Uniunea Europeană a anunțat că nu va mai transfera ultima tranșă, de 28 milioane de euro, Republicii Moldova în cadrul programului de finanțare a reformelor în justiție. O decizie oficială în acest sens, anunțată ieri, a fost explicată prin faptul că autoritățile moldovene nu au făcut reformele promise și și nici nu au asigurat condițiile ca aceste reforme să fie realizate. De ce își retrage UE sprijinul pentru reformarea unui domeniu atât de important? Cu ce consecințe? Și cine sunt responsabilii pentru promisiunile deșarte?
Punctul de vedere al juristului Vladislav Gribincea, președintele asociației Centrul pentru Resurse Juridice.
Vladislav Gribincea: „În primul rând, comunicatul Uniunii Europene trebuie citit în context. UE s-a angajat în 2012 să ofere până la 60 de milioane de euro pentru reforma justiției. Reformă care trebuia implementată din 2011 până în 2016. Două tranșe au fost plătite: prima integral, de 15 milioane de euro, a doua - și toate patru tranșe trebuiau să fie aproape egale - a doua tranșă de 15 milioane nu a fost de 15, dar de 13.2 milioane de euro, iar ultimele două nu au venit la timp, din cauza că trenau reformele în justiție. Atunci, UE a spus, bine, tolerăm o întârziere, dar vrem rezultate.
Deja în anul 2016 ministrul Justiției a chemat UE să vină să evalueze situația și să constate că reformele au fost implementate. În primăvara anului 2017, UE a evaluat impactul reformelor în justiție și le-a considerat insuficiente. Din acest motiv, acum a fost dat anunțul că celelalte două tranșe nu vor veni. Da, într-adevăr, majoritatea acestor reforme trebuiau să aibă loc în 2014-2015, însă evaluarea lor a avut loc în 2017 și chiar dacă era o întârziere de jumătate de an, un an sau doi, însă impactul era bun, cu siguranță că finanțarea era să vină. Adică nu era vorba doar de anii 2014-2015, ci și de impactul lor în 2017. Probabil, UE s-a ghidat de ceea ce vede populația. Adică nu vede o schimbare la față a justiției în R. Moldova acum, după cinci ani de reforme.”
Europa Liberă: Cum ați concretiza Dvs. motivele pentru care UE a decis și a anunțat oficial că nu va mai transfera aceste fonduri?
Vladislav Gribincea: „UE nu a verificat doar tehnic dacă o lege sau alta a fost implementată, ci s-a uitat mai mult la schimbările reale care au fost produse. Am avut legi bune adoptate, însă ca de obicei în R. Moldova șchiopătăm la capitolul aplicării lor. Deși am avut schimbări la nivel de formă, la nivel de conținut suntem tot acolo. Anume asta cred eu a determinat decizia UE de a nu ne da ultimele două tranșe în susținerea pentru reforma justiției... Aici trebuie să menționez un lucru. Însăși reforma justiției a costat, iar înțelegerea cu UE a fost că guvernul plătește pentru reforma justiției, iar ulterior UE compensează guvernului dacă măsurile sunt adecvate.”
Europa Liberă: Deci s-a urmat logica faptului împlinit, bani vin după ce se realizează ceva.
Vladislav Gribincea: „Exact. Ministerul Finanțelor a cheltuit bani pentru reforma justiției, acum UE spune că având în vedere impactul limitat al acestor reforme, nu oferim nimic Ministerului Finanțelor pentru a compensa cheltuielile publice. Cu alte cuvinte, Ministerul Finanțelor, efectiv, a pierdut 28 de milioane de euro.”
Europa Liberă: Pentru ce au fost folosite tranșele anterioare și în ce măsură s-a schimbat starea de lucruri? Iată și ministrul Justiției a spus chiar ieri că reformele au întârziat pur și simplu, dar ele sunt bine făcute și aplicate, doar că a fost o mică problemă tehnică.
Vladislav Gribincea: „Am impresia că aici poziția UE și a ministrului sunt diferite. Chiar în 2015, UE a declarat că „vrem schimbări reale”, chiar dacă ar putea interveni o anumită întârziere. De aceea UE a tolerat evaluarea până în 2017, adică evaluarea progresului trebuia să aibă loc în 2015, 2016 la început cel târziu. Însă UE nu a trimis evaluatorii, sperând că totuși schimbările vor avea loc.
În 2017, UE a văzut schimbări la nivel de legi, dar puțin progres la nivel real. Anume asta a fost motivul. Să nu credem că motivul a fost întârzierea. Nu. Motivul a fost schimbările reale care s-au întâmplat, care după cum vedeți nici populația nu le simte.”
Europa Liberă: Cât de îndreptățit ar fi să ne întrebăm dacă nu cumva decidenții, actorii din domeniul justiției sunt în general capabili de reformă și receptivi, profund înțelegători la rostul acesteia? Sau evident sunt cu premeditare, mai puțin inspirați în a realiza tehnic…
Vladislav Gribincea: „Probabil că aici am avut o greșeală tactică de la început. Această reformă a justiției nu a venit de la judecători sau procurori. A fost impusă din afară. Iar judecătorii să recunoaștem nu erau foarte încântați de schimbările propuse și am văzut o deschidere limitată a acestora pentru a accepta legile adoptate. Probabil asta a fost și unul dintre elementele de ce rezultatele reformelor încă se așteaptă.”
Europa Liberă: Ca să insist, totuși, ați avut vreodată impresia că eșecurile din reformarea justiției sunt deliberate, că neputința, dacă ar putea fi vorba de asta, e mimată, și că la mijloc este interesul cuiva de a menține justiția sub control sau în starea de acum. Putem explica cele întâmplate și astfel?
Vladislav Gribincea: „Reforma justiției a fost aprobată în toamna anului 2011. În toamna anului 2011 era o altfel de situație la nivel politic, iar strategia de reformă a sectorului de justiție a fost adoptată unanim în Parlament. Noi toți ne aducem aminte ce s-a întâmplat după 2011 când climatul politic s-a schimbat și eu cred că după 2011 deja nu era o deschidere a politicienilor de a oferi atât de multă independență justiției, cât prevedea strategia. Din contra, am observat că se spunea una și se făcea alta deseori. Această atitudine a politicienilor probabil a fost percepută de către judecători că se poate să declarăm dar să mimăm orice schimbare.”
Europa Liberă: De ce, după cunoștința Dvs., guvernarea din 2014-2015, Alianța Politică pentru Moldova Europeană, PDM și PLDM, de fapt, „nu a dedicat resurse și angajament” – vorba ministrului Justiției?
Vladislav Gribincea: „Aici trebuie să recunoaștem câteva lucruri. S-au făcut și lucruri bune, adică nu au fost doar lucruri proaste. S-au făcut lucruri bune și la nivel de justiție, la nivel de organizare internă, la nivel de simplificare a procedurilor, legea procuraturii etc. Nuanța este că aceste schimbări au fost cu impact limitat. Iar de ce anul 2014-2015 a fost îndeosebi criticat?
Am avut o perioadă, anii 2014-2015 când nicio lege importantă nu a fost adoptată, dar trebuie să recunoaștem că în acea perioadă din cauza instabilității politice cam nimic important nu a fost adoptat în Parlament.”
Europa Liberă: Cine personal se poate face vinovat de situația în care s-a ajuns? Și nu este vorba atât de bani, importanți de altfel, cât de prejudiciile de imagine și de șansele ratate de o țară care a picat examenul la capitolul justiție.
Vladislav Gribincea: „Eu cred că atunci când este vorba de chestiuni de reforme nu trebuie să vorbim de bani, ci de beneficiile
Trebuie renunțat la practica de a declara una, dar a face inversul....
pe care le-au pierdut oamenii. Și aici responsabil nu cred că este doar unul, sunt mai mult: atât politicieni, cât și să recunoaștem sistemul de justiție însăși. Dar eu aș prefera să nu ne contrăm pe cine este vinovat, ci pe ce urmează de făcut în continuare. Cred că în continuare trebuie renunțat la practica de a declara una, dar a face inversul. Cred că din acest comportament al UE este clar că cei de la Bruxelles nu mai sunt naivi și cred faptelor, nu vorbelor.”
