În perioada 6-7 decembrie la Milano, sub președinția Italiei la OSCE, va avea loc o reuniune ministerială privind reglementarea diferendului transnistrean. Noul șef al misiunii OSCE în Moldova, Claus Neukirch a discutat recent la Tiraspol ca tot în luna decembrie să aibă loc o nouă rundă de negocieri în formatul 5+2. Corespondenta noastră a stat de vorbă cu fostul membru în delegația Republicii Moldova în Comisia Unificată de Control, Ion Leahu.
Europa Liberă: De mai muți ani, miniștrii de Externe ai OSCE încurajează avansarea negocierilor în formatul „5+2”, țările participante ale OSCE au reiterat și mai continuă să vorbească despre nevoia de a obține o soluționare pașnică, durabilă a conflictului transnistrean și un statut special pentru regiunea transnistreană, care ar garanta pe deplin drepturile populației. Cu ce propuneri vor merge de această dată la Milano actorii participanți la acest proces de negocieri, dle Leahu, mai cu seamă că în acest an s-a vorbit mult și contradictoriu despre procesul de implementare a angajamentelor stabilite în așa-numitul „pachet Berlin plus”, ce reglementează situația dintre cele două părți – Chișinău și Tiraspol?
Ion Leahu: „Formal au cu ce merge. Sunt mai multe acorduri semnate, este ceva ce s-ar putea numi realizări ale acestor acorduri, sunt direcții pe care se lucrează, cel puțin lasă impresia că se lucrează. Partea transnistreană în fond continuă cu inițiativele și ele nu sunt respinse de partea moldovenească, adică situația este...”
Europa Liberă: Care inițiative?
Ion Leahu: „Mai multe. Ei doar insistă asupra faptului ca totuși să fie dusă până la capăt problema cu dosarele penale intentate unor reprezentanți ai regimului, ei insistă ca să fie dusă până la capăt problema cu telefonia, fie cea mobilă, fie cea fixă; ei aspiră la aceea că va fi pusă pe ordinea de zi problema relațiilor interbancare Chișinău – Tiraspol, adică ei permanent inițiază discuții la noi subiecte și asta foarte mult le place celor din Occident. În situația respectivă și OSCE-ul, și mediatorii, și observatorii în procesul de negocieri sunt mulțumiți, sunt mulțumiți de faptul că procesul n-a stagnat, nu s-a oprit și deci acesta este fondalul pozitiv cu speranța că și alte probleme vor fi soluționate, dar principalul e că conflictul nu va derapa de la actuala stare spre una fierbinte.”
Europa Liberă: De ce n-au reușit actorii să se întrunească și în formatul „5+2”?
Ion Leahu: „Vă spun sincer, nu cunosc, însă mie îmi pare că problema totuși este din nou la Chișinău. Chișinăul n-a acceptat să fie semnate careva noi angajamente. În situația în care Chișinăul nu și-a asumat noi angajamente, n-a demonstrat disponibilitatea de a pune punct pe celea care sunt pe rol, cum am spus, cu dosarele penale, cu telefonia, italienii au considerat inutil a convoca ședința pentru a finisa mai rău decât este, dar în situația în care nu se semnau careva angajamente concrete, situația devenea mai rea decât este. Deci, pe moment sunt probleme asupra cărora se lucrează și cu această povară transmitem președinția altui stat.”
Europa Liberă: La începutul anului, când președinția în exercițiu a OSCE a fost preluată de către Italia, Franco Frattini s-a arătat destul de optimist. De ce s-au spulberat așteptările lui Franco Frattini?
Ion Leahu: „Domnia sa a intrat pe un val pozitiv, pe un val optimist. Când a văzut că sunt semnate protocoalele de la Berlin, de la Viena, când aici forfotesc întâlnirile, vin reprezentanți ai statelor participante etc., etc., el gândea că așa o să meargă și mai departe, însă multe lucruri s-au stopat, că ele erau sortite ca să se stopeze. Spre exemplu, situația cu podul de la Gura Bâcului. Da, până la 10 tone circulă camioanele, însă dacă e vorba de a utiliza deplin capacitățile acestui pod, el necesită reparație. Aici nu se prea înțeleg, dar principalul – delegația Republicii Moldova în Comisia Unificată de Control manifestă o fermitate foarte și foarte salutabilă. Ei spun categoric: ori nu puneți acest terminal, ori n-o să circule transportul și gata.”
Europa Liberă: Iar Tiraspolul a insistat ca să existe acest punct de control?
Ion Leahu: „Tiraspolul insistă, da, să existe acest punct de control. Sigur că ei desfășoară acolo structuri, construiesc încăperi. Ei vor să aibă acolo un terminal complet amenajat, așa cum e la Bender sau cum e la Coșnița, dar Chișinăul nu acceptă și, văzând lucrurile acestea, europenii am mai apăsat pe frână.”
Europa Liberă: Atunci când a preluat președinția la OSCE, Franco Frattini s-a arătat încântat. Și acum credeți că această președinție a suferit un eșec, ținând cont inclusiv de faptul că Franco Frattini are o relație bună cu Vladimir Putin și că Rusia are un cuvânt greu de spus în procesul de soluționare a problemei transnistrene?
Ion Leahu: „Nu, în niciun caz. Eu am spus din start că încă totul este înainte, încă se poate de spus că vreo două președinții au să lucreze pe baza acestor acorduri. Frattini poate să iasă cu capul sus din președinția în OSCE, că totul a fost pozitiv.”
Europa Liberă: Iar actualul șef al Misiunii OSCE în Republica Moldova, Claus Neukirch, va dori și el să obțină anumite succese?
Ion Leahu: „El e într-o situație mult mai complicată. El e nemijlocit pe teren, el este responsabil de implementarea acestor acorduri și de fiecare dată când ceva o să se întâmple oricât de neînsemnat, el are să fie primul care are să fie nevoit să reacționeze.”
Europa Liberă: Dar pe dimensiunea politică Claus Neukirch are șanse să urnească carul din loc?
Ion Leahu: „Eu nu cred că o să aibă el norocul acesta ca în perioada cât o să fie el șef de misiune să ajungă la aceea ca Moscova să pornească tratativele pe dimensiunea politică. Mai mult ca atât, noi suntem probabil că într-o situație care nici nu prevede asemenea negocieri. În caz că Moscova se decide, iaca, dacă, de exemplu, la parlamentarele din 2019 câștigă Dodon, câștigă puternic, masiv și Moscova hotărăște...”
Europa Liberă: N-are cum să câștige Igor Dodon...
Ion Leahu: „Admitem pe-o secundă...”
Europa Liberă: Partidul Socialiștilor, Igor Dodon e șeful statului.
Ion Leahu: „Da, da, eu formulez, dar Partidul Socialiștilor cu aliații săi. Atunci, Moscova, fără niciun fel de negocieri, dă indicații și planul „Kozak-2”, „Kozak-3” este implementat.”
Europa Liberă: Adică?
Ion Leahu: „Federalizarea Republicii Moldova... Formal, formal, renunțarea la...”
Europa Liberă: Igor Dodon zicea că va fi nevoie de un referendum pe ambele maluri ale Nistrului, să se pronunțe cetățenii și, în funcție de voința populației, se va decide cum se rezolvă politic problema.
Ion Leahu: „Da, în retorica dlui Dodon apar noțiuni de așa natură, însă asta nu înseamnă că asta e decizia finală.”
Europa Liberă: Dvs. admiteți că Rusia ar putea să zică Republicii Moldova: „Luați Transnistria și decideți soarta împreună?”
Ion Leahu: „Eu am spus doar că va fi realizat un plan „Kozak-2”, „Kozak-3”, dar „Kozak-2” și „Kozak-3” poate să se deosebească cardinal de „Kozak-1” în direcția de înrăutățire a condițiilor de integritate teritorială. Noi o să plângem în urma condițiilor care au să ne fie impuse.”
Europa Liberă: Dar ce condiții ar putea să apară?
Ion Leahu: „Practic, Tiraspolul are să domine aici, dar nu Tiraspolul, ci Moscova. Și o să ne fie puse condiții neapărat: aderarea la Organizația Securității Colective, aderarea la Uniunea Vamală etc., etc. Aici o să fie nu legislația Republicii Moldova, dar legislația Federației Ruse.”
Europa Liberă: Dar cum ar fi posibil, dacă există Ucraina?
Ion Leahu: „Asta n-are importanță. Există Grupul Operativ de Trupe Ruse (GOTR) în Transnistria, în al doilea rând, la dânșii tot la anul vor fi alegeri și nu se știe care va fi mai departe soarta Ucrainei.”
Europa Liberă: Deci, Dvs. lăsați să se înțeleagă că, dacă se ajunge la anumite înțelegeri pe marginea unui proiect de statut pentru regiunea transnistreană, ar însemna doar cedări din partea autorităților Republicii Moldova?
Ion Leahu: „Nu că cedări, dna Valentina. Asta înseamnă schimbarea radicală a caracterului republicii noastre. Ea are, formal, suveranitate, este independentă, dar de facto, ea o să devină mult mai dependentă de Rusia...”
Europa Liberă: Pe cine pune pe gânduri această situație?
Ion Leahu: „Mie îmi pare că în genere pe mulți, însă nu în așa măsură, încât teza să fie formulată până la urmă. Între 7 și 8 noiembrie curent, viceministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene a fost la Moscova.”
Europa Liberă: Dna Tatiana Molcean?
Ion Leahu: „Dna Tatiana Molcean, da. Dacă vă amintiți, care a fost tonalitatea condițiilor de preluare a relațiilor care au fost expuse de dl Karasin? Ultimatum peste ultimatum, absolut toate opt condiții au fost în formă de ultimatum, în sensul că nu vă apropiați de ofițerii ruși, care vin în Tiraspol, nu deschideți gura referitor la operațiunea de pacificare etc., etc. Nu mai țin minte toate celelalte puncte, dar în modul ultimativ. Și nici Ministerul Afacerilor Externe, nici Guvernul nu au reacționat, măcar un cuvânt nu au spus la adresa acestor obrăznicii.”
Europa Liberă: Și Dvs. interpretați acest lucru...?
Ion Leahu: „Ca pregătire pentru aceea că și mai departe o să cedăm, o să tăcem și o să acceptăm.”
Europa Liberă: Dar ce ar trebui să facă Chișinăul?
Ion Leahu: „Cel puțin să reacționeze. Cel puțin să demonstreze că nu este de acord cu așa ceva.”
Europa Liberă: Dar reacția Chișinăului a fost expusă la tribuna ONU, în discuții cu partenerii externi că Rusia este obligată să-și retragă armata și că e nevoie să se ajungă la un contingent civil de menținere a păcii în zona de securitate?
Ion Leahu: „Și ce? Ce a urmat? Doar hotărârea ONU sau a NATO, sau a altor structuri internaționale trebuie să fie realizată. Care e gradul de realizare? Ce, Moscova își face valizele?...”
Europa Liberă: Igor Dodon acum insistă pe ideea acestei neutralități, care ar putea să permită un consens între cele două părți în contextul soluționării politice.
Ion Leahu: „El e obligat să identifice careva momente care să susțină teza că el este acela care va soluționa problema, însă în realitate, dacă era vorba de apelarea la acestea momente, ce le-a amestecat rușilor încă în ‘94, când s-a atins acordul de evacuare a trupelor din regiunea transnistreană, să termine procesul? De ce ei au făcut prostia ceea și au apelat, chipurile, la administrația transnistreană, care nu a fost de acord cu evacuarea și a stopat procesul? Doar asta e de râs?... De fiecare dată când are nevoie să realizeze ceva, Moscova nici nu se uită la Tiraspol, dar atunci s-a uitat și s-a oprit, și nu mai evacuează niciun patron, din contra mai aduce.”
Europa Liberă: Pentru Republica Moldova va rămâne o prioritate reglementarea transnistreană?
Ion Leahu: „Cred că nu. Pentru Republica Moldova în următorii ani o să fie prioritară problema existenței. Noi o să trebuiască să ne gândim ce să mâncăm, cu ce să ne hrănim copiii, cum să le asigurăm pacea și securitatea. Și astăzi nu-i prioritatea principală, dar încă doi-trei ani de situație actuală și noi o să fim cu totul altfel axați.”
Europa Liberă: Dar regimul secesionist de la Tiraspol o să aibă șanse să obțină mai mult decât a obținut până acum?
Ion Leahu: „Ei înaintează. Foarte încet, dar înaintează. Au un institut păcătos de studiere în agricultură, însă anual ei propun un soi-două
La dânșii nu se îngroapă merele cum le îngroapă la noi pe marginile livezilor...
de castraveți, de bostănei, de harbuji; produc, exportă. La dânșii nu se îngroapă merele cum le îngroapă la noi pe marginile livezilor. Nu știu, poate asta nu e suficient, însă mie mi se pare că totuși evoluțiile Transnistriei sunt mai eficiente decât ale noastre.”
Europa Liberă: Care va fi interesul Ucrainei pentru rezolvarea problemei transnistrene?
Ion Leahu: „Ucraina întotdeauna a fost cointeresată în aceea ca acolo, în partea de sud-vest a statului său să aibă stabilitate și ei neapărat au să susțină. Ei și așa susțin, că dacă n-ar susține Ucraina, transnistrenii de mult mureau, dar ei au și comerț transfrontalier, ei aduc de la Ucraina combustibil, așa că Ucraina este impusă de situație să aibă relații cu Chișinăul, dar la primul caz, ei renunță la asta și lucrează în continuare cu Transnistria.”
Europa Liberă: Poziția Rusiei va rămâne cea pe care a avut-o până acum?
Ion Leahu: „Da! Ea este formulată deja. Kozak așteaptă momentul potrivit. Ei așteaptă alegerile, iar după alegeri, în funcție de... ei de-acum au să realizeze ceea ce și-au pus în plan.”
Europa Liberă: Și când ar putea să facă o vizită dl Kozak în Republica Moldova?
Ion Leahu: „Nu, până la alegeri n-are să vină... După alegeri. Ei de acum sunt mult prea precauți și n-au să se arunce cu vizite, cu declarații, afirmații. Soluționarea, din punctul de vedere al Rusiei, nu
Principalul (pentru Rusia) este ca de aici să fie înlăturat orice spirit pro-european...
este neapărat integrarea teritorială, cu toate că e în principiu o federalizare largă, cum prevede „planul Kozak” – cu reprezentanții Transnistriei în Parlament, cu influență, cu drept de vot –, ei ar accepta, dar nu e aceasta principalul. Principalul este ca de aici să fie înlăturat orice spirit pro-european.”
