Domnica Manole, fosta judecătoare concediată în luna iulie de CSM la recomandarea SIS, după ce în 2016 a aprobat, ca judecătoare a Curții de Apel, un referendum cerut de formațiunea de opoziție Platforma DA și nedorit de putere, încearcă să demonstreze în justiţie nu doar că a fost dată afară ilegal. Într-un interviu la Europa Liberă, Domnica Manole şi-a explicat demersurile, dar s-a referit și la starea justiției moldovenești:
Domnica Manole: „O spun cu toată responsabilitatea: eu am avut convingerea că eu pronunț o hotărâre în conformitate cu legea și în conformitate cu intima mea convingere. Nu m-a interesat că este grupul de inițiativă al Platformei DA și de fapt pe niciun judecător nu trebuie să-l intereseze acest lucru – că este un demnitar de stat sau că este un cetățean de rând. În fața legii toți cetățenii sunt egali. De asta m-am ghidat eu.”
Europa Liberă: Pentru colegii dumneavoastră din CSM a fost un act de disidență, cum credeți?
Domnica Manole: „Din CSM poate mai puțin, dar pentru politic, evident, pentru cei care conduc partidele de guvernământ care se află la cârma puterii în Republica Moldova, evident că a fost un act care i-a revoltat: că un judecător a îndrăznit să pronunțe o hotărâre în asemenea caz.”
Europa Liberă: Cazul dumneavoastră este unul politic, cum credeți?
Domnica Manole: „Cazul meu este unul politic, a fost apreciat politic de către toată comunitatea internațională. Cazul a ajuns să fie discutat la Comitetul pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite. A fost luată și o decizie în acest caz, care a fost remisă Guvernului Republicii Moldova încă în noiembrie 2016. Au fost cerute explicații de la Guvernul Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Justiției. A fost discutat la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei de către un grup de deputați care au cerut informații pe acest caz.
Nu mai vorbesc de faptul că imediat, chiar pe data de două iunie, purtătorul de cuvânt al Consiliului Europei, al doamnei Mogherini și-a expus poziția față de acest caz, solicitând ca Republica Moldova să respecte angajamentele de independență a puterii judecătorești. Absolut toată comunitatea internațională a luat atitudine.”
Europa Liberă: Și, totuși, nimic nu s-a întâmplat. Planurile au mers așa cum, probabil, au fost trasate.
Domnica Manole: „Au fost trasate, corect ați spus – au fost trasate. Ba mai mult de atât – au fost concertate. Concertate atât între Consiliul Superior al Magistraturii, atât între forțele politice, cât și SIS.
Dar, de fapt, să analizăm cât este de reală această independență a judecătorilor. Eu vreau să vă zic că relația între justiție și politic este cu foarte multe pârghii de influență asupra judecătorilor.”
Europa Liberă: Mereu așa a fost?
Domnica Manole: „Nu a fost mereu așa. Din 2009 s-au început niște schimbări pozitive în sensul de stabilire prin lege a garanțiilor de independență. Asta a durat până în 2012. Din 2012 încoace, printr-un șir de modificări legislative, garanțiile de independență a judecătorului au fost diminuate.”
Europa Liberă: De ce spuneți asta?
Domnica Manole: „În primul rând, în luna iulie 2012, printr-un proiect, printr-o modificare în Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii a fost, în articolul 25, introdusă norma conform căreia judecătorii pot contesta hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii doar pe aspecte de procedură. Sunt inspirate aceste prevederi de cei care nu-și doresc o independență reală a sistemului judecătoresc.
Până în 2012 noi aveam acces la justiție ca și orice cetățean al Republicii Moldova. Era Curtea de Apel care examina atât pe fond, cât și în drept, era Curtea Supremă, un complet din cinci judecători care, la fel, examina pe fond și în drept. Acum examinează un complet din nouă judecători ai Curții Supreme de Justiție doar pe aspecte de procedură.”
Europa Liberă: Da, am înțeles, dar dumneavoastră sunteți gata să ne spuneți cine, de fapt, a inspirat aceste măsuri care știrbesc din independența judecătorilor? Cum vă explicați că din 2009 până în 2012 s-a mers, cumva, pe un trend ascendent, judecătorii au început să se emancipeze de politic, să capete noi puteri, iar din 2012, din ce înțeleg de la dumneavoastră, s-a întâmplat invers.
Domnica Manole: „Păi, să vedeți dumneavoastră că aceasta nu este unica modificare care s-a făcut în defavoarea independenței funcționale a judecătorilor. În 2013 s-a modificat un alt articol care prevede acordul la pornirea urmării penale. Deci, dacă până atunci sesizarea procurorului general era examinata în CSM și sub aspect de veridicitate, calitate a materialelor prezentate de procuror care confirmă bănuiala rezonabilă de comitere a unei infracțiuni de către judecător, a fost modificat și acest articol și rolul CSM ca garant al independenței puterii judecătorești a fost limitat doar la unul formal.”
Europa Liberă: Eu îmi amintesc atunci că lumea a salutat această modificare. Dumneavoastră vreți să spuneți că a jucat prost pentru independență?
Domnica Manole: „Da. Atunci când s-au făcut aceste modificări, undeva a fost făcut, să-i spunem așa, un compromis între judecători și putere. S-au dat salarii, dar, în același timp, s-au diminuat garanțiile de independență. Judecătorii, bucuroși de faptul că vor avea salarii mai mari, într-un fel, au acceptat tacit aceste modificări ale legislației. Acum, în urma acestor modificări, o să vedeți că din anul 2014 până în anul 2016, noi avem, probabil că prima dată în istoria jurisprudenței Republicii Moldova, cele mai multe dosare în privința judecătorilor, undeva 39-40 de dosare penale.”
Europa Liberă: Și asta e bine sau rău, doamnă Manole?
Domnica Manole: „Atunci când judecătorul comite o infracțiune, cred că este de bine. Dar atunci când se abuzează de această normă și când se pronunță hotărâri sau se dă acordul fără a avea un temei legal, așa cum s-a întâmplat în cazul meu prin hotărârea cu referendumul, este foarte grav.
Acum când s-au pornit dosarele penale, judecătorii care au fost implicați în aceste dosare și-au dat seama de ilegalitatea acestei norme, au contestat-o la Curtea Constituțională și, spre marea mea satisfacție vreau să vă spun că, recent, Curtea Constituțională a declarat sintagma aceasta expusă în norma articolului 23 care spune că „CSM dă acordul fără a verifica veridicitatea și calitatea materialelor propuse de procurorul general” a fost declarată neconstituțională.
Dar mai avem și problema cu SIS-ul. Avizele SIS creează o dependență a judecătorilor de putere, de SIS și de Consiliul Superior al Magistraturii.”
Europa Liberă: Dar asta a fost dintotdeauna, nu?
Domnica Manole: „Asta a fost dintotdeauna, dar nu întotdeauna ele s-au aplicat în mod selectiv față de judecători.”
Europa Liberă: Mă refer că SIS-ul întotdeauna verifica judecătorii.
Domnica Manole: „Această lege a fost introdusă în anul 2008. Vreau să vă spun că cel puțin eu, până în anul 2016, nu am avut niciodată probleme cu SIS-ul, ca să mă trezesc în 2016 cu aceste probleme invocate ca factor de risc de către SIS, inclusiv au invocat și dosarul cu referendumul.”
Europa Liberă: Da, înțeleg, dumneavoastră spuneți că toate aceste instituții au acționat concertal.
Domnica Manole: „Da, evident. Și chiar dacă SIS-ul le-a invocat, CSM, care este format din o parte din judecători, ceilalți sunt, la fel, juriști, urma să dea o apreciere obiectivă.”
Europa Liberă: De ce n-au făcut-o? Poate gândindu-se măcar la pielea lor, că mâine, poimâine se pomenesc și ei în aceeași situație…
Domnica Manole: „O parte din judecători au făcut o declarație scrisă în apărarea mea. Ulterior, mi s-a transmis prin diferite căi, chiar inclusiv și de unii judecători, că au fost intimidați, că vor ajunge în aceeași situație ca și mine. Ba mai mult ca atât, când s-a pronunțat hotărârea de la 4 iulie, ei au înțeles că CSM este capabil de orice hotărâre în privința oricărui judecător, în caz că nu este unul docil, ascultător și fiecare încearcă să, cumva, să se protejeze pe sine. Nu avem, cu regret, cu mare regret, solidaritatea asta în sistem.
Ce s-a întâmplat? Judecătorii au câștigat în salariu, dar au pierdut din independență. Fiindcă independența în justiție este o valoare, este o valoare a justiției, ea trebuie apărată și ea trebuie apărată nu doar de judecători, dar de întreaga societate: de președintele țării, de deputații țării. Ei trebuie să facă tot posibilul pentru a elimina orice tertipuri de influență asupra justiției. Fiecare cetățean al Republicii Moldova o dată în viață ajunge în fața justiției. Acesta este un drept al nostru, al tuturor cetățenilor, de a avea o justiție independentă.”
Europa Liberă: Deci, dumneavoastră vreți să spuneți că, de fapt, în timp ce, cu turle și surle, noi anunțăm că are loc reforma, de fapt, are loc o contra-reformă în justiție, finanțată cu bani grei din Uniunea Europeană?
Domnica Manole: „Da. În anul 2012 a fost adoptată strategia de reformare a justiției, într-adevăr, finanțată de partenerii externi. Dar vreau să vă spun că această reformă a sistemului judecătoresc a fost făcută doar la nivel tehnic, la nivel administrativ. Da, repartizarea aleatorie a cauzelor cel puțin la nivel de Curte de Apel știu că funcționează. Asta datorită partenerilor externi care au insistat și care au făcut regulă în această problemă. Salariile judecătorilor tot cred că sunt undeva datorate partenerilor externi care consideră că pentru a asigura o justiție independentă trebuie să beneficiem și de salarii. S-au dat, tehnic vorbesc, asistenți. Am beneficiat de suport tehnic din partea, iarăși, a partenerilor externi. Partea tehnică, unde, spre exemplu la Curtea de Apel beneficiază fiecare judecător de calculator, de toate cele necesare – sunt datorită suportului oferit de Statele Unite ale Americii.
Dar cea mai mare problemă care nu a fost rezervată, nu a fost soluționată prin această strategie de reformare a sistemului judecătoresc și care, de fapt, trebuia să aibă o finalitate în anul 2017, să avem deja o justiție reformată la nivelul standardelor europene. Problema cea mai mare știți care este? Este faptul că reforma nu s-a făcut în mentalitatea judecătorilor, în modul de gândire al judecătorilor, în modul de percepție al lor al acestor valori de independență, a faptului că pilonul statului de drept este o justiție independentă. Iată asta noi trebuie să înțelegem.
Independența trebuie apărată chiar și cu riscul de a fi persecutat, chiar și cu riscul de a fi eliberat din sistem, ceea ce s-a întâmplat și în situația mea. Dar, de fapt, ei nu înțeleg un lucru: că ceea ce fac eu rezultă din principiile pe care eu le împărtășesc și care, de fapt, ele, în toată perioada respectivă, s-au cristalizat în mine.
Eu am devenit imună la aceste presiuni care se fac asupra mea. Presiunile s-au făcut în perioada anului 2016, se fac și în perioada anului 2017. Dar pentru mine, de fapt, dorința mea este de a schimba lucrurile din sistem. Eu îmi doresc foarte mult ca copiii mei să trăiască într-un stat de drept. Dar atunci când încercăm, noi avem șanse de a câștiga. Atunci când nu facem nimic noi pierdem din start.”
