Liderul administrației de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, declara recent ar fi făcut nişte paşi în întâmpinarea Chişinăului, inclusiv în ce priveşte situația celor opt şcoli cu predare în grafia latină din stânga Nistrului. Krasnoselski a spus că taxele pentru arenda clădirilor şi alte impozite ar fi fost micşorate şi a regretat presiunea care s-a făcut asupra acestor şcoli spunând că a fost o greşeală. Managerii celor opt instituţii de învăţământ îl contrazic însă pe liderul transnistrean. Situaţia şcolilor nu s-a îmbunătăţit, ne-a spus Directoarea liceului „Alexandru cel Bun” din Bender/Tighina, Maria Roibu.
Maria Roibu: „Absolut nimic din ceea ce spune Krasnoselski nu este adevărat. Părinţii şi profesorii din toate şcolile noastre ştiu foarte bine că problema şcolilor cu predare în limba română din Transnistria nu se rezolvă, nu se mişcă din loc.”
Europa Liberă: Liderul de la Tiraspol spunea că taxele pentru chiria edificiilor ar fi fost micşorată, la fel şi alte impozite care ar fi fost aduse la nivelul celor din regiunea transnistreană.
Maria Roibu: „Nu este adevărat. Anul trecut şi în acest an, liceul achită pentru clădirea pe care o arendăm de la administraţia locală două milioane de lei. În 2015 plata pentru arenda clădirii a fost majorată cu 13 la sută. În acordul adiţional pe care l-am încheiat la cererea administraţiei locale este un punct care le permite lor în orice moment să majoreze această plată. Ce ţine de plăţile pentru servicii, până nu demult achitam dublu pentru energie termică, energie electrică şi apă, iar în luna mai am achitat la egal cu oraşul. Considerăm că acest milimetrul de pas a fost făcut în schimbul reluării de către Chişinău a achiziţiilor de curent electric de la Centrala Cuciurgan.”
Europa Liberă: Care sunt cele mai stringente probleme cu care se confruntă acum şcolile?
Maria Roibu: „Una dintre cele mai stringente este lipsa clădirilor. Apoi, este diminuarea numărului de elevi din motive nu demografice, ci pentru că mereu sunt executate presiuni asupra profesorilor, părinţilor, elevilor. Plus la toate, elevii noştri nu au posibilitate să comunice în limba română în afara instituţiilor de
Nu avem voie să aducem manuale. Este o absurditate!...
învăţământ. O problemă foarte complicată este trecerea prin aşa numita vamă transnistreană absolut a tot ce este necesar pentru activitatea şcolilor şi organizarea procesului educaţional. Nu avem voie să aducem manuale. Este o absurditate!
Şcolile noastre sunt înregistrate în teritoriu. Nu poate explica nimeni şi nici nu vrea să explice nimeni de ce se întâmplă aşa absurditate. Din moment ce eşti înregistrat în teritoriu, ar trebui să ţi se permită să aduci manualele după care înveţi. Nu, nu ni se permite absolut nimic, nici chiar nişte caiete ale elevului. Le trecem „clandestin” prin sacoşe de câteva ori, le lăsam mai întâi prin Varniţa. O sută de părinţi pleacă pentru ca să aducă nişte manuale şcolare. Ei (n.r. administraţia transnistreană) îşi dau foarte bine seama că aşa procedăm, pentru că ştiu că noi învăţăm după manualele Republicii Moldova, dar special creează aceste impedimente.”
Europa Liberă: Aţi menţionat că în aceste şcoli numărul elevilor scade. La Liceul Dvs. care e situaţia?
Maria Roibu: „În ultimii patru ani, în instituția noastră, numărul de elevi este constant. Cea mai dramatică scădere a numărului de elevi a fost după anul 2004, când administraţia tiraspoleană a emis o dispoziție de suspendare a activităţii instituțiilor cu predare în limba română şi chiar ne-au blocat. 47 de zile şi nopţi instituţia noastră a fost nevoită să stea de veghe ca să nu ni se ia clădirea. Ulterior s-a reînceput activitatea, la 20 septembrie, când prima dată ne-au dat apă şi energie electrică. Bineînțeles că o bună parte din populaţie s-a speriat şi nu au mai adus copiii la noi.
Cred că administrația tiraspoleană se gândește că dacă va efectua aceste presiuni, nu ne va permite să trecem prin „vamă” produse alimentare, manuale, îi va speria pe oameni, atunci va veni momentul când aceste instituţii vor avea puţini elevi şi şcolile vor dispărea de la sine. Cred că acesta este scopul final al administrației transnistrene.
Vreau să menţionez că o problemă serioasă e cea a cadrelor didactice. Şcoala activează în asemenea condiţii de 23 de ani. profesorii au o vârstă înaintată. Doar 40 la sută din colectiv sunt cadre didactice care nu au atins vârsta de pensionare. Nu putem angaja specialişti pentru că în Transnistria există o lege – oamenii care nu au „cetăţenie transnistreană” au dreptul să se afle în regiune doar 180 de zile pe an. Profesorul ar trebui să se afle anul întreg la şcoală, dar nu i se permite. Ne mai descurcăm cu absolvenții noștri, puținii care rămân. Majoritatea dintre ei preferă însă să nu mai revină acasă pentru că e foarte greu. Ei îşi văd viitorul la Chişinău sau în altă parte. Băieţii nu revin pentru că sunt înrolați obligatoriu în zisa armată transnistreană, aşa zice legea lor. Majoritatea dintre ei îşi schimbă viza de reşedinţă şi nu mai revin.”
Europa Liberă: Este adevărat că numărul celor care solicită aşa zisa cetăţenie transnistreană este în creştere?
Maria Roibu: „Ştiţi, toate lucrurile care se fac în Transnistria sunt foarte bine gândite. Dacă nu ai cetăţenie transnistreană şi locuieşti acolo nu poţi face absolut nimic. Elementar, nu poţi achita facturile. Or, cum s-a întâmplat la mine, bunăoară, soţul a decedat şi trebuia să trec apartamentul pe numele meu, nicidecum nu puteam face acest lucru din motivul că nu aveam pașaport transnistrean. Am fost nevoită să iau cetăţenia lor şi să am paşaportul lor.
Această zisă cetăţenie este pur şi simplu impusă de dânşii ca o necesitate vitală. Un contract pentru telefon nu îl poţi încheia, unde nu te-ai întoarce, absolut în toate instituţiile nu stă nimeni de vorbă cu tine dacă nu ai paşaportul transnistrean, care nu este valabil nicăieri în altă parte. Este o chestie foarte bine gândită să-i impună pe oameni, să-i pună în genunchi ca ei să fie nevoiţi să-şi facă paşaportul.”
Europa Liberă: Revenind la şcoli. Mai sunt destui părinţii care îşi dau copiii la aceste şcoli cu predare în limba română, în pofida totor presiunilor din partea administrației de la Tiraspol. Ce îi motivează pe aceşti părinţi?
Maria Roibu: „În primul rând cred că e instinctul că sunt cetăţeni ai Republicii Moldova, că sunt băştinaşi, îşi iubesc limba, poporul. În al doilea rând, este faptul că instituțiile noastre sunt recunoscute. Absolvenţii noştri sunt toţi înmatriculați în instituțiile de învățământ superior. Acest lucru contează foarte mult.”
Europa Liberă: Dar sunt admişi la studii universitare în dreapta Nistrului şi cei care absolvesc şcolile cu predare în grafie chirilică sau cele cu predare în limba rusă din regiunea transnistreană. E un subiect sensibil, dureros, din câte înţeleg?
Maria Roibu: „E o problemă foarte dureroasă. Noi vedem cu regimul transnistrean îşi bate joc de şcolile noastre. Ne ţin permanent în tensiune, ne impun să achităm sume colosale pentru clădirile care, la urma urmei, nu le aparţin lor, dar sunt ale Republicii Moldova. Observăm însă că toţi aceşti paşi parcă nici nu sunt observaţi de Guvernul Republicii Moldova, care nu vrea să înţeleagă un lucru, cel că toţi elevii trebuie să fie trataţi egal.
Elevii care absolvesc şcolile ruse sau cele cu predare în grafie chirilică din Transnistria sunt admişi în universităţi după clasa 11. Noi considerăm că toţi elevii trebuie să fie admişi doar după ce susţin BAC-ul. Aceasta ar fi o soluţie corectă. De atâţia ani vorbim despre asta şi nu înţelegem nicidecum de ce Guvernul Republicii Moldova nu soluţionează această problemă.”
Europa Liberă: Ce alte probleme credeţi că Guvernul ar putea să le soluţioneze?
Maria Roibu: „Cea ca şcolile cu predare în limba română să nu achite plata pentru arenda clădirilor. Cred că pentru noi, care ne aflăm din 1994 în trei edificii care nu ne aparţin şi sunt foarte departe unul de altul, la dorinţă şi la insistență s-ar fi găsit o posibilitate astfel încât să avem un singur edificiu. La fel şi în cazul liceului din Râbniţa, pentru care a fost construită o clădire nouă şi din 2004 clădirea stă, deja se deteriorează, dar nu li se permite să intre în ea. Considerăm că dacă ar fi fost o voinţă serioasă, chiar şi una politică, s-ar fi rezolvat această problemă demult.”
Europa Liberă: Preşedintele Igor Dodon a declarat de mai multe ori că în relaţia cu Tiraspolul ar vrea să soluţioneze inclusiv problema celor 8 şcoli cu predare în limba română. Vă puneți speranţa şi în capacitatea preşedintelului de a soluționa cel puţin o parte din problemele cu care vă confruntaţi?
Maria Roibu: „Încerc să fiu sinceră şi să spun că nu cred că actualul preşedinte va soluţiona această problemă. Dacă mă uit la paşii pe care i-a făcut până acum, nicidecum nu pot crede. Până acum nu a fost pusă problema şcolilor pe agenda zilei. Preşedintele nu s-a întâlnit cu noi ca să ştie din prima sursă ce
Şcolile cu predare în limba română au fost tot timpul un fel de ostatic....
se întâmplă. S-a dus şi s-a închinat la mormintele cazacilor care au omorât băieţii noştri. Toţi paşii pe care îi face nu ne insuflă încredere, dimpotrivă credem că el niciodată nu va rezolva această problemă. Şcolile cu predare în limba română au fost tot timpul un fel de ostatic. Atunci când Tiraspolul a vrut să obțină ceva de la Chişinău, de fiecare dată a exercitat presiuni mari asupra şcolilor şi Chişinăul mergea în întâmpinare.”
Europa Liberă: Cum vedeţi perspectivele acestor şcoli? Cât timp vor mai rezista ele?
Maria Roibu: „Atât timp cât în suflete cetăţenilor există dragoste de limbă, de neam, de ţară şi grija faţă de istorie, aceste şcoli vor rezista. Am ferma convingere că ele vor exista pentru că nu se termină oamenii oameni în Republica Moldova, ei mai există şi vor mai fi.”
