Într-o discuție cu Europa Liberă, Alexandru Zubco a povestit despre parcursul său profesional și de ce decizia Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) este importantă pentru activiștii din alte regiuni asemănătoare.
Născut în orașul Camenca din stânga Nistrului, în 1985, Alexandru Zubco a decis că vrea să apere drepturile omului încă de pe când învăța la școală istoria statului și dreptului. „M-a motivat foarte mult profesorul de istorie. În plus, conflictul din 1992 mi-a trezit un sentiment de nedreptate față de rude și părinți. Mi-am spus atunci: când o să devin matur, o să încerc să apăr drepturile tuturor”, povestește juristul.
După ce a absolvit Facultatea de Drept, a făcut voluntariat la diferite organizații neguvernamentale, iar în 2007 s-a angajat la Asociația „Promo-LEX”, care apără și protejează drepturile omului pe ambele maluri ale Nistrului. Lucrând în oficiul din Dubăsari, el vizita des regiunea transnistreană: acorda asistență juridică victimelor abuzurilor autorităților autoproclamate și coordona activitatea apărătorilor drepturilor omului locali.
Astfel, Alexandru Zubco a colectat informații pentru dosare de rezonanță pe care Promo-LEX le-a prezentat la CEDO, cum ar fi situația În regiunea transnistreană activează opt școli cu predare în limba română în grafie latină, care au peste 2.000 de elevi, conform datelor pentru anul de studii 2025-2026. În fiecare an, profesorii și familiile elevilor se confruntă cu dificultăți create de autoritățile autoproclamate, inclusiv sunt intimidați. În 2012, CEDO a pronunțat hotărârea în cauza „Catan și alți 27 contra Federației Ruse”, care a confirmat că autoritățile ruse încalcă dreptul la educație în regiunea transnistreană. În 2018 și 2019 au fost emise două hotărâri similare. din regiunea transnistreană, cazul În 2018, CEDO a pronunțat hotărârea în cazul „Sandu și alții contra R. Moldova și Federației Ruse”, care viza 1.646 de fermieri și trei companii agricole din raionul Dubăsari (satele Doroțcaia, Pârâta, Molovata Nouă, Pohrebea şi Cocieri). Problema accesului la aceste terenuri agricole a apărut atunci când administrația de la Tiraspol a instalat posturi de control. La finele sezonului agricol 2004, reclamanților li s-a interzis să ajungă la proprietățile lor, astfel că aceștia au suportat pierderi de zeci de milioane de lei, fapt ce s-a repetat și în următorul sezon. împiedicați să ajungă la terenurile lor, În 2016, CEDO a declarat Rusia vinovată de reținerea ilegală a tânărului Boris Mozer, care s-a aflat în închisorile din Tiraspol și Hlinaia în perioada 2008-2010, fiind acuzat de o presupusă escrocherie. În premieră, Înalta Curte a subliniat că aşa-zisele judecătorii din stânga Nistrului nu pot fi considerate instanțe. De asemenea, CEDO a constatat lipsa de acces la asistenţa medicală și detenţia în condiţii inumane şi degradante. din stânga Nistrului. La câțiva ani distanță, CEDO le-a dat dreptate reclamanților, iar hotărârile au devenit precedente importante.
Documentându-se pentru dosarul fermierilor, Alexandru Zubco se deplasa în regiunea transnistreană ca să discute cu localnicii. „În acea perioadă, nu puteai să obții nicio informație, totul era din observații. Acum sunt mașini, telefoane mobile ca să faci imagini, atunci nu aveam nimic, mergeam pe jos, prin ploaie, pe vânt. Sănătatea mea a avut de suferit”, își amintește juristul.
În pregătirea materialelor erau implicați și alți avocați de la Promo-LEX. „Ion Manole și Alexandru Postica erau în asociație de mai demult, eu am venit mai târziu, dar, având oficiul în Dubăsari, luam asupra mea mai multe sarcini la nivel local”, mai spune el.
„Vine o echipă de la Tiraspol ca să te rețină”
Alexandru Zubco este sigur că atât el, cât și colegii său, erau în permanență supravegheați de așa-zisele servicii speciale transnistrene. Au fost și cazuri când nu putea să intre în regiune pe căi deschise și atunci mergea clandestin. În 2014, pe măsură ce Promo-LEX a devenit o asociație mai cunoscută și vocală, problemele s-au intensificat. Localnicii cu care colabora au început să fie supuși unor presiuni indirecte: cineva a fost concediat, altcineva – citat la poliție, pe unii încercau să-i influențeze rudele.
În primăvara anului 2014, când mergea să-și viziteze rudele de sărbătorile pascale, Zubco a fost anunțat de așa-zișii grăniceri că automobilul lui are interdicția de intrare în Transnistria. În următoarea jumătate de an, juristul își lăsa mașina înainte de postul de control și trecea podul peste Nistru pe jos. În paralel, el încerca să afle de la așa-zisele servicii speciale transnistrene motivul aplicării interdicției, însă a primit răspunsul că informația este confidențială.
A contestat decizia în instanța locală, iar pe 5 decembrie 2014, când se deplasa spre Tiraspol ca să participe la proces, a aflat că îi este aplicată și o interdicție nominală. În timpul controlului, așa zisul grănicer l-a recunoscut, i-a întors actele și i-a sugerat să părăsească postul așa încât nimeni să nu-l observe. „Mi-a spus: «Nu vreau să-ți creez probleme, ești tânăr. Ai cinci minute să părăsești postul, pentru că o echipă vine de la Tiraspol ca să te rețină”, rememorează Alexandru Zubco.
A aflat ulterior de la un cunoscut care a fost în acea zi la proces ca observator că interdicția de intrare îi este aplicată pe un termen de 15 ani, în baza unui dosar deschis pentru „acțiuni care subminează securitatea Transnistriei”.
„Este termenul cel mai mare. Se aplică, de obicei, pentru spionaj militar sau economic, dar pentru apărarea drepturilor omului nu am văzut așa decizii, cu excepția Federației Ruse și Turciei”, precizează juristul.
„Chiar dacă este o hotărâre CEDO, rămân indezirabil”
Aproximativ peste un an, Promo-LEX a aflat că interdicția de intrare este aplicată pentru toată asociația. Zubco spune că măsura i-a afectat viața de familie, rudele care au rămas în regiune au fost urmărite. „Într-un oraș atât de mic precum e Camenca e ușor să observi un bărbat în scurtă neagră, cu borsetă, care te urmărește”, explică Alexandru Zubco.
Ca să-și protejeze rudele, a fost nevoit să întrerupă contactele. Totuși, o persoană apropiată a ajuns în detenție. „Nu pot să dau nume, [din motive de securitate] dar cazul este pendinte la CEDO și a fost comunicat Guvernului”, spune juristul.
Din același motiv, și-a încheiat activitatea la Promo-LEX, în 2017, și s-a angajat la Oficiul Avocatului Poporului, unde este actualmente șef al direcției de prevenire a torturii. „Dacă aș fi continuat, aș fi pus în pericol persoanele din regiune cu care colaboram, voiam să temperez atmosfera”, explică el.
A informat și administrația autoproclamată de la Tiraspol că și-a schimbat jobul, dar i s-a răspuns că interdicția rămâne valabilă până în 2030. „Chiar dacă este o hotărâre CEDO, oricum sunt indezirabil”, constată juristul.
Alexandru Zubco s-a adresat la CEDO în 2015, fiind apărat de colegii de la Promo-LEX. În plângere, ei au invocat încălcarea mai multor drepturi: la libera circulație în limitele frontierelor de stat, la viața privată, la libertatea de exprimare, la un proces echitabil și un remediu efectiv.
Cel mai dificil a fost de demonstrat Curții că interdicția de intrare în regiunea transnistreană este legată de activitatea lui profesională, inclusiv din motivul că decizia este secretizată și avocații au putut prezenta doar probe indirecte.
CEDO a stabilit că în acest caz poartă răspundere doar Federația Rusă, nu și R. Moldova. Magistrații europeni au decis că lui Alexandru Zubco i-a fost încălcat dreptul la libera exprimare în activitatea profesională și au dictat o despăgubiri morale de 9.000 de euro și 1.920 de euro pentru cheltuieli judiciare.
„Ca jurist, sunt foarte fericit că există această hotărâre. Am creat o cale pentru alți apărători ai drepturilor omului atât din R. Moldova, cât și din alte țări. Ei trebuie să fie siguri că pot activa și în zone gri, cu acces restricționat pentru autoritățile constituționale”, a punctat expertul.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
