La actuala sesiune a Adunării Generale ONU, delegația Republicii Moldova, condusă de premierul Pavel Filip se pregătește să ceară retragerea trupelor rusești din stânga Nistrului. Nu este vorba despre trupele de menținere a păcii, cum greșit (voit sau nu) afirmă Rusia, ci de Grupul operativ al trupelor ruse, pe scurt GOTR. Ministerul Afacerilor Externe de la Chişinău a anunţat că cererea Republicii Moldova „este inclusă în lista punctelor suplimentare propuse spre înscriere în agenda Adunării Generale” şi va fi examinată în luna octombrie.
De la începutul acestui an, militarii ruși dislocați în stânga Nistrului au organizat peste cincizeci de exerciții, implicând și forțele militare ale pretinsei republici moldovenești nistrene. Într-un memoriu făcut public luni, reprezentanții mai multor ONG-uri notorii, preocupate de tematica transnistreană, s-au arătat îngrijorați de modul „superficial” în care guvernarea se ocupă de această problemă.
Trupele GOTR ale Federaţiei Ruse desfăşoară cu regularitate aplicaţii militare în stânga Nistrului, iar frecvenţa acestora a crescut simţitor începând cu a doua jumătate a anului trecut, spun experţii Institutului „Viitorul”. Un recent exercițiu a presupus bunăoară „forţarea râului Nistru” de către blindatele ruseşti, în exerciţiu fiind implicate şi trupele regiunii transnistrene.
Fostul ambasador al Republicii Moldova la Washington, Igor Munteanu, în prezent director executiv al Institutului Viitorul, crede că prezența militarilor ruşi în stânga Nistrului ar trebui să-i îngrijoreze pe guvernanţi, or asta înseamnă că potențialul de conflict este încă ridicat şi că pericolele nu sunt luate în considerare, inclusiv în cadrul negocierilor în formatul „5+2”:
„Se vorbeşte foarte puţin sau aproape de loc în cadrul discuţiilor „5+2” despre militarii dislocaţi în regiune, cu statut ilegal, cei care niciodată nu au fost doriţi în această regiune şi nu vorbim despre GOTR care nu ţine cont doar de comenzile care vin de la Moscova, dar are şi un rol de pregătire, de expansiune prin intermediul armatei transnistrene şi prin crearea de capabilități de luptă în regiune, ceea ce motivează şi creează potențialul de escaladare a conflictului.”
În opinia directorului executiv al Institutului „Viitorul”, despre o rezolvare durabilă a diferendului transnistrean nu se poate vorbi până la retragerea definitivă a armatei ruse de pe teritoriului Republicii Moldova. În plus, este o utopie să se creadă că trupele GOTR nu se implică în activităţile aşa numitei armate din regiunea secesionistă, continuă Igor Munteanu, or, an de an GOTR recrutează tineri din stânga Nistrului, iar după ce sunt instruiți, aceștia sunt transferați în cadrul armatei locale.
Expertul asociat Institutului Viitorul, Rosian Vasiloi se întreabă de ce președintele ţării, care deţine din oficiu şi funcţia de Comandant Suprem, dă dovadă de prea puţină insistenţă când vine vorba de trupele ruseşti din stânga Nistrului:
„În luna mai a acestui an IDIS Viitorul a lansat un studiu prin care a demonstrat că GOTR-ul nu ar fi separat de pretinsul sector de securitate al regiunii separatiste. Să nu ne trezim noi cu absorbirea acestui sector de securitate de către Federaţia Rusă aşa cum a fost în cazul republicilor separatiste din Georgia – Abhazia şi Osetia de Sud, când în martie anul acesta, preşedintele Vladimir Putin printr-o decizie a absorbit acest sector de securitate în cadrul forţelor armate ale Federaţiei Ruse. Încă un moment care pe mine mă îngrijorează este lipsa unei reacţii cel puţin prompte din partea Comandantului Suprem, or, pe de o parte el vorbeşte despre statutul neutralitate, în același timp nu are o reacţie la tot ce se întâmplă cu aceste exerciţii militare şi statutul grupului operativ al trupelor ruse.”
Căutarea unei soluţii pentru „diferendul transnistrean” a început odată cu semnarea, la Moscova, a Acordului de încetare a focului la 21 iulie 1992. La 25 de ani distanţă, directorul de programe din cadrul Institutului de Politici Publice, Oazu Nantoi, observă că părţile implicate în conflict nu par a fi foarte interesate de soluţionarea acestuia. O asemenea atitudine ar putea să joace festa guvernării de la Chişinău, crede expertul, şi asta pentru că s-ar putea pomeni în situaţia când nu va fi capabilă să garanteze o viaţă paşnică şi siguranţă propriilor cetăţeni:
„Nimic pozitiv nu este garantat pentru Republica Moldova atâta timp cât pe teritoriul ei se află trupele Federaţiei Ruse. Dacă cu adevărat vrem să trăim într-un stat viabil, cu perspectivă, pe lângă tema de acasă pe malul drept, trebuie să ne trezim în ceea ce priveşte soluţionarea problemei transnistrene şi evacuarea necondiţionată a trupelor Federaţiei Ruse de pe teritoriul Republicii Moldova. Pentru ca acest scop să fie atins se cere o mobilizare a societăţii, se cere exercitarea presiunii asupra clasei politice şi eu consider că acest scop este realizabil pentru că astăzi avem în calitate de partener pe Ucraina, vom fi neapărat susţinuţi de partenerii de dezvoltare. Dacă vom propune un plan de acţiuni realizabil vom avea motive ca să ne respectăm în calitate de cetăţeni ai Republicii Moldova în toate punctele geografice ale acestei ţări.”
Experţii preocupaţi de tematica transnistreană au schiţat şi un memoriu în care se regăsesc mai multe propuneri adresate autorităţilor de la Chişinău între care recunoașterea trupelor GOTR „ca forţă militară străină staţionată ilegal pe teritoriul Republicii Moldova, cu aprobarea cadrului legislativ necesar”. În octombrie, cererea privind retragerea forţelor ruse din regiunea transnistreană a ţării va fi examinată de către Adunarea Generală a ONU.
