Linkuri accesibilitate

Dumitru Mînzărari: „Documentul este, într-un fel, o favoare pe care o oferă echipa președintelui Dodon Federației Ruse”


La Bratislava, în Slovacia, a avut loc săptămâna aceasta o rundă de negocieri internaționale în format „5+2” pentru rezolvarea conflictului transnistrean, fără a se semna cel puţin vreun protocol, dar ținută printr-o coincidență tocmai când în Ucraina stârnește controverse o propunere de rezolvare a conflictului asemănător, cel din Donbas. Vorbind la Europa Liberă despre această reuniune, expertul în securitate Dumitru Mînzărari numeşte un presupus document pregătit se pare pentru a fi discutat la Bratislava, dar respins până la urmă de guvern, un document similar „formulei Steinmeier” în Ucraina.

Expertul în securitate Dumitru Mînzărari, intervievat de Liliana Barbăroșie
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:18:19 0:00
Link direct

Europa Liberă: A avut loc prima rundă de negocieri în formatul „5+2” de la schimbarea guvernării. Discuțiile din ajun au arătat clar că Guvernul Maiei Sandu, pe de o parte, nu e de acord cu politica „pașilor mici”, care a fost cumva promovată de Guvernul anterior, pentru că nu există o finalitate. Așa cum zice Maia Sandu, „se fac angajamente fără să fie clar spre ce mergem”, dar nu ar fi de acord nici cu viziunea Președinției, mai mult sau mai puțin clară, o viziune pe care o aduce în Guvern dl Șova. Iată eu așa aș descrie contextul în care vorbim cu Dvs., dar v-aș ruga, pe de altă parte, pe Dvs. să-l descrieți, poate adăugați și alte elemente.

Dumitru Mînzărari: „Să observăm că întrevederea de la Bratislava a fost evident pregătită și pregătită într-o perioadă destul de lungă. Dacă vedem documentul care s-a scurs în mass-media și trimis sub semnătura dlui Șova către Președinția în exercițiu, observăm că s-au elaborat un șir de principii și idei care reflectă foarte bine atât viziunea președintelui Dodon pe reglementarea conflictului transnistrean și pe care el a vociferat-o de câteva ori, cât și în mare măsură viziunea Rusiei. De exemplu, punctul 1 al declarației impune sau cere de la cele 5 părți – Rusia, Ucraina, OSCE, Statele Unite și Uniunea Europeană – să asigure că nu vor fi linii de diviziune în Moldova, care ar putea fi văzute ca sfere de influență. Acesta e limbajul documentului. Or, acesta este exact textul mesajului pe care președintele Dodon l-a transmis de la tribuna ONU recent. La fel este această idee unde se cere de la Occident să nu confrunte Rusia, căci acesta-i mesajul, în spațiul post-sovietic, să nu creeze sfere de influență, o vedem reflectată în declarațiile multor oficiali ruși și asta este o mare capcană în documentul vizat, în declarația asta pe care n-am văzut nici un analist de la Chișinău s-o observe. În percepția mea, documentul respectiv este într-un fel o favoare pe care o oferă echipa președintelui Dodon Federației Ruse.”

M-a pus în gardă faptul că Guvernul nu cunoștea despre existența acestui document...


Europa Liberă: De la consilierul premierului, dl Kulminski, care ne-a vorbit într-un interviu, știm foarte exact că documentul a fost respins, se pare că în ajun de această întrevedere. Ce înseamnă asta pentru Dvs.?

Dumitru Mînzărari: „Pe mine cel mai mult m-a pus în gardă faptul că Guvernul nu cunoștea despre existența acestui document, că documentul a fost făcut public și a fost prezentat Guvernului după ce dl Șova l-a trimis Președinției în exercițiu însoțit de fraza că reflectă abordarea comună a conducerii Republicii Moldova. Pe mine momentul acesta mă pune în gardă cel mai mult, pentru că, dacă nu era scurs documentul în public, aveam să aflăm despre el în decembrie. Există niște strategii de diplomație pe care Rusia le promovează în ultimii 10 ani. În public am văzut prima dată, aceste strategii au fost făcute public în 2009, când președintele de atunci, Medvedev, a propus Uniunii Europene, Germaniei în special, iar Uniunii Europene la general, așa-numita „propunere a Rusiei pentru o nouă arhitectură de securitate în Europa” în care, dacă ignorăm limbajul diplomatic foarte abstract, se propunea o divizare a sferelor de influență, unde Occidentul în prezența Statelor Unite și Uniunii Europene acceptau influența politică a Rusiei în spațiul post-sovietic, cu condiția că Rusia va asigura, va avea grijă de securitate și stabilitate în această zonă. Evident, europenii au respins această idee atunci, dar în ultimul timp vedem că această idee apare în mai multe contexte. Recent a apărut într-un document publicat de corporația Rend împreună cu Fundația germană Friedrich Eberth, ideea asta iarăși ascunsă după niște fraze abstracte a apărut în documentul respectiv. Deci, se încearcă să convingă Statele Unite să accepte această idee, o vedem în declarația aceasta pregătită sub semnătura dlui Șova.”

Europa Liberă: Faptul că Guvernul a respins documentul Dvs. cum îl apreciați?

Această „formulă Steinmeier”, practic, ar fi transnistrizat conflictul în Donbas...


Dumitru Mînzărari: „Trebuie să vedem contextul în care această respingere a avut loc. În primul rând, Guvernul a fost public pus într-o situație incomodă, unde populația a observat că dl Șova, fiind membru al Guvernului, a ignorat Executivul și a pregătit o strategie de politică externă împreună cu Președinția, deci evitând linia de subordonare directă către premier, care este responsabil de implementarea politicii interne și externe. Deci, într-un fel a fost o situație foarte incomodă pentru Guvern și chiar să fi fost un plan super-bun nu putea fi acceptat din considerente politice. Faptul că Guvernul Maiei Sandu s-a distanțat de la această declarație este îmbucurător, fiindcă putem miza cel puțin că se ridică probabilitatea că Guvernul nu va accepta nici în viitor idei de acest tip. Și mai este un aspect important. Întrevederea „5+2” de la Bratislava a avut loc pe fundalul scandalului din Ucraina cu „formula Steinmeier”, unde mii de protestatari au ieșit în stradă, cerându-i președintelui Zelenski să nu accepte această „formulă Steinmeier”, care practic ar fi transnistrizat conflictul în Donbas. Cred că anume contextul acesta dificil și compararea situației „5+2” la Bratislava, luând în considerare documentul dlui Șova, această comparație într-un fel a creat un context politic nefavorabil pentru a merge și a semna un protocol, de exemplu, sau a semna un oarecare document. Faptul că nu este un rezultat încă de pe urma întrevederii de la Bratislava nu trebuie să ne bucure. În primul rând, șeful Misiunii OSCE în Moldova, dl Neukirch, a spus că în zilele următoare ceva se așteaptă să se semneze, că părțile mai discută. Deci, cel mai probabil cei care au fost la discuții au ajuns la un consens oarecare, dar din cauza contextului politic, inclusiv scandalul cu „formula Steinmeier” în Ucraina, nu a fost foarte benefic de a semna și de a face public. Bănuiesc că strategia este de a aștepta un pic să se calmeze spiritele și apoi încetișor, fără mare zarvă, să semneze un document care ar reflecta, de fapt, această declarație a dlui Șova. Și în cazul de față Guvernul Sandu va trebui să fie atent, ca să nu permită acest lucru.”

Europa Liberă: Revin la abordarea Guvernului Maiei Sandu față de această chestiune a regiunii transnistrene. Faptul că nu este de acord acest Guvern nici cu politica „pașilor mici”, nici cu viziunea președintelui, dar, pe de altă parte, nu pune pe masă el o strategie, nu vi se pare că ar putea fi interpretat asta ca o eschivare?

Moldova a pierdut demult controlul asupra formatului „5+2” și lucrează după agenda Federației Ruse...


Dumitru Mînzărari: „Desigur, nu. De fapt, Guvernul Sandu și-a luat o responsabilitate foarte mare. În premieră în ultimul deceniu, aș spune, în Moldova, distanțându-se de la procesul din cadrul formatului „5+2”, care e ghidat de mult de Rusia, deci Moldova a pierdut demult controlul asupra formatului „5+2” și lucrează după agenda Federației Ruse. Acești „pași mici”, strategia „pașilor mici” este, de fapt, așa-numita „tactică salami” de a forța Moldova să facă cedări micuțe, care individual par neînsemnate, dar care cu timpul se adună și creează niște condiții foarte nefavorabile și sunt cedări majore din partea Moldovei. Astfel aș interpreta această politică a „pașilor mici” și faptul că Guvernul Sandu a înțeles acest lucru și se distanțează, în pofida faptului că va trebui să convingă și partenerii occidentali, care nu văd această capcană și consideră că e o strategie bună, va trebui într-un fel să confrunte partenerii occidentali, eu consider acest lucru ca fiind o responsabilitate și un curaj politic foarte mare care intenționează să promoveze interesele Republicii Moldova. Dacă vorbim deja de o strategie alternativă pe care Guvernul trebuie să o ofere, prezentarea unei strategii alternative este un lucru dificil. În primul rând, din cauză că strategiile curente dominate de Rusia sunt înrădăcinate foarte puternic instituțional, foarte mulți funcționari din Occident birocratic și instituțional sunt atașați de aceste strategii. Deci, distanțarea de la ele, refuzarea lor trebuie făcută într-un mod diplomatic, astfel încât să nu pună sub lovitură politică pe acești oficiali la realizarea faptului că atâția ani au promovat o strategie proastă. Deci va trebui de găsit măsuri diplomatice, de distanțat de la abordarea curentă și de schimbat cu o nouă abordare. Asta este dificultatea cea mai mare. Sunt convins că Guvernul Sandu are idei pentru o strategie nouă, însă dificultatea cea mai mare este să o implementeze în mod diplomatic pentru a diminua posibila rezistență din partea partenerilor occidentali.”

Europa Liberă: Pe de altă parte, cum ați descrie strategia lui Igor Dodon în această chestiune? Cât de clară este în acest moment pentru Dvs.?

Ne vom pierde suveranitatea. Acesta este riscul cel mai mare...


Dumitru Mînzărari: „Dl Dodon a vorbit de câteva ori despre viziunea sa privind reglementarea și, în opinia mea, este destul de clar. Nu vreau să speculez motivele din care dl Dodon promovează o astfel de strategie. Bănuiesc că d-lui sincer consideră că promovează interesele Moldovei și crede că soluționarea conflictului transnistrean este posibilă doar cu oferirea unor cedări majore către Federația Rusă. Există un curent intelectual foarte puternic în Moldova atât printre clasa politică, cât și printre specialiștii tehnici, diplomatici implicați în procesul de reglementare care cred că Rusia, fiind o mare putere, nu ne va permite niciodată să ieșim din problema reglementării transnistrene cu un nivel mai înalt de protejare a intereselor naționale. Ei consideră că vom fi nevoiți, dacă vrem să reglementăm conflictul, să facem niște cedări destul de mari. Și acesta este prețul pe care acești specialiști, acești politicieni care au ajuns la acceptarea că sunt gata să-l plătească. Deci, o dependență mai mare de Rusia în schimbul reintegrării țării. Am putea înțelege o așa percepție, fiindcă o problemă politică poate avea câteva soluții, depinde de costurile pe care suntem gata să le plătim, însă ceea ce consider că acești experți și politicieni nu înțeleg este că, de fapt, abordarea aceasta, strategia respectivă nu va duce la reintegrarea țării de facto. Deci, de jure țara se va integra, dar de facto noi vom crește dependența Moldovei față de Rusia atât de puternic, încât vom opera la comandă de la Moscova, vom fi prea dependenți ca să ne putem promova o politică independentă internă și externă. Și deci sintagma că reglementarea conflictului transnistrean urmează să se facă cu păstrarea suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova va respecta, parțial, doar a doua condiție. Ne vom pierde suveranitatea. Acesta este riscul cel mai mare și acest lucru cred că politicienii și experții la care ne referim nu îl înțeleg până la capăt.”

Europa Liberă: Faptul că Maia Sandu se opune la această formulă pe care insistă Igor Dodon ar putea eventual duce la probleme în coaliția de guvernare pentru crearea căreia și-au dat concursul și Federația Rusă, și Uniunea Europeană, și Statele Unite? Întreb pentru că, în viziunea multora, acestea sunt trei cumpene pentru coaliție: alegerile locale, justiția, mai concret, procurorul, funcția de procuror general și Transnistria.

Blocul ACUM trebuie să examineze foarte atent situația, să înțeleagă mecanismul acestei acaparări lente de putere din partea PSRM-ului...


Dumitru Mînzărari: „În percepția mea, faptul care va duce la destrămarea alianței nu va fi niciuna dintre aceste cumpene. Observ că echipa președintelui Dodon încearcă prin metode directe și indirecte să preia controlul asupra mecanismelor executive politice în țară și deja în mare măsură a reușit acest lucru. Sunt câteva dovezi în acest sens. De exemplu, când președintele Dodon l-a invitat pe ministrul rus al Apărării, Șoigu, la Chișinău și dna prim-ministră Sandu a solicitat să nu se facă o vizită oficială din cauză că nu a fost anunțat din timp, Ministerul de Interne și alte agenții de stat oricum au asigurat un program pentru ministrul Apărării rus care era identic cu programul unei vizite oficiale, chiar dacă nu s-a făcut public acest lucru. Deci, observăm că președintele Dodon are pârghii de control asupra unor ministere. În același timp, președintele Dodon încearcă să creeze o majoritate alternativă în Parlament, fără votul unor deputați care se opun politicilor sale. Și am înțeles că s-a mișcat, a atins un oarecare succes în această direcție, cu toate că încă nu are majoritatea. Imediat ce d-lui obține această majoritate, el va destrăma coaliția și va reformata majoritatea parlamentară. Deci, în opinia mea, pericolul cel mai mare nu este că Blocul ACUM și PSRM se vor ciocni pe unele din aceste trei cumpene; pericolul este că Blocul ACUM, neînțelegând suficient de bine procesul politic, îi va da mecanisme executive dlui Dodon și la fel va crea condiții în care dlui Dodon îi va fi ușor să atragă deputați atât din Blocul ACUM, cât și din alte grupuri parlamentare și să creeze o coaliție. Acesta este pericolul cel mai mare. Deci, în cazul de față Blocul ACUM trebuie să examineze foarte atent situația, să înțeleagă mecanismul acestei acaparări lente de putere din partea PSRM-ului și să creeze obstacole, să nu permită acest lucru și atunci coaliția va continua să opereze pe muchie de cuțit, fragil, dar va continua să opereze. Dacă coaliția evită această cumpănă, a patra, atunci cele trei și una care ar periclita coaliția cel mai mult ar fi problema justiției, nu din cauză că este cea mai importantă, din cauză că astfel este percepută din partea Blocului ACUM. Problema transnistreană nu este mai puțin importantă. De fapt, problema transnistreană nu ține doar de negocierile pe reintegrare, problema transnistreană este una globală, care afectează toate domeniile vieții noastre, chiar dacă noi nu înțelegem, fiindcă este, de fapt, o problemă de securitate națională, care oferă o portiță pentru influența Rusiei în Republica Moldova. Deci, prin intermediul problemei transnistrene, modului în care ea este administrată în momentul actual, Rusia ar putea să preia controlul asupra fluxurilor economice, financiare, ar putea penetra instituții de stat, deci ar putea să preia controlul asupra unor pârghii și instituții importante în stat. Și asta le-ar permite să influențeze procesele politice. E un fel de agresiune non-militară, agresiune politică. Acesta e pericolul cel mai mare legat de reglementarea transnistreană. Și până când clasa politică nu va înțelege acest lucru și nu va face reglementarea transnistreană o prioritate, vom degrada din punctul de vedere al securității.”

Europa Liberă: Și pe finalul acestei discuții, revin pentru un moment la „formula Steinmeier” și vreau să vă întreb: v-ați aventura să anticipați cu ce s-ar putea încheia această poveste?

Moldova are o situație mult mai gravă decât Ucraina...


Dumitru Mînzărari: „Spre nefericire pentru Moldova, noi avem o situație mult mai gravă decât Ucraina. Ucraina are o societate civilă robustă și are o populație cu un spirit civic foarte înalt. Conflictul din estul Ucrainei și războiul în genere a fost suportat, sprijinit foarte mult, mai mult de populație decât de stat, de fapt. În perioada grea, de cumpănă pentru statul ucrainean a fost societatea civilă și partea activă civic a populației care, practic, a înlocuit unele instituții ale statului, care căzuseră, care nu funcționau. Din cauza asta, chiar dacă „formula Steinmeier” este acceptată de Guvernul ucrainean, repercusiunile acesteia vor fi mai mici, datorită faptului că populația prin proteste, prin presiune, prin pedepsirea guvernării și schimbarea ei, poate în alegeri anticipate, o va redresa. În cazul nostru, nu suntem atât de norocoși să avem o populație cu un spirit civic înalt și din această cauză, dacă în Moldova se promovează o inițiativă similară și acest document prezentat de dl Șova, eu l-aș numi într-un fel un document similar „formulei Steinmeier” în Ucraina. Și dacă un astfel de document începe să fie implementat în Moldova, noi nu avem capacitatea civică să ne opunem acestei formule. Cel puțin, încă nu este, nu văd această capacitate. Sper să greșesc.”

Vezi comentarii (1)

Acest forum a fost închis
XS
SM
MD
LG