La serbarea acestei aniversări va fi prezent și Cardinalul Pietro Parolin, Secretarul de Stat al Sfântului Scaun care va participa și la cel de-al XII-lea Congres Mondial al Familiei. Episcopul Bisericii romano-catolice, Anton Coşa a acordat un interviu Europei libere vorbind despre rolul bisericii în societate, despre biserică şi politică, despre ură şi toleranţă.
Anton Coșa: „Din 1993, de când a fost înființată Administratura Apostolică de Moldova, în acea dată istorică pentru noi, 28 octombrie, a apărut un centru pentru catolicii din Moldova. Până atunci, era o simplă parohie administrată de un episcop de la mari distanțe, din Riga, dar de atunci a început o altfel de organizare, de prezență a Bisericii, iar prin persoana mea, care am fost numit administrator apostolic, a început reorganizarea Bisericii Catolice în Republica Moldova. Au fost ani frumoși, au fost și ani grei, dar greutatea și dificultățile de atunci le-am trecut foarte ușor și poate datorită entuziasmului nostru tineresc, și poate pentru că aveam și un suport al altor biserici din Europa, în special al Bisericii Catolice din Iași de unde provin și, în sensul acesta, relațiile acestea, într-un fel, ne-au făcut să nu ne simțim singuri, iar dacă în Republica Moldova într-adevăr catolicii sunt puțini, totuși în Dieceza de Iași vecină, acolo catolicii sunt mult mai numeroși și ori de câte ori era vorba de o sărbătoare sau ceva, nu știu, chiar și unde să ne trimitem seminariștii pentru a studia – la Iași; unde am început primii pași în organizarea unui mic institut teologic – la Iași, unde am trimis câțiva laici care au început să studieze împreună cu laicii din Moldova și multe alte momente.”
Europa Liberă: Procentul catolicilor s-a menținut, a crescut, s-a diminuat?
Anton Coșa: „Vă spun sincer că nu există statistici și cunoașteți cred că faptul că înainte nu era chiar așa ușor să fii catolic, de aceea această mentalitate a unei expuneri, așa, prea curajoase în societate a ceea ce ești tu, a identității tale catolice, nu s-a prea schimbat. Cunoscând fenomenul migrator, al plecărilor masive ale moldovenilor, printre care și catolici, și aici aș putea da foarte multe exemple. Împreună cu confrații mei preoți, an de an asistăm la cununii între fete din Moldova catolice și tineri din lumea catolică europeană, mulți fiind din Italia, dar nu numai, Franța, Germania ș.a.m.d. Și acest lucru cunoscut fiind, deci nu pot să spun că suntem în creștere, dimpotrivă, aș putea spune că suntem poate puțin în descreștere. Așa cum este normal, procentul moldovenilor acasă a scăzut, cred că suntem și noi pe acolo. În schimb, în bisericile noastre credincioșii sunt cam tot aceiași, numai că sunt alții. Asistăm la un proces de reîntoarcere a moldovenilor din străinătate, dar deja nu singuri, dar cu o familie, cu un italian, cu copii care sunt catolici și de multe ori biserica este, nu zic neîncăpătoare, dar foarte bine vizitată și ne bucurăm că prezența noastră aici oferă o astfel de posibilitate creștinilor catolici care vin în Moldova, ca să nu mai vorbim de cei de la ambasade sau din alte servicii internaționale, pentru care noi celebrăm liturghii în limba engleză, în limba italiană ș.a.m.d.”
Europa Liberă: În acești 25 de ani de la înființarea primelor structuri ale Bisericii Catolice în Republica Moldova nu ați obosit să treceți Nistrul, pentru că aveți parohii și în regiunea transnistreană. Cum vi se pare Dvs. trecerea asta a Nistrului?
Anton Coșa: „Am cam obosit, să fiu sincer, în sensul acesta al procedurii care totdeauna este înjositoare, într-un fel, umilitoare. E adevărat că în ultima perioadă un pic s-au mai schimbat și acolo condițiile, poți să ajungi într-o mașină și la un gemuleț ai dat documentul și primești în trei minute, imediat, permisul să treci. Pentru mine ca păstor al unei comunități care se situează pe ambele maluri ale Nistrului, acest proces este destul de dureros. Oricum, mulțumesc lui Dumnezeu că nu am niciun fel de dificultate...”
Europa Liberă: Nu vi s-au pus piedici niciodată?
Anton Coșa: „Absolut niciodată. Dimpotrivă, aș putea spune că am fost asistat în mod pozitiv atunci când a fost nevoie, de exemplu, pentru organizarea unor întâlniri, pentru că noi organizăm întâlniri pentru tineri, pentru copii, exerciții spirituale și nu le facem numai în partea aceasta. Noi respirăm cu doi plămâni, vreau dieceza să respire cu ambii plămâni. În acest sens, totdeauna am găsit multă înțelegere. Important este să știi să colaborezi în sensul acesta pozitiv, pentru că e adevărat că orice stăpân acasă ar vrea să știe ce se întâmplă când îi vin oaspeți acolo și de aceea, într-un fel, ne acomodăm și noi acestor cerințe.”
Europa Liberă: Când sunt mai mulți stăpâni, tot nu e prea bine.
Pentru mine ca păstor al unei comunități care se situează pe ambele maluri ale Nistrului, acest proces este destul de dureros...
Anton Coșa: „Înțelegem acest lucru în sensul larg al cuvântului, adică, practic, merg la Sloboda-Rașcov, o localitate care se află la câțiva pași de granița cu Ucraina. E normal să fiu un pic mai precaut, pentru că toată lumea se va uita la mine și vom încerca să fim corecți. Merg mai înspre Tiraspol, acolo sunt cerințe. Ei, vrând-nevrând, au deja o altă mentalitate, chiar și creștinii noștri, chiar tinerii care s-au născut după 1992-93 încoace, aceștia se gândesc că ei sunt cetățeni ai unei alte țări, dar prezența Bisericii în această parte și o Biserică care se împarte, care este la fel, se organizează la fel, cu același păstor pe ambele maluri, într-un fel, ajută la o eventuală păstrare a unei comuniuni între frați, între cele două maluri.”
Europa Liberă: Dar din observațiile Dvs., cum vedeți, se apropie cetățenii de pe cele două maluri ale Nistrului sau se îndepărtează?
Anton Coșa: „Depinde. În ceea ce ne privește pe noi, în afară de faptul că există și această greutate de care am vorbit cu o nouă mentalitate, totuși prin Biserică oamenii sunt conștienți că noi suntem, practic, o dieceză, formăm o biserică locală comună.”
Europa Liberă: O dieceză, dar două state, dacă să luăm în calcul așa cum gândesc cei din regiunea transnistreană? Ei vorbesc despre autoproclamata „rmn” ca despre statul lor.
Anton Coșa: „În biserică noi nu facem niciodată politică. Nici eu, nici confrații mei preoți nu am accentuat și nu am voit niciodată să se pună astfel de probleme, pentru că știu foarte bine că în acel moment în care vom începe astfel de discuții ne vom dezbina, dar Biserica este pentru a uni oamenii, și nu pentru a-i dezbina. Eu mă simt păstorul întregii turme, de aceea îmi iubesc credincioșii din partea aceasta a Nistrului la fel de mult ca și de pe cealaltă parte. Și vreau să vă spun că în acest proces de restructurare, de organizare a diecezei de la începuturi am avut acest principiu, ca să fie echitate în ceea ce privește construcțiile de biserici. Deci, dacă am făcut una în partea aceasta, facem și dincolo și tot așa, astfel încât eu n-aș putea să mă simt vinovat că în partea aceasta a noastră, a fostei Basarabii, am dezvoltat bine Biserica, și în partea cealaltă nu. Suntem la același nivel, de exemplu.”
Europa Liberă: E greu să ții ușile închise pentru politică?
Anton Coșa: „Noi când suntem în camerele noastre sau în casele noastre discutăm din inimă și greutățile acestea legate de politică. Cum am ieșit din casă și am intrat în comuniunea sfinților, acolo suntem toți frați. Subiectul acesta al politicii absolut niciodată nu m-a făcut să mă simt străin într-o parohie unde am mers inclusiv aici la noi sau inclusiv în Dieceza de Iași, unde deseori merg să-mi vizitez prietenii. Niciodată n-am fost străin sau niciodată n-am considerat că eu am altă opinie. Chiar între noi, în casa noastră, suntem foarte deosebiți și îmi dau seama că uneori ne prezentăm ca atare. Deci, fac această atenționare – să rămânem în continuare la nivelul neutru în discuțiile noastre.”
Europa Liberă: E un păcat sau nu să folosești Biserica în scopul acumulării capitalului politic?
Anton Coșa: „Nu este corect! Nu este corect să faci un astfel de lucru, dar pe de altă parte, nu este posibil ca Biserica să-și facă activitatea neținând cont de realitățile în care se află, neținând cont de politicieni, neținând cont de toate provocările, de aceea Biserica trebuie să fie înțeleaptă ca o mamă și să discearnă, iar rolul episcopului într-o astfel de biserică este tocmai acesta, cel mai important – discernământul, să discearnă ce e bun și ce este rău.”
Europa Liberă: De ce v-am pus această întrebare? Pentru că acum se vorbește foarte mult despre o criză a moralității.
Anton Coșa: „Privind în jur, ascultând lumea, sigur, aveți dreptate. Deci suntem dincolo de orice limită a posibilului.”
Europa Liberă: Dar ce înseamnă criză morală?
Anton Coșa: „Înseamnă, practic, ori că nu le mai luăm în considerare principiile moralității, ale adevărului în primul rând, ori că ne prefacem că le luăm sau facem o inginerie de astea politico-diplomatică în așa fel încât să nu spui nimic sau să nu ajungi acolo unde cineva te vrea să clarifice lucruri, pe de o parte; pe de altă parte, sigur înseamnă toate aceste bariere care s-au rupt, care se rup încetul cu încetul în ceea ce privește viața, de exemplu. Deci, Biserica apără viața, Biserica apără familia tradițională, apără familia așa cum a fost înființată de Dumnezeu. În schimb, politicul vine cu altă propunere, fără să-și dea seama că, practic, prin această politică a lor destabilizează total societatea umană așa cum a fost ea concepută de la începuturi de Providența Divină, pentru că nimic nu se întâmplă fără această supraveghere divină. Și în acest sens, iată, oamenii uită că mai este Dumnezeu, uită că ei înșiși sunt creaturi ale lui Dumnezeu și de aceea devin pur și simplu subiecte ale unor politici, cum spuneam, inginerii politico-diplomatice.”
Europa Liberă: Secretarul de Stat al Sfântului Scaun este așteptat în Republica Moldova, va fi oaspete de onoare, va participa la cel de-al șaptelea Congres Mondial al Familiei. E o întâmplare prezența lui când se desfășoară și acest Congres Mondial al Familiei, e o coincidență?
Oamenii uită că mai este Dumnezeu, uită că ei înșiși sunt creaturi ale lui Dumnezeu și de aceea devin pur și simplu subiecte ale inginerii politico-diplomatice...
Anton Coșa: „Biserica apăra familia. Biserica Catolică organizează ea însăși manifestări multiple. Acum câteva săptămâni s-a încheiat Congresul Mondial al Familiilor, care a avut loc în Irlanda și tocmai acest lucru motivează și intenția Sfântului Scaun de a da un mesaj și acestui Congres Mondial care va avea loc în Moldova, congres care adună sub cupola acestui frumos titlu diferite realități bisericești și care în parte au cele mai bune intenții, acelea de a salva familia tradițională așa cum a fost voită de Dumnezeu. În acest sens, Sfântul Părinte a fost sensibil la invitația președintelui nostru, care nu demult, anul acesta, a fost în vizită la Vatican și, vorbindu-i despre această intenție, au ajuns la un numitor comun să trimită pe cineva. Și pentru că anul acesta era și jubileul nostru, și pentru că eu însumi făcusem deja o intervenție pentru a vedea dacă ar fi posibilă o astfel de vizită, s-au unit aceste două interese și, iată, în acest sens, ne bucurăm că Cardinalul Parolin va putea să vină, să onoreze sărbătoarea noastră, așa, și cu această ocazie va merge și la acest congres și va lăsa un mesaj, pe care îl aduce din partea Sfântului Scaun.”
Europa Liberă: Cum vă explicați faptul că într-o societate profund divizată devine tot mai mult deficitară toleranța, armonia?
Anton Coșa: „Cu cât omul se golește mai mult de sacru, de valori și principii creștine, cu atât mai mult ele sunt înlocuite de alte tendințe. Și acum se vorbește, dar mai mult la început, despre căldura cu care moldovenii îi întâmpină pe străini...”
Europa Liberă: Ospitalitatea...
Anton Coșa: „Ospitalitatea moldovenească tradițională, de negăsit nicăieri în altă parte, așa, iar astăzi din ce în ce mai mult oamenii se închid de teamă, de frică, de rușine, nu vor să-și arate sărăcia ș.a.m.d. Deci, aceasta este una dintre explicații, faptul că, pe de o parte, oamenii se îndepărtează de sacru, de Dumnezeu, pe de altă parte sunt înjosiți în propria lor demnitate în sensul că nu li se respectă toate drepturile. În primul rând sunt sărăciți prin această politică insuficientă, zic eu, socială. Și în acest sens, iată, oamenii devin un pic mai închiși, mai puțin săritori, ceea ce rămâne însă în continuare în familie și când este vorba despre ceva, o problemă, familia în continuare continuă să sară în ajutor.”
Europa Liberă: A nu fi tolerant e păcat?
Anton Coșa: „A nu fi tolerant este într-un sens chiar păcat, pentru că tu mergi împotriva aproapelui, iar Legea supremă a iubirii lui Dumnezeu și aproapelui ne obligă să vedem în celălalt chipul lui Dumnezeu, pentru că așa a fost făcut omul – după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. A nu fi deschis față de celălalt, a nu-i oferi ceea ce are nevoie, tu ai, dar lui nu-i dai, sigur că aceste lucruri strigă la cer. Este aproape la fel cu păcatul acela primar al lui Cain care, practic, îl ucide pe fratele său din sentimente de invidie și egoism.”
Europa Liberă: Dvs. ați spus ceva mai devreme despre frică. Eu vreau să vă întreb despre ură, pentru că cei care observă anumite evoluții în societate spun că dușmănia îi face pe oameni să se îndepărteze unul de altul, să nu-și mai dea bună ziua. Unde se ajunge, dacă se merge cu această ură?
Anton Coșa: „N-aș putea să spun că oponenții, de exemplu, politici sau cei care sunt în condiție socială diferită se urăsc.”
Europa Liberă: Dar creștinii stau pe baricade diferite, mulți dintre ei?
Anton Coșa: „Nici chiar creștinii nu cred că se urăsc. Vorbim de acea intoleranță, vorbim de acea nepăsare, mai mult așa. Poate nu avem suficientă atenție față de celălalt, dar eu nu cred că totuși trebuie să vorbim aici de ură.”
Europa Liberă: Dar de rătăcire?
Anton Coșa: „De rătăcire, fără îndoială. Suntem într-o rătăcire totală, dar când vorbim de ură, asta înseamnă că, practic, noi suntem într-un iad încontinuu, pentru că cine urăște se îndepărtează de Dumnezeu, iar acolo unde nu-i Dumnezeu este un iad permanent. Nu, n-aș vrea să spun că există ură. Iată ura este acolo unde încep să se acutizeze relațiile acestea între diferite grupuri etnice, de exemplu, care luptă pentru același teritoriu. Poate acolo da, aș putea să văd ură. Eu n-aș crede că între Chișinău și Tiraspol există ură.”
Europa Liberă: Dar fiecare merge pe drumul său?
Anton Coșa: „Da. Dacă eu merg pe drumul meu și părintele ortodox de lângă biserica mea merge pe drumul lui, chiar dacă nu ne salutăm, să zicem, nu înseamnă că există o motivație de ură; e neatenție, lipsă de cultură, intoleranță ș.a.m.d. În schimb, când cineva mie mi-a făcut rău, atunci imediat ca un arc automat în mine începe această reacție de apărare și în cazul acesta sigur că atunci putem să vorbim de ură. Eu aș dori să cred că Moldova este și va continua să fie o țară creștină, iar Biserica creștină și în toate feluritele ei confesiuni va reuși să fie mărturisitoare a Legii supreme a iubirii lui Dumnezeu, a iubirii față de oameni și vor reuși să cheme în continuare societatea la o angajare comună pentru salvgardarea binelui comun.”
Europa Liberă: Atunci când vorbesc cu cineva din societate despre Biserica Romano-Catolică, gândurile multora duc către caritate. Cum vedeți Dvs. sărăcia în Republica Moldova? Mai există oameni săraci, oameni nevoiași?
Anton Coșa: „Trebuie să spun că există multă sărăcie, dar nuanțez – o altfel de sărăcie, decât în țările din Africa sau din Asia...”
Europa Liberă: Și în Republica Moldova am găsit o fostă profesoară care îmi zicea că mănâncă mămăligă întinsă în untură, de exemplu.
Anton Coșa: „Slavă Domnului că are mămăligă și untură. Există țări unde nici acest lucru nu îl au mulți oameni. Totuși, noi ne aflăm în inima Europei sau într-un fel spus ne aflăm într-o țară care pe vremuri se lăuda că se îndreaptă spre un socialism luminos, unde nu trebuie să fie nimeni sărac. Cu toate acestea, astăzi constatăm că o mare parte din populația aceasta de vârsta a treia suferă.”
Europa Liberă: Câtă lume este în atenția Bisericii Romano-Catolice, lume nevoiașă?
Anton Coșa: „Noi am fost obligați să dezvoltăm multe proiecte sociale pentru a veni în ajutorul lor. Avem în acest sens, de exemplu, în cantinele sociale pe care le-am creat și le administrăm în jur de 500-600 de săraci în fiecare zi și acest lucru vorbește tocmai despre faptul că oamenii nu au ce să mănânce.”
Avem în cantinele sociale pe care le-am creat și le administrăm în jur de 500-600 de săraci în fiecare zi...
Europa Liberă: Dar cum se explică că cel bogat nu-l crede pe cel sărac?
Anton Coșa: „Iată întrebările Dvs. vor să trezească în mine niște răspunsuri automate. Eu nu pot să răspund cam ce gândește un om bogat, dar vedeți chiar și în Evanghelie Lazăr era un sărac, care se hrănea cu firimiturile de pe masa bogatului, iar când a venit timpul de a da ochii cu Domnul, Lazăr a ajuns în sânul lui Avram, a trecut în Casa Domnului, iar bogatul în iad. Și bogatul atunci a început să-și pună întrebările că, iată, mai am încă cinci frați acasă și ce bine ar fi dacă mi-ai da voie să merg și să-i avertizez. Oamenii bogați nu se gândesc la cine sunt ceilalți. Ei spun: Eu dacă am muncit, mie mi se cuvine.”
Europa Liberă: Dar pe suferința celui nevoiaș poți să-ți construiești fericirea?
Anton Coșa: „Niciodată, niciodată! Este tragic când asistăm totuși la astfel de cazuri. Se spune, într-adevăr, că în societatea noastră mulți își fac monumente, mă rog, vor să-și pună bogății pe spinarea săracilor, dar absolut nu este corect. Ce e de făcut? Nu știu. Lipsesc valorile, lipsesc o mulțime de lucruri, iar noi, Biserica, trebuie să încercăm să le trezim oamenilor aceste valori, să-i chemăm la bunătate, să-i avertizăm acum. Noi putem să fim tocmai acei care să-i avertizăm: Uite, mai ai încă timp, mai ai încă timp...”
Europa Liberă: Să mergi pe calea cea bună...
Anton Coșa: „...să mergi pe calea cea bună, că mai târziu, după aceea, vei face la fel ca și bogatul din Evanghelie.”
