Un interviu în exclusivitate cu directorul pentru studii de securitate internațională de la Institutul Serviciilor Unite Regale, Jonathan Eyal, pe marginea Conferinţei de securitate a Georgiei, Ucrainei şi R. Moldova, găzduită vineri de Chişinău.
Europa Liberă: Ucraina şi-a lăsat şi poarta deschisă pentru aderarea la NATO, R. Moldova în schimb continuă să insiste pe statutul său de neutralitate. Cum priviţi acest lucru?
Jonathan Eyal: „Aveți dreptate și există o anumită reticență de a discuta subiectul, care a fost menționat și de președintele Parlamentului Candu, în discursul lui de la conferință. Cred că trebuie să ne uităm la lucrurile astea dintr-un punct de vedere istoric, politic, de viitor și practic, dacă vreți. Istoric este clar de ce a fost făcută declarația din partea Moldovei – a fost un fel de încercare de a menține un fel de consens național asupra problemei securității. Apropo, consensul nu a reușit, a eșuat, dar îi înțeleg pe cei care au declarat perioada de neutralitate la început, printr-o încercare de a crea un consens național.
Există și un factor politic acum, care este alegerile și probabil că Guvernul nu vrea să ridice încă un subiect de dispută cu președintele Dodon pe chestia asta, mai ales că acest lucru poate să mobilizeze anumiți cetățeni de orientare rusofonă. Dar până la urmă există și o chestie de practică. Bănuiesc că, pentru moment, ideea de integrare în NATO, să zicem, a Moldovei nu se pune în discuție, cum nu se pune nici cea a Ucrainei. Deci, pentru moment cred că proiectul trebuie să fie mai mult economic.
Dar este interesant, totuși, dacă ne uităm la discursurile primului-ministru și la discursul domnului Candu, că există o subtilă modificare, în sensul că există o încercare de a spune că problemele economice și problemele de securitate sunt, de fapt, două fețe ale aceleași monede și că nu se poate vorbi despre o securitate a Moldovei în viitor cu o Moldovă atârnată în aer, fără niciun fel de legături strategice cu alte state sau alte organizații. Deci, dacă vreți, este o reinterpretare subtilă a ideii de neatârnare a Moldovei.
Eu personal nu cred, cred că a fost o prostie de la bun început. Cred că niciun stat în Europa astăzi nu poate să vorbească serios de neutralitate. Dacă ne uităm la Elveția sau la Suedia, cazurile tradiționale de neutralitate, acestea nu mai sunt neutre, așa cum au fost în urmă cu 25 de ani și nu văd de ce Moldova trebuie să fie altfel. Dar înțeleg cadrul politic în care lucrurile acestea sunt discutate.”
Europa Liberă: Să vorbim acum mai mult despre Moldova. Spuneți-mi cum o vedeți? Cum o vedeți în planul determinării pentru reforme, cum o vedeți în planul determinării pentru a se apropia de Uniunea Europeană? Aveți dubii că se fac pași concreți pentru asta sau este o retorică doar?
Jonathan Eyal: „Sigur că am dubii, Nu, nu cred că există o retorică. Cred că există un anumit sens de disperare și care este adevărat și concret, din partea clasei politice, mai ales a celor care cred într-adevăr în vocația europeană a Moldovei. Cred că există un sens de disperare că încă o dată vom ajunge să pierdem timpul, dacă va fi un anumit rezultat la alegerile parlamentare după ce am avut rezultatul pe care-l cunoaștem la alegerile prezidențiale.
Și există sentimentul că poate e un moment istoric, care, dacă este ratat, intrăm încă într-un cerc vicios de pierdere de timp, cum am avut în ultimii 26 de ani. Din acest punct de vedere cred că determinarea autorităților de la Chișinău de a împinge lucrurile este absolut adevărată și bine-simțită. Lucrurile sunt altfel dacă se va ajunge la această situație.
Ceea ce mă deprimă de fiecare dată este un fel de obsesie totală într-o discuție aridă între politicieni, o obsesie totală în mai mult cine are un avantaj politic pentru moment decât altul și un sens de neputință, un fel de sens că lucrurile nu se pot mișca – pentru că electoratul nu înțelege ce trebuie de făcut, pentru că un consens național nu există și pentru că întotdeauna există un vecin mare care pune bețe în roate sau are grijă să vă împiedicați la fiecare pas.
Nu știu cine va câștiga până la urmă, dacă sensul de disperare de a câștiga de data asta va fi mai puternic decât sensul de neputință care tot există la Chișinău.
Ceea ce mă deprimă personal este faptul că economia trebuia să crească mult mai repede. Și faptul că alte țări au reușit s-o facă. Cu toate problemele vecinilor, România de exemplu a reușit s-o facă la un anumit punct, măcar să iasă din încolțirea, care a fost încolțirea istorică a statului. Și deci înseamnă că și Moldova poate să facă acest lucru. Asta mă deprimă. Mă deprimă timpul pierdut când văd tinerii din Moldova în alte țări europene și oamenii mai în vârstă din Moldova, luptând să trăiască în Moldova.”
Europa Liberă: S-a mai întâmplat ceva în Moldova diferit de Ucraina și Georgia, de exemplu - a fost acel super-cunoscut furt bancar. Dumneavoastră cum vă raportați la ceea ce s-a întâmplat?
Jonathan Eyal: „Este fără îndoială exprimarea cea mai totală și cea mai covârșitoare a corupției și împreună cu asta a unei incapacități administrative de a lupta împotriva corupției.
Este un act strigător la cer. Dar, până la urmă, trebuie ținut în context. Iar contextul, până la urmă, este că totuși în Moldova s-a menținut poate un fel de pace civilă internă mai bine decât s-a menținut în Ucraina, din mai multe puncte de vedere. Deși totul arată ciudat aici există totuși, un consens mai mare de a evita violența și un sens național de un anumit țel și scop, care mi se pare poate mai puternic chiar decât în Ucraina. Deci, există și atu-uri.
Cel mai rău lucru care se poate face acum [e] să ne axăm tot timpul pe răfuieli, pe socoteala cum a fost furat miliardul din bănci și să atribuim pe asta o narațiune sau o discuție, o interpretare cum este cea depusă de președinte că lucrul acesta discreditează economia de piață, sistemul financiar, toate sistemele economice occidentale și că, deci, ne întoarcem… unde? La comunism? La sistem teleghidat de stat? Ce dovezi avem că acest sistem a produs sau o economie mai reușită sau mai puțin coruptă? Nimic.
Deci, cu toate corupțiile, cu toate crimele care au fost puse la cale, până la urmă, aceste crime nu arată că sistemul economic de piață a eșuat, ci că sistemul economic de piață nu a fost aplicat cum trebuie. Care e complet altă lecție decât cea care este dictată de domnul președinte.”
Europa Liberă: Ultimul aspect, legat de Rusia. Joi președintele Putin a vorbit despre noi forme de armament nuclear, a zis dumnealui „până acum nu ne-au ascultat, acum o să ne asculte”. Dumneavoastră cum vedeți aceste lucruri, dincolo de faptul că sunt lansate cu două săptămâni înainte de alegeri, adică contextul este clar. Dar cum vi se pare, ce e mai departe?
Jonathan Eyal: „Cum ați spus,facem abstracție acum de calculele electorale de la Moscova. Efectiv, era un discurs foarte lung, deci, pot să iau numai chestiile militare. Dar chestiile militare au fost bine-pregătite, să nu uităm că domnul Putin a vorbit cu un video al acestor rachete care era proiectat în spatele lui. Deci, era totul făcut, înscenat de la bun-început pentru a avea un maximum de efect.
Cred că sunt două puncte care trebuie luate în calcul. Punctul numărul întâi este că președintele Rusiei acum admite public că a violat acordurile de dezarmare nucleară sau de limitare nucleară pe care le-a semnat cu Statele Unite și că Rusia a cheltuit ultimii 10 ani, cel puțin, în încercări de a viola acest acord și a dezvolta un nou sistem de rachete, care sunt interzise prin acordurile pe care Rusia le-a semnat cu țările occidentale. Deci, să ținem minte că președintele Rusiei admite public că a mințit în ultimii 15 ani. Ok.
Numărul doi: ne-a adus aminte încă o dată că pentru Rusia de astăzi forța este cea care decide lucrurile și nu relațiile bilaterale și nu relațiile de parteneriat cu țările vecine. Cred că punctul principal este că ne-a adus aminte domnul Putin încă o dată că șansele de o redresare a confruntării care există între Rusia și celelalte țări ale Uniunii Europene – pentru că nu spun numai Occidentul, ci toate țările europene – are să continue și că pentru Putin personal această confruntare devine acum noua normalitate.
Adică trebuie să fim pregătiți că așa va fi pentru viitorii câțiva ani, pentru viitoarele câteva decenii, poate. Întrebarea pentru mine nu este dacă vom face ceva cu Putin, bănuiesc că nu va fi nimic mai bun cu Putin cât timp rămâne la putere, dar dacă putinismul, sistemul pe care el l-a creat, poate să fie redresat după el.
Dar pentru generația noastră, pentru cei care trăim astăzi, cred că mesajul este că nu vor fi relații mai bune cu Rusia pentru anii viitori.
Și acum ne întoarcem la întrebarea la care am început: cum poate Moldova să spună că rămâne neutră în acest context?”
