Prețuri ridicate la petrol? Bifat! Mai puține arme americane pentru Kiev? Și asta. Washingtonul distras de la războiul din Ucraina? Da. Europa îngrijorată de costurile energiei? Da. Tensiuni în Occident? Da.
La trei săptămâni de la începerea campaniei intense de atacuri aeriene ale SUA și Israelului, guvernul de la Teheran – cel mai apropiat partener al Rusiei în Orientul Mijlociu – este împins spre colaps, politica regională a fost dată peste cap, iar Moscova rămâne să privească, în mare parte neputincioasă, de pe margine.
Totuși, Kremlinul nu este pe deplin nemulțumit.
„Cred că acest lucru complică situația de securitate și cea economică pentru Europa. Și îl distrage pe [președintele SUA, Donald] Trump de la Ucraina, iar toate acestea vor da impresia că oferă spațiu suplimentar Moscovei”, a declarat Sam Greene, expert în Rusia și profesor de politică rusă la King's College London.
Decidenții politici europeni „ar putea începe să-și schimbe disponibilitatea de a sprijini Ucraina și de a-și menține poziția fermă față de Rusia”, a declarat el pentru RFE/RL. „Este genul de lucru care îi suflă în pânze [președintelui rus Vladimir] Putin.”
În calculele Kremlinului privind consecințele războiului cu Iranul, prețurile petrolului sunt o variabilă cheie.
Exporturile de petrol și gaze au alimentat și finanțat războiul total al Rusiei împotriva Ucrainei, aflat acum în al cincilea an. Sancțiunile occidentale au erodat aceste venituri, în parte din cauza unui „plafon de preț” care limitează în esență suma de bani pe care Moscova o poate obține.
Subminarea unității
Războiul cu Iranul a determinat însă acum o creștere vertiginoasă a prețurilor petrolului, ceea ce înseamnă mai mulți bani pentru Moscova și pentru războiul împotriva Ucrainei. Aceasta este o evoluție binevenită pentru Putin, având în vedere că economia rusă se clatină și ar putea intra în recesiune.
„Prețurile ridicate la energie nu numai că pot oferi o salvare atunci când economia Rusiei se afla deja sub presiunea crescută a sancțiunilor și a costurilor ridicate ale războiului, dar încep, de asemenea, să submineze unitatea țărilor care susțin Ucraina”, a declarat Katja Bego, cercetătoare principală la Programul pentru Europa al Chatham House.
„Dacă criza energetică din Orientul Mijlociu persistă și se adâncește și mai mult, este probabil să vedem mai mulți lideri europeni începând să facă astfel de apeluri, și nu vor mai fi doar țări precum Ungaria și Slovacia care ies din rând”, a spus ea.
În plus, pe fondul nemulțumirilor americanilor față de prețurile ridicate ale benzinei, administrația Trump a emis o derogare de la sancțiuni care permite cumpărătorilor să achiziționeze o parte din petrolul rusesc care se află deja în tancuri petroliere, pe mările lumii.
„Scenariul ideal al Moscovei pentru un război în Orientul Mijlociu nu este o victorie rapidă sau o escaladare catastrofală, ci un conflict de durată și intensitate moderate, care menține prețurile petrolului ridicate fără a perturba semnificativ economia globală”, a declarat Aleksandra Prokopenko, fostă consilieră a Băncii Centrale a Rusiei, într-o postare pe X.
„Beneficiarul acestui război este Putin, care își umple visteria cu dolari din petrol... și este martorul reducerii sprijinului acordat Ucrainei”, a declarat Richard Shirreff, fost general britanic și fost comandant adjunct al NATO, pentru CNN săptămâna aceasta. Europa și Canada „trebuie neapărat să-și dubleze eforturile... sporind sprijinul acordat Ucrainei”, a spus el.
Secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a apărat decizia de a acorda o derogare parțială pentru petrolul rusesc, argumentând că măsura a fost „adaptată cu precizie” și că „nu va oferi beneficii financiare semnificative guvernului rus”.
„Creșterea temporară a prețurilor petrolului este o perturbare pe termen scurt și temporară care va aduce beneficii masive țării și economiei noastre pe termen lung”, a declarat Bessent într-o declarație publicată pe X.
Casa Albă a refuzat să comenteze.
„Există întotdeauna pericolul ca, în cele din urmă, să-i supărăm pe cei de la Washington”
Un motiv major pentru care Ucraina a reușit să se apere împotriva unei armate ruse mai numeroase este armamentul occidental. Mai presus de toate, este vorba de Washington, care a furnizat, printre altele, sisteme de apărare aeriană pentru a ajuta Kievul să doboare rachetele și dronele rusești.
În Orientul Mijlociu, SUA și Israelul – fără a mai menționa aliații SUA precum Kuweit, Bahrain și Emiratele Arabe Unite – au încercat să țină pasul cu represaliile Iranului, lansând zeci de rachete proprii de apărare antiaeriană și anti-drone. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat că țările din Golful Persic au lansat peste 800 de rachete Patriot de fabricație americană doar în trei zile.
Cu cât stocurile de arme ale SUA se epuizează mai mult, cu atât sunt mai puține arme disponibile pentru Ucraina.
Acest lucru este în defavoarea Kievului și în favoarea Moscovei, care continuă să lovească Ucraina – poziții de pe linia frontului, clădiri de apartamente civile, rețeaua electrică, centrale electrice – lăsând Kievul să se zbată pentru a-și menține apărarea.
„Pentru Putin, un război îndelungat în Iran este un avantaj”, a declarat Zelenski într-un interviu acordat BBC. „Pe lângă prețurile la energie, aceasta înseamnă epuizarea rezervelor SUA și a producătorilor de echipamente de apărare aeriană. Așadar, noi [Ucraina] ne confruntăm cu o epuizare a resurselor.”
Ucraina s-a străduit, de asemenea, să împiedice ca negocierile de pace susținute de SUA să se încline prea mult în favoarea Rusiei. După mai multe runde, discuțiile s-au oprit acum.
Săptămâna trecută, unul dintre principalii emisari ai Kremlinului, Kirill Dmitriev, a zburat în Florida pentru a se întâlni cu oficialii americani care supraveghează negocierile de pace din Ucraina: trimisul special Steve Witkoff și ginerele lui Trump, Jared Kushner. Dmitriev a descris ulterior discuțiile ca fiind „productive”.
Două zile mai târziu, Departamentul Trezoreriei SUA a emis derogarea de la sancțiuni privind petrolul rusesc aflat deja pe mare.
Pe de altă parte, dacă administrația Trump ar fi distrasă de războiul cu Iranul, a spus Greene, acest lucru ar putea deschide calea către un rol mai important pentru Europa, care, în ansamblu, este percepută ca fiind mai favorabilă Ucrainei.
„Cred că acest lucru îi face pe cei de la Moscova să fie nervoși, dar, în același timp, [rușii] au mers pe această linie foarte subțire, încercând să rămână implicați în procesul de negociere fără a renunța de fapt la nimic”, a spus el. „Și există întotdeauna pericolul ca, în cele din urmă, să-i enervezi pe cei de la Washington.”
„Influență în declin”
Cea mai mare variabilă negativă în calculele Kremlinului privind războiul din Iran este pierderea influenței în regiune, cred experții. Moscova era deja afectată de prăbușirea, în decembrie 2024, a regimului lui Bashar al-Assad din Siria, unde Rusia a investit resurse timp de zeci de ani pentru a-și consolida prezența militară.
Apoi, în ianuarie anul acesta, forțele americane au năvălit în Caracas și l-au capturat pe liderul venezuelean Nicolas Maduro – un alt aliat al Moscovei.
„Acesta este încă un caz în care Kremlinul nu a reușit să-și susțină cu adevărat aliatul în momentul de nevoie și s-a arătat în mare măsură neputincios”, a spus Bego. „Este, de asemenea, încă un regim aliniat cu Kremlinul care se află sub o presiune potențial existențială.”
„Influența Rusiei în [Orientul Mijlociu] pare să fie într-un declin constant – și pentru viitorul previzibil”, a spus Maria Engqvist, directoarea programului de studii privind Rusia și Eurasia la Agenția Suedeză de Cercetare în Domeniul Apărării. „Deocamdată, Moscova are posibilități foarte limitate de a gestiona această situație și nu poate face prea multe în acest sens.”
Rusia nu a abandonat complet Teheranul; se pare că Moscova furnizează informații de securitate și, posibil, informații sensibile privind țintele, ceea ce a ajutat Iranul să lovească obiective precum stația CIA din Riad.
„Ambele cazuri – Venezuela și Iran – evidențiază dificultățile practice cu care se confruntă conducerea rusă în implementarea propriilor ambiții strategice”, a spus Engqvist. „Este probabil ca acest lucru să erodeze încrederea [partenerilor Moscovei] în Rusia ca furnizor de orice le-ar putea fi util, precum și relațiile lor respective.”
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te