Linkuri accesibilitate

De la „salvatorii economiei” la „leproși” - despre diaspora din Italia, cu Rita Volînschi


Autogara din Chișinău, aproape pustie din cauza epidemiei de coronavirus

Statisticile arăta că aproape 200 de mii de moldoveni cu acte în regulă se află în Italia. Câteva zeci de mii călătoreau cu regularitate între cele Italia și casă.

Amenințarea coronavirusului a făcut ca unii moldoveni din străinătate să oscileaze între a rămâne în Italia - țara europeană cea mai lovită de epidemie - și a se întoarce în R.Moldova. Unde sunt familia și prietenii și un anume confort psihic. Rita Volînschi, moldoveancă stabilită la Modena, regiunea Emilia-Romagna din nord-estul Italiei povestește despre starea de spirit din această țară.

Interviu cu Rita Volînschi
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:10:29 0:00
Link direct

Europa Liberă: Italia rămâne a fi o „zonă roșie”. În această țară, mulți, foarte mulți moldoveni au lucrat, continuă să muncească. Pentru unii s-a ajuns să fie o situație disperată?

Rita Volinschi, 2 February 2020
Rita Volinschi, 2 February 2020

Rita Volînschi: „Nu cred că o să fie o situație disperată, pentru că totuși guvernul are grijă absolut de toți, indiferent că sunt italieni sau străini, au făcut și legi, chiar azi am văzut că prim-ministrul a spus că o să se dea ajutoare, o să avem 100 de euro la salariu adăugător. Cei care lucrează pe contul lor o să aibă și ei ajutoare, la supermarketuri s-a redus din prețuri, ceea ce la fel e în folosul nostru, al tuturor cetățenilor care suntem aici. Guvernul a intervenit foarte bine, s-au organizat niște lucruri, nu putem să spunem că nu ne-am așteptat, pentru că chiar aceeași chirie sau cei care au împrumuturi de la bancă, vor avea niște ajutoare pentru grădinițe, pentru babysitter, absolut pentru toate domeniile vor veni ajutoare din partea statului, pentru că lumea a încetat să lucreze, nu se mai merge la muncă, s-au închis întreprinderile, s-au închis fabricile; sunt puțini cei care lucrează. Lucrează doar lumea care ne ține, să spunem așa, în sens direct – alimentarele, farmaciile – cele care aprovizionează populația. De exemplu, și eu am un băiat care continuă să lucreze, pentru că el aprovizionează supermarketurile cu produse alimentare.”

Europa Liberă: Este o situație deloc ușoară pentru toată lumea. Mă interesează ce zic acele moldovence care au contracte, dar, odată terminat contractul de muncă, bănuiesc că nimeni nu mai poate obliga proprietarul, angajatorul să-l țină pe cel căruia i-a expirat contractul?

Rita Volînschi: „Absolut toți care au un contract de muncă, proprietarul, dacă femeile care lucrează badante în casă, absolut toți sunt obligați să te țină în casă 15 zile, să ai un timp ca să-ți găsești o casă nouă, să-ți găsești un loc de muncă. Sigur că o să fie foarte greu acum, o să fie o perioadă destul de grea, însă toți lucrătorii care au lucrat având actele în regulă au dreptul la, se numește în italiană „disoccupati”. Deci, tu ai dreptul în continuare să primești un salariu până atunci când îți găsești un alt post de muncă. E mai greu pentru acei care lucrează la negru.”

Lecţia unei „badante”
Așteptați
Embed

Nici o sursă media

0:00 0:14:52 0:00

Europa Liberă: Care vin pe o perioadă de trei luni cu pașaportul biometric?

În Italia „este omul cu actele în regulă sau nu este în regulă”, el are dreptul la primul ajutor.

Rita Volînschi: „Da. Doamne ferește să se îmbolnăvească, au absolut tot dreptul la ajutor medical. În Italia există lege de prin 2004 sau 2005 când medicii au făcut proteste, întrucât erau obligați până atunci să denunțe toți clandestinii, iată, atunci s-au făcut proteste și acum nu mai există „este omul cu actele în regulă sau nu este în regulă”, el are dreptul la primul ajutor. Doamne ferește să se întâmple cu cineva ceva, indiferent că e cu coronavirus sau o traumă, sau orișice, ei pot să meargă la spital siguri, liniștiți că nimeni nu-i denunță, nu-i amendează, nimeni nu le face nimic, să apeleze cu încredere.”

Europa Liberă: Deci să nu intre în panică, mai degrabă să ceară o informație veridică, să aibă curajul să se adreseze oricui ca să îi verse lumină dacă s-a pomenit într-un caz mai delicat?

Rita Volînschi: „Sigur! În primul rând, orice muncitor cu contract sau fără contract are dreptul să se adreseze la sindicate și sindicatele îți apără interesele, îți dau absolut toate indicațiile: cum și ce trebuie să faci.”

Europa Liberă: Ne interesează și informație de alt ordin. De exemplu, pe timp de carantină, cum se deplasează lumea, cum interacționează cu patrula de carabinieri? Ce se întâmplă? Trebuie să ai o așa-numită foaie de parcurs, foaie de drum?

Rita Volînschi: „Da, trebuie să ai un permis. Deci, eu dacă merg, am două bătrânele la care merg, trebuie să-mi dea o foaie, pentru că poliția sau carabinierii, sau cine te oprește ei nu au timp să verifice dacă fiecare dintre noi are un contract sau nu are un contract, fiindcă suntem mulți și ei nu umblă cu calculatoarele la ei, dar trebuie să ai un permis. Exact ca pe timp de război, trebuie să te deplasezi... Eu, de exemplu, am văzut de departe poliția când controla pe cineva, personal nu m-au oprit niciodată. Fiul meu a fost oprit când se ducea la lucru cu mașina personală.”

Europa Liberă: Și în această foaie indicați cine sunteți, unde și încotro țineți calea?

Rita Volînschi: „Da, se indică, de exemplu, persoana la care te duci, unde lucrezi. Trebuie să fim și noi conștienți, altă dată nu-ți mai cere nicio foaie, dar poate să te întrebe unde mergi. Noi, ca cetățeni cu bun-simț, trebuie să ne dăm seama că nu trebuie să amăgim. Da, mergi la cumpărături, dar te duci la cumpărături, nu te duci să-ți vezi prietena; da, eu merg să fac cumpărături pentru bătrână sau merg la farmacie, ceea ce fac eu de fiecare dată, că sunt colacul lor de speranță, fiindcă niciuna dintre ele nu puteau să iasă afară chiar până la carantină. Eu sunt cea care le duc pâinea și laptele.

O să avem timp și pentru prieteni, dar nu acum.

Sunt multe persoane de felul acesta și trebuie să fim și noi conștienți că e pericol. Dacă s-a spus că trebuie să stăm în casă, înseamnă că trebuie să stăm în casă, mergem unde avem de mers și ne întoarcem înapoi, nu mergem să ne întâlnim cu prietenele noastre. O să avem timp și pentru prieteni, dar nu acum.”

Europa Liberă: Deci, sunteți responsabili că, în caz că încălcați regulile, sunteți pasibili pentru a răspunde administrativ?

Rita Volînschi: „Sigur că da! Fiecare ar trebui să fie conștient de chestia asta, pentru că s-a spus că sunt amenzi, adică ar fi spre binele nostru în primul rând să nu ajungem la amenzi, să nu ajungem la prostia omenească. Trebuie să respectăm regulile, fiecare din noi să fie conștient că avem de parcurs un drum - la cumpărături, la farmacie -, pentru că noi chiar nu ne dăm seama cât îi de gravă situația.”

Europa Liberă: Dar acum lumea e mai liniștită, nu mai există această dorință ca cu orice preț să plece din Italia, să revină în Republica Moldova? S-au potolit spiritele?

Noi din diasporă am devenit ca cei leproși. Suntem acuzați că am adus boala în țară.

Rita Volînschi: „Știți, în primul rând, noi din diasporă am devenit ca cei leproși. Suntem acuzați că am adus boala în țară. Eu cred că lumea era în panică nu pentru că voia să fugă de virusul acesta ucigaș; mai ales aceștia care erau fără acte în regulă se gândeau la copilașii de acasă, se gândeau la părinții lor de acasă, se gândeau la urma toată la sistemul sanitar care-i dezastruos la noi în țară, că Doamne ferește unul din ei să nimerească, eu nici nu vreau să-mi închipui. Eu personal am aceleași gânduri, am doi părinți în vârstă, am un frate care lucrează la Urgență... Vă dați seama ce se petrece în inimile noastre?

E foarte greu să acceptăm ideea asta că am fost învinovățiți pe nedrept, pentru că fiecare din noi se simte vinovat, acum chiar suntem abandonați de stat, suntem abandonați de guvern, chiar n-am mai văzut o postare, n-am mai văzut un apel către noi să ne întrebe cineva: „Cum stați, oameni buni? Cum vă găsiți în țările acestea?”

N-am auzit în niciun fel, numai cu acuzații că noi am făcut, noi am adus, din cauza noastră s-a întâmplat... Da, poate cineva chiar inconștient, fără să-și dea seama, poate cineva nici n-a știut că-i bolnav, poate cineva nici nu și-a dat seama cât e de periculos, pentru că la început vreau să vă spun un lucru, toți am gândit așa, chiar și în Italia se spunea că „n-o să ajungem în pielea Chinei, noi suntem protejați, îi prea departe, îi prea nu știu cum”, fiecare țară cred că se gândește la fel: „N-o să ajungem în pielea Italiei, n-o să ajungem în pielea Spaniei, n-o să ajungem...”, dar virusul circulă, boala circulă, nu are granițe.

Am văzut zilele trecute, toți camioniștii noștri care aduc marfă, și ei, la rândul lor, pot să aducă, care se întorc la familiile lor zi de zi, ei tot circulă, ei tot pot să aducă în țară, nu numai diaspora. Noi vorbim la telefon, așa, un grup de persoane, nu pot să vorbesc cu toți moldovenii care sunt înșirați prin lume, dar, credeți-mă, același lucru îl simt și ei.”

Europa Liberă: Apropo, cum se manifestă compasiunea, mărinimia, generozitatea acolo, în Italia? Am văzut lumea care a ieșit la balcoane, care a încercat totuși să ridice moralul societății?

...pe la toate balcoanele scris: andrà tutto bene, adică o să fie totul bine, cu curcubeul acesta, chiar credem că o să ieșim și noi.

Rita Volînschi: „Da, da, și noi am ieșit, și noi am aplaudat pentru medici, tot personalul medical, și noi am ieșit la balcoane și am aprins luminile pentru solidaritate. E ceva frumos, chiar cu adevărat nu se simte că ești străin sau că ești italian. Toți suntem în aceeași barcă! Asta-i tare frumos, asta-i ceva care ne ridică moralul. Acum încă mai unită e Italia, de la nord la sud, când treci așa pe străzi și vezi pe la toate balcoanele scris: andrà tutto bene, adică o să fie totul bine, cu curcubeul acesta, chiar credem că o să ieșim și noi.

Acum, sincer să vă spun, gândul e acasă. Italia are sistemul sanitar la nivel, chiar în orașul unde ne găsim noi, Modena, are două spitale foarte mari care s-au declarat cele mai bune din lume, acum, la momentul actual cu combaterea împotriva coronavirusului e pentru noi până când liniștită, mult mai liniștită pentru mine decât pentru cei de acasă. Mă strădui din răsputeri să le lămuresc, să le spun cum să facă, ce să facă, ce să nu facă. Sper să fiu auzită, dar nu știu, nu suntem… Niciunul nu avem nicio garanție, unul bunul Dumnezeu știe ce o să fie.”

Vezi comentarii (2)

Acest forum a fost închis
XS
SM
MD
LG