o lumină pozitivă pe o persoană sau alta.”
Europa Liberă: Cu ce ți se asociază Rusia? Care simți că este aportul Rusiei la viața culturală, politică din regiunea noastră?
Ilinca Mazureac: „Trebuie să recunosc că eu, ca cetățean al Republicii Moldova, am foarte multe de a face cu Rusia. Chiar dacă eu nu mă informez din surse rusești, eu oricum, chiar schimbând canalele, dau peste foarte multe posturi rusești. Toată lumea privește filme în limba rusă, seriale rusești, ascultă muzică rusească – cultura aceasta este oricum foarte infiltrată în viețile noastre și eu am crescut cu chestiile astea. Da, eu poate nu vorbesc limba rusă la perfecție, dar eu pot să cânt cântece în rusă, sau eu înțeleg anumite glume în limba rusă, eu folosesc chiar involuntar cuvinte în limba rusă. Și într-un fel primul lucru la care mă gândesc este aportul Rusiei la felul în care eu am crescut și la comunitatea în care eu am crescut.
Da, desigur că e foarte evidentă influența Rusiei asupra situației politice din Republica Moldova. Și un lucru evident care îmi vine în minte când mă gândesc la Rusia este anume divizarea populației. E imposibil de spus dacă e 50 la 50 sau 51 la 49… Există o fisură. Dar, în același timp, mă gândesc la cercurile noastre și comunitățile noastre. Eu nu prea am prieteni care să aibă păreri diferite de mine când vine vorba de Rusia, sau de Europa.
Noi trăim în anumite bule și avem impresia că toată lumea gândește ca noi...
Adică noi trăim în anumite bule și fiecare avem aceleași opinii și avem impresia că toată lumea gândește ca noi. Chiar și pe Facebook, dacă mă uit prin feed-ul meu, văd numai știri de la anumite agenții, știri despre anumite persoane. Mie nu-mi apare ceea ce apare altor persoane, poate chiar vecinilor mei. Poate ei au opinii diferite, dar eu habar nu am despre opiniile lor pentru că eu trăiesc în cercul meu.”
Europa Liberă: Ce este Europa pentru tine? UE? Valorile europene?
Ilinca Mazureac: „Europa mereu – din nou vorbesc din perspectiva copilăriei și adolescenței mele – mereu a fost un tărâm de vis. Am crezut și încă cred că este locul unde există oportunități de creștere, există oportunități academice, oportunități de carieră, oportunități de descoperiri personale. Da, acum planific să-mi fac studiile în Statele Unite, însă mi-ar plăcea foarte mult să mă întorc în Europa la un moment dat.
Europa Liberă: Ce înseamnă pentru tine România?
Cred că deja e prea târziu ca să existe o oarecare apropiere sau o unificare între România și Republica Moldova...
Ilinca Mazureac: „Eu personal mă identific, din punct de vedere etnic, ca român. Și pentru mine România este un fel de casă pe care nu am avut-o, pentru că în viziunea mea, și e doar o opinie personală, este că noi suntem de aceeași etnie toți, vorbim aceeași limbă și istoria a făcut ca între noi să apară un fel de diferențe artificiale. Nu vreau să impun opinia asta nimănui. Și cred că deja e prea târziu ca să existe o oarecare apropiere sau o unificare între cele două țări. Așa că eu oricum rămân cu valorile și emoțiile mele și de fiecare dată când merg sau în vacanță, sau la diferite evenimente eu mă simt bine acolo. Adică mă simt de parcă nici nu am plecat de-acasă.”
Europa Liberă: Ce înseamnă pentru tine Transnistria? Conflictul transnistrean? E ceva ce se întâmplă la 50-70 de km de Chişinău…
Ilinca Mazureac: „Transnistria e o parte a Moldovei, pentru mine, o parte a țării mele, acolo trăiesc cetățenii țării mele. Și eu când mă gândesc la asta, sunt tristă pentru că oamenii care trăiesc acolo, de exemplu, chiar și tinerii, nu au aceleași oportunități, drepturile lor sunt adesea încălcate. Nu se pot informa, există mereu presiuni asupra oamenilor care nu sunt de acord cu conducerea. Asta este sentimentul meu – că acolo se întâmplă o nedreptate care durează de foarte mult timp. Și cred că e foarte greu pentru oamenii care trăiesc acolo să fie independenți, să ia propriile decizii. Și cred că s-a văzut de nenumărate ori că populația este controlată și într-un fel însușește un anumit mod de viață și trăiește în această rutină.
Europa Liberă: La nivelul experienței personale, ai comunicat cu cineva de vârsta ta, cu tineri de pe celălalt mal? Ai prieteni, rude? Care este legătura dintre reprezentanții generației voastre de pe cele două maluri?
Tot ce am văzut din Transnistria sunt câteva terenuri de fotbal...
Ilinca Mazureac: „La momentul dat nu-mi vine în cap niciun nume. Dar eu am făcut câteva vizite în Transnistria. Când eram mică jucam fotbal și trebuia să concurăm cu câteva echipe din Transnistria și făceam vizite acolo. Adică tot ce am văzut din Transnistria sunt câteva terenuri de fotbal. Și sunt sigură că la un moment dat am avut prieteni, dar acum nu pot să identific un nume. La Wave Week, proiectul despre care vă vorbeam mai devreme, unul dintre scopurile noastre este să implicăm cât mai mulți tineri din regiunea transnistreană. Noi avem în total 100 de tineri în fiecare vară, și nu doar din Transnistria, ci și din Găgăuzia. Avem tineri de peste tot – de la nord până la sud și de la est până la vest, însă în aceste două regiuni este mult mai greu să oferim tinerilor acces la această oportunitate. Pentru că ei pur și simplu nu știu că această oportunitate există. Nu au de unde să se informeze.”
Europa Liberă: Ce ați studiat în școală despre cei de pe celălalt mal? În ce lumină sunt ei prezentați? Cum îi prezintă societatea: ca dușmani, ca prieteni?
Ilinca Mazureac: „Bun, la istorie se vorbește despre regiunea transnistreană, despre formarea RSSM, RASSM. Adică se vorbește un pic. Despre situația actuală nu se prea vorbește sau cel puțin noi încă nu am ajuns la etapa asta. Și mi-e greu acum să zic, dar cred că există un fel de dușmănie artificială care într-un fel s-a plantat în noi de când eram mici. Și nu vreau să zic că este o anumită parte vinovată.
Pentru cei care au viziuni pro-europene într-un fel e și natural să fie împotriva viziunilor ce țin de Rusia. Dar din cauza că noi avem viziuni diferite, noi de multe ori credem că numaidecât trebuie să existe un fel de sfadă sau un fel de conflict. Adică ne e foarte greu să înțelegem de ce există aceste viziuni diferite, adică să analizăm cauzele. Cred că asta este important – să ne gândim de ce oamenii au viziunile pe care le au decât să arătăm cu degetul.”
Europa Liberă: Cum vezi soluțiile pentru a depăși această situație?
Ilinca Mazureac: „Eu cred că atâta timp cât teritoriul este controlat de o țară străină, cât pe teritoriul Republicii Moldova staționează o armată străină e foarte greu să vorbim despre soluții reale. Da, există soluții care se fac de ochii lumii, anumite proiecte… Dar cred că impactul lor e minim atâta timp, cum am spus, cât regiunea țării noastre e controlată de o altă țară. Și mie mi se pare lucrul acesta așa de aproape amuzant, ridicol. Cât e de ridicol ca noi să ne considerăm independenți, când o parte importantă a țării noastre noi pur și simplu nu avem acces la ea.”
Europa Liberă: Cum vezi viitorul Moldovei, având în vedere această problemă transnistreană?
Acel moment când noi avem o guvernare foarte instabilă și foarte ineficientă, mi se pare că nicio problemă nu se va rezolva...
Ilinca Mazureac: „Viitorul Moldovei… sunt foarte curioasă de ce va fi mai departe. Următorii ani mi se par foarte interesanți. Pentru că problema transnistreană se înscrie în șirul a foarte multe probleme pe care Republica Moldova le are. Și acel moment când noi avem o guvernare foarte instabilă și foarte ineficientă, mi se pare că nicio problemă nu se va rezolva. Noi pur și simplu o să ne prefacem că ceva facem, dar de fapt vom sta tot pe loc.
Și eu am votat acum prima dată la alegerile din 24 februarie. Și am votat cu speranța că ceva se va întâmpla. Și rămâne de văzut. Mi-e foarte greu să zic că ceva se va schimba în bine sau în rău deși nu știu cât de rău poate să mai fie. Eu totuși vizez ca într-o zi o să vin acasă și totul va fi cel puțin un pic mai bine. Adică eu chiar vreau să mă întorc într-o zi, poate nu peste 5 sau 10 ani, dar vreau într-o zi să revin. Și mă gândesc la asta cu speranță, că ceva va fi diferit.”
Europa Liberă: Ți-ar fi plăcut în anii de liceu sau mai devreme să fi avut contacte mai dese, întâlniri mai dese cu semenii tăi din stânga Nistrului?
Ilinca Mazureac: „Eu sunt poate un pic dezamăgită de mine că în 18 ani cât am trăit aici nu am prea vizitat Moldova. Pentru că trăind în Chişinău și având aici, în comparație cu alte localități, toate oportunitățile, nu am prea simțit nevoia. Dar am fost în câteva orașe – am fost la Orhei, la Ungheni, mai am rude la nord. Dar nu pot spune că am văzut și că am întâlnit destui oameni. Și cred că e problema mea, e un lucru care ar fi trebuit să-l fac – să călătoresc mai mult prin țara mea. Da, și în Transnistria.
Nu cred că trebuie să renunțăm complet la această regiune. Adică renunțăm la una, pe urmă începem să renunțăm la alta… Adică nu mi se pare o decizie corectă. Și în Transnistria există cetățeni care… adică nu e 100% roșu, sau 100% albastru, sau 100% galben. E un mix de cetățeni și opinia fiecăruia trebuie luată în considerare. Nu putem să zicem: „Gata, plecăm, adică ne separăm, Transnistria e Transnistria, Moldova e Moldova”. Pentru că acolo tot sunt cetățeni care se identifică ca moldoveni, ca cetățeni ai Republicii Moldova și care consideră că această țară trebuie să fie una singură.”
----
Interviul este realizat în cadrul proiectului „O generație – două maluri. Generația Reintegrării”, implementat cu sprijinul financiar al PNUD Moldova.
Opiniile exprimate nu coincid neapărat cu poziția Radio Europa Liberă sau PNUD Moldova
