Cum vede Federația Rusă cele mai recente evoluții din Republica Moldova? La aceasta și alte întrebări răspunde expertul rus Andrei Deviatkov, docent al Institutului de Economie al Universităţii Lomonosov din Moscova.
Europa Liberă: Săptămâna trecută Parlamentul a adoptat o declarație prin care sunt condamnate atacurile Federației Ruse la adresa securității informaționale a R. Moldova și amestecul abuziv în activitatea politică locală. Cum credeți că va reacționa Kremlinul?
Andrei Deviatkov: „Cred că la Moscova toți înțeleg motivul din spatele acestor declarații și anume caracterul lor vădit pre-electoral. Dacă Rusia ar reacționa la asta, cum să spun, emotiv, dacă ar introduce anumite sancțiuni, de exemplu, asta ar face jocul agendei guvernării curente din Republica Moldova. Retorica anti-rusă a guvernanților, din păcate, este un instrument politic folosit zilnic. Cred că nimeni nu ar vrea și nici nu ar avea sens să se răspundă la aceste mici înțepături. Toți știu că ceea ce spun autoritățile din Moldova, majoritatea declarațiilor lor au un caracter populist și nu au consecințe de durată.”
Europa Liberă: Luând în considerație faptul că 2018 în Republica Moldova este un an electoral, cât de multă atenție acordă Rusia evoluțiilor din țara noastră?
Andrei Deviatkov: „În opinia mea, Rusia întotdeauna le urmărea îndeaproape, la fel cum o fac și alte state cointeresate, sau comunitățile de țări, cum ar fi Uniunea Europeană. O altă întrebare e că alegerile curente vor fi puțin concurențiale și că unele coaliții preliminare deja devin evidente. A fost realizată o reformă electorală care îi va permite partidului de la guvernare să rămână dominant datorită circumscripțiilor uninominale, se observă deja anumite posibile alianțe, a partidului democrat de la guvernare cu partidul lui Leancă sau cu partidul lui Șalaru, sau alte mici formațiuni. Astfel încât evident că evoluțiile sunt monitorizate, dar nu cred că este posibil să fie influențate în vreun fel.”
Europa Liberă: Există la Moscova încredere în președintele Igor Dodon și în influența sa, având în vedere limitele împuternicirilor pe care acesta le are?
Andrei Deviatkov: „Încredere față de Dodon există, însă problema nu constă doar în limitele împuternicirilor lui, dar în faptul că președintele de departe nu este centrul puterii în Republicii Moldova. El este nevoit să facă diverse compromisuri, mai mult sau mai puțin publice, cu partidul de la guvernare. Un exemplu ar fi adoptarea unui nou cod electoral, care a fost o manifestare a unei alianțe secrete dintre Partidul Democrat și Partidul Socialiștilor. Cred că Rusia înțelege perfect că Dodon are limitări nu doar formale, care țin de împuternicirile sale, dar este limitat și de acele coaliții importante din Moldova care au alte nuclee de putere. În acest sens, Dodon este doar unul dintre centrele de putere, care însă nu decide prea multe.”
Europa Liberă: Spuneați că Rusia nu se va lăsa provocată cu ușurință. Dar cum și-ar putea arăta atitudinea față de ceea ce se întâmplă în Republica Moldova în mod indirect, aproape pe furiș?
Andrei Deviatkov: „Cred că deja este greu să te miști pe furiș în această regiune. În principiu, totul e destul de transparent, datorită prezenței multor factori externi în zonă. Dar cred că mecanismele de sancționare deja sunt epuizate demult, să introduci alte limitări ar afecta deja propriile interese ale Rusiei. Ce se mai poate face – să le îngreunezi viața migranților moldoveni în Rusia? În acest mod, Rusia va submina în propria „putere discretă”, așa-numita soft-power. Numărul migranților moldoveni în Rusia și așa se reduce. Să faci această situație și mai complicată ar fi contra-productiv pentru interesele ruse. Același lucru se referă la domeniul comerțului. Desigur, se pot inventa noi restricții, dar asta din nou nu va aduce nimic la modul practic, ci doar va permite guvernării de la Chișinău să spună că există amenințări din partea Rusiei. Moscova nici măcar nu mai este preocupată să dicteze agenda informațională curentă a zilei la Chișinău. Acum în Rusia sunt o serie de alte provocări. În primul rând, problemele legate de reglementarea ucraineană, reglementarea siriană, problemele din Iran și Coreea. În pofida importanței alegerilor din Republica Moldova, acum aceste chestiuni îi fură Rusiei multe puteri, diminuând atenția acordată regiunii. Au fost o serie de complicații cu regiunea transnistreană, care acum practic s-au redus la zero, ceea ce e o știre foarte bună. Așa că pentru Rusia păstrarea status-quo-ului în regiune nu este o problemă prea mare.”
Europa Liberă: Despre care complicații în regiunea transnistreană vorbiți, ca să fie clar pentru toată lumea?
Andrei Deviatkov: „Vorbesc în primul rând despre tensiunile din 2017, legate de implicarea tot mai activă a Ucrainei în reglementarea transnistreană, această problemă fiind percepută ca o pârghie de presiune asupra Rusiei. Din inițiativa Ucrainei, a Uniunii Europene parțial, a fost lansată o încercare de a transfera comunicarea externă a regiunii transnistrene sub jurisdicția Republicii Moldova. Asta trebuia făcut rapid și eficient. Cu toții ținem minte declarațiile lui Poroșenko, legate de faptul că regiunea transnistreană este o ușă prin care Rusia ar putea să invadeze Ucraina sau ceva de felul acesta. Toată această retorică, împreună că măsurile de a transfera comunicațiile externe ale regiunii sub jurisdicția Republicii Moldova, creau o senzație puternică de vacuum a securității. Existau zvonuri precum că Moldova ar putea să lanseze un mic și victorios conflict în ajunul alegerilor sau că Rusia va trimite militari. Erau multe zvonuri și asta a destabilizat situația. Dar la sfârșitul anului trecut au fost luate măsuri diplomatice prin care s-a obținut normalizarea situației în regiune, astfel scoțând chestiunea transnistreană din contextul disensiunilor moldo-ruse actuale. Deci, anterior, Chișinăul încerca să folosească Tiraspolul ca o pârghie de influență asupra Rusiei, dar acum chestiunea transnistreană a fost scoasă din contextul relațiilor moldo-ruse, cel puțin în ajunul alegerilor, iar Chișinăul și Tiraspolul au trecut la un dialog mai pragmatic, fără retorică gravă, fără acest vacuum al securității, fără amenințări serioase de reînnoire a conflictului.”
