Discutăm astăzi despre episodul Rogozin privit din perspectivă românească. Avionul de pe cursa Moscova-Chișinău cu vicepremierul rus Dmitri Rogozin la bord a fost întors vineri din drum de către autoritățile aeronautice ale României, ceea ce l-a împiedicat şi pe acesta, dar în ultimă instanţă şi pe preşedintele moldovean Igor Dodon să ajungă în regiunea transnistreană care a marcat 25 de ani de prezenţă militară rusească. Cum poate fi interpretată toată această întâmplare şi ce urmări ar fi de aşteptat, l-am întrebat în ajun pe analistul de la Bucureşti, Iulian Chifu, fost consilier al preşedintelui Traian Băsescu pe probleme de securitate.
Iulian Chifu: „Aș spune că este vorba despre o lecție naturală învățată, o lecție pe care geografia a predat-o multor mari puteri, Statelor Unite ultima oară în anul 2003, este și o carte celebră a lui Robert Kaplan „Răzbunarea geografiei”.
Geografia arată că nu există formulă prin care Federația Rusă să ajungă în regiunea separatistă transnistreană, dar chiar și în Republica Moldova, fără a traversa spațiul aerian al Uniunii Europene, în cazul de față România, sau al Ucrainei. În momentul în care a anexat Crimeea și a declanșat o agresiune militară în estul Ucrainei, din acel moment poziția pe care o avea Federația Rusă s-a schimbat dramatic. O vedem și astăzi, iar acest lucru arată foarte clar limitele pe care le are în momentul de față - sunt limite pe care a încercat să le testeze în varianta unor avioane militare care vin cu ocazia celebrării acestor 25 de ani de la pacificatori - o invenție practic peste noapte, care maschează de fapt cei 25 de ani de ocupație ale raioanelor de est ale Republicii Moldova, și a încercat să testeze din nou cu acest Rogozin care știa foarte bine cum se raportează România la aceste criterii.
În consecință, cred că e doar o lecție învățată și consfințită. E vorba despre realități, este vorba despre interesele statelor, este vorba despre valorile promovate și, la urma urmei despre asta este vorba pe fond: Federația Rusă nu avea cum să se aștepte la alt tratament din partea comunității internaționale odată ce a procedat cum a procedat în Crimeea și în estul Ucrainei.”
Europa Liberă: Vicepremierul rus Dmitri Rogozin face totuşi de capul lui ceea ce face sau credeți că e un test cumva girat de la Kremlin. Observați și Dvs. că, în cazul acestui ultim episod, pentru prima dată Dmitri Rogozin parcă își retrage propriile ieșiri emoționale și parcă toată povestea ar arăta că nu neapărat este poziția Federației Ruse?
Iulian Chifu: „Dmitri Rogozin este cunoscut pentru spațiul său de independență pe care și l-a arogat, de multe ori chiar spre marea durere de cap a Ministerului Afacerilor Externe de la Moscova, a ministrului Lavrov, a diferiților ambasadori care tot timpul trebuiau să vină din urmă și să dea diferite declarații. Sunt bine cunoscute vizitele sale în Republica Moldova, făcea un tip de declarație relativ echilibrat la Chișinău, pleca la Tiraspol unde evident își dădea frâu liber la vorbă, mai ajungea și la Moscova și venea cu o nouă tiradă care făcea titlurile pe prima pagină din ziare. În schimb, în urmă existau consultări, existau solicitări ale Ministerului de Externe de la Chișinău în legătură cu aceste afirmații și cu modul în care Federația Rusă se raporta la aceste afirmații și evident că Ministerului de Externe, Ambasada de la Chișinău erau cele obligate să dea asemenea răspunsuri. Pentru că Federația Rusă și-a asumat un număr de poziții pe care prin toate gesturile sale Dmitrii Rogozin le-a ignorat și chiar a sfidat statul gazdă, în cazul de față Republica Moldova, și aceste lucruri evident că au dovedit niște costuri. Nu mai vorbesc de relația cu România. Vă dați seama că urmare a interdicției sale din 2014 și a celor afirmații că vine el cu bombardierul în România, Ministerul Afacerilor Externe de la Moscova a trebuit să dea niște explicații… Deci, este un rebel în sine. Cred că și de data aceasta zona emoțională și fuga după mass-media a făcut ca să exagereze și, cel mai probabil au existat și comunicări în ceea ce-l privește, inclusiv acea ieșire a viceministrului de externe Karasin mi-a arătat foarte clar că a existat o presiune pe Ministerul de Externe, dar a existat și un revers, respectiv i s-a cerut și lui Rogozin o anumită moderație.”
Europa Liberă: Ce pierde, dacă putem întreba așa, ce pierde Federația Rusă ca imagine odată cu acest episod, dacă se mai poate vorbi despre asta, pe plan internațional?
Iulian Chifu: „Cred că nu planul internațional era vizat, ci planul intern era cel mai preocupant pentru Federația Rusă și este în acest moment. Într-adevăr, cred că ar fi câștigat mult dacă Rogozin ajungea la Tiraspol și făcea tot circul aferent, inclusiv cu acele decorară anunțate de către Dodon. Aici ar fi fost un câștig major de imagine, un câștig imagologic care s-ar fi repercutat imediat pe tot acest război informațional pe care îl desfăşoară în Republica Moldova Federaţia Rusă. Cred că blocarea acestui eveniment readuce lucrurile în făgașul normal. Unde este poate pierderea cea mai importantă a Federației Ruse este că limitele sale, limitele date de geografie, cum spuneam mai devreme, date de regulile internaționale, de greșelile proprii în a gestiona chestiuni legate de inviolabilitatea frontierelor și de propriile sale angajamente la Helsinki, în formarea CSI ș.a.m.d. se repercutează astăzi asupra populației din regiunea separatistă, asupra autorităților de acolo care încep să realizeze, de fapt, nivelul și limitele pe care Federația Rusă însăși trebuie să le respecte în noul context internațional. Și cred că acest lucru poate să domolească în mare măsură și anumite măsuri mai voluntare de exerciții militare în stânga Nistrului și anumite porniri mai vindicative în raport cu Chișinăul și poate să ducă la o formulă mult mai nuanțată de abordare a relației bilaterale de către Tiraspol care este în momentul de față în postura în care trebuie să se aproprie foarte mult de Chișinău dacă vrea să mai conteze, mă refer la zona oficială, pentru că deja cetățenii sunt beneficiarii liberei circulației, iar companiile a Acordului de liber schimb întărit și extins cu Uniunea Europeană. Cele două elemente fiind elemente, de fapt, de integrare a regiunii separatiste în spațiul economic și spațiul de cetățenie al Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Vă puteți aventura ca să anticipați ce-ar putea urma? Despre faptul că toată povestea asta poate însemna o provocare, una extrem de periculoasă, a atenționat și Comisia Unificată de Control care totodată zicea într-un comunicat că în stânga Nistrului, GOTR se pregăteşte de un exercițiu militar ce prevede forțarea râului Nistru. Cum credeți Dvs. că vor reacționa părțile implicate cumva în toată această poveste?
Iulian Chifu: „Una e ceea ce pot să spun cu certitudine: fiecare dintre părți, că vorbim de Federația Rusă, care ar putea avea o pornire din aceasta foarte voluntaristă cu o tentație de a forța poate chiar militar aterizarea la Tiraspol peste Ucraina, sau zona separatistă care ar putea forța, iată, niște exerciții provocătoare în dreapta Nistrului - ambele părți cred că sunt conștiente de limitele pe care le au și sunt conștiente că un asemenea gest ar fi ultima eroare pe care ar putea să o aibă. Am văzut deja mesajul dat de noul trimis special american la Kiev în privința livrării armelor letale defensive, eu cred că această livrare ține de un fir de păr și că orice provocare militară poate duce la o asemenea modificare substanțială care înseamnă o apărare mult mai puternică a Ucrainei aflate sub autoritățile legitime de la Kiev. Iar în egală măsură cred că autoritățile de la Tiraspol ar trebui să-și tragă învățămintele din cele întâmplate cu această ocazie și să realizeze că orice mișcare, orice tentativă de provocare nu face decât să îi scoată definitiv imposibilitatea de a exista chiar și la o masă de negocieri bilaterală cu Chișinăul.
Practic reintră într-o spirală care înseamnă interdicția și ieșirea respectivă din spațiul unei formule de legalitate cu perspectiva evident de rezolvare dacă forța militară ar fi utilizată pe rezolvarea pe alte criterii a situației de acolo. Nu mai spunem că dacă cumva acest exercițiu cu forțarea râului în dreapta Nistrului s-ar produce acest lucru ar avea consecințe directe și asupra așa numitor pacificatori ruși. Pentru că unul dintre rolurile lor virtuale ar fi fost acela de a bloca această înaintare pas cu pas pe care o vedem că se întâmplă din 1992, de la sfârșitul războiul mai întâi cu Tighina, după aceia în alte regiuni, după aceia cu blocarea accesului la terenuri a locuitorilor care sunt în stânga Nistrului în acele localități ce țin de autoritatea legitimă.
Cred că este un mesaj și lecții învățate, poate nu neapărat în modul cel mai plăcut și pentru Moscova, și pentru Tiraspol și îndemnul este ca ambele să se uite cu mare, cu mare atenție, cu mare luare aminte la consecințele pe care orice gest necugetat, voluntar sau excesiv de fond le-ar putea aduce ambilor.”
