Recenta anulare a decretului din 2012 privind „Implementarea liniilor de politică externă ale Federației Ruse”, pe larg comentată în R. Moldova pentru că includea și o referire la soluționarea conflictului transnistrean, a fost un act „pur simbolic”, documentul „ oricum nu este despre conflicte înghețate, nu este despre relațiile cu R. Moldova, nu este despre regiunea transnistreană”, era un document general de politică externă care devenise „irelevant” în lumina evoluțiilor din ultimii ani, spune Irina Lagunina, fosta directoare a redacției de limbă rusă „Radio Svoboda” a RFE/RL, astăzi editor pentru standarde jurnalistice.
Oricum, după lansarea invaziei din Ucraina, „viziunea lui Putin, în politică externă, s-a schimbat radical”, mai spune Irina Lagunina într-un interviu cu Europa Liberă, în care încercăm să descifrăm realitatea rusă, după un an de război și impactul invaziei asupra societății.
Principalele idei:
- Obiectivul final al Rusiei este numai unul: distrugerea Ucrainei ca națiune suverană și independentă.
- Putin a făcut din Occident singurul inamic.
- Politică expansionistă face parte din viziunea lui Putin.
- Majoritatea mai crede în propaganda oficială, că este vorba de un război de apărare a țării, a națiunii, în fața agresiunii „neo-naziștilor” ucraineni.
- A apărut un protest atipic, nu împotriva războiului, ci a faptului că cei trimiși pe front să ucidă, nu sunt echipați să ucidă.
- În viața cotidiană, cu excepția unor penurii de moment, sancțiunile internaționale nu se fac simțite în Rusia.
- Kazahstanul și Kârgâzstanul, de exemplu, au intrat repede pe piața „gri” din Rusia.
Europa Liberă: Recent, președintele rus Vladimir Putin a ținut mult-așteptatul său discurs despre starea națiunii (pe 21 februarie) care, remarcau mulți analiști, a fost mai important prin ce NU a spus: nu a spus dacă și când ar putea pune capăt războiului din Ucraina, nu a vorbit despre pierderile grele suferite de armata rusă pe front (estimate la cca 200 de mii morți și răniți), și cel mai important, nu și-a clarificat obiectivele militare.
După discurs, a făcut însă ceva concret: a anunțat înghețarea participării Rusiei în Noul START, ultimul acord de limitare a armelor nucleare încheiat cu Statele Unite și a anulat decretul din 2012 privind „implementarea liniilor de politică externă ale Federației Ruse”, care acoperea întreaga politică externă, inclusiv – ceea ce s-a remarcat imediat în R. Moldova – modul de soluționare a conflictului transnistrean.
Ce semnificație are acest gest? Și ce urmează?
Irina Lagunina: Anularea decretului este un gest simbolic. [Președintele rus Vladimir] Putin și-a prezentat deja noua viziune despre starea lumii și politica externă a Rusiei, inclusiv în discursul despre starea națiunii [din 21 februarie 2023 ] și această viziune - mai ales cu respect la relațiile cu Occidentul - nu mai corespunde cu documentul din 2012. Documentul oricum nu este despre conflicte înghețate, nu este despre relațiile cu R. Moldova, nu este despre regiunea transnistreană. Să nu uităm, include un articol despre conflictul din Karabah, de exemplu, și grupul dela Minsk [formatul de negocieri], dar și unul care stipulează că Rusia „sprijină Osetia de sud și Abhazia să devină țări independente puternice” - este vorba de regiunile separatiste din Georgia.
Chiar în deschiderea documentului se precizează că Rusia își va dezvolta relațiile internaționale printr-o serie de organizații internaționale, ca G8 - structură care de mult nu mai există, din care Rusia a fost expulzată. Rusia a ieșit și din Consiliul Europei și a denunțat toate convențiile europene la care participa prin intermediul Consiliului Europei. Rusia fusese suspendată de anul trecut ca urmare a invaziei din Ucraina, dar formal, Moscova s-a retras din Consiliu numai în ianuarie 2023.
Toate aceste evoluții, și multe altele, făceau decretul lui Putin din 2012 total irelevant.
O mare parte din document vorbea și despre stabilitate nucleară, neproliferare și controlul arsenalelor nucleare. Toate sunt acum prevederi irelevante, după ce Rusia și-a înghețat și participarea în ultimul acord de limitare a armelor nucleare, Noul START.
De aceea, anularea decretului din 2012 nu este decât un gest simbolic, nu face decât să întărească realitatea că viziunea lui Putin, în politică externă, s-a schimbat radical. Ceea ce știam deja.
Europa Liberă: Și acum, trebuie să ne obișnuim, cum remarcă multi analiști occidentali, cu ideea că este vorba de un război de lungă durată, un război de atriție. Vorbim de „normalitatea” războiului?
Irina Lagunina: În discursul despre starea națiunii, Putin nu a definit obiectivele/ țintele acestui război. Nu a definit sau precizat nici la ce măsuri ar fi dispus să recurgă, ca să atingă aceste obiective. Nu a definit nici măcar liniile ideologice care stau la baza acestui război.
În schimb, a acuzat Occidentul că a provocat războiul, și a promis că Rusia se va apăra până la victorie, dar cum te poți apăra „până la victorie”, dacă nu știm ce înseamnă victorie?! Și asta nu arată, cum a declarat deja public președintele [American Joe] Biden de două ori, că obiectivul final al Rusiei este numai unul: distrugerea Ucrainei ca națiune suverană și independentă.
Să nu uităm că și Putin s-a referit direct la acest obiectiv acum un an, pe 21 februarie 2022, când a anunțat recunoașterea independenței așa-numitelor republici Donețk și Luhansk din estul Ucrainei și a argumentat că istoric, Ucraina nu are nici o justificare să existe. A venit și cu alte argumente false, că Ucraina ar fi fost o creație a bolșevicilor, sau a lui Lenin, că oricum a fost parte din imperiul austro-ungar, deci nu a fost un stat. Neagă însuși dreptul Ucrainei la existență.
Manipulează datele istorice, creează falsuri istorice pentru a justifica războiul din Ucraina.
Europa Liberă: Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a avertizat în repetate rânduri că Ucraina este numai începutul, că Putin nu se va opri în Ucraina – desigur, dacă nu este oprit. Context în care R. Moldova devine un fel de următoarea „țintă logică” a Moscovei. Cum comentați aceste avertismente?
Irina Lagunina: Sunt cumva în logica lui Putin. Încearcă oricum să se prezinte drept liderul care a redat sau redă Rusiei teritorii pierdute. Și nu numai la vest de granițele Federației, dar și la est și sud. Kazahstanul, de exemplu, a fost foarte neliniștit de declarațiile oficialităților ruse care au susținut să nordul Kazahstanului ar aparține de fapt Rusiei, declarațiile au fost percepute drept foarte ostile.
O politică expansionistă face parte din viziunea lui Putin, care însă s-a pus singur într-o situație dificilă.
Afirmând mereu că NATO, că extinderea NATO este o amenințare la adresa securității țării, chiar a intereselor naționale, Putin a făcut din Occident singurul inamic. Îl va face asta să înainteze spre vest (la vest de granițele Federației), amenințând direct țările NATO? Cred că ar fi o nebunie. Mai ales că Rusia, ca țară nucleară, poartă o responsabilitate mult mai mare decât orice țară non-nucleară. Oricum, este suficient că șantajează cu utilizarea de arme nucleare, fie ele „numai tactice”.
Europa Liberă: Să trecem acum de la lideri, de la Putin, la populație: sondajele de opinie sunt puține, și mai puține sunt cele cu date pe care ne putem baza. Există însă rețelele de socializare care pot da cel puțin un indiciu despre starea de spirit. S-a acceptat ideea că acest război, care inițial urma să fie foarte scurt, s-ar putea prelungi?
Irina Lagunina: Pot să vorbesc despre ce se discută printre prietenii și cunoscuții mei din Rusia. Nu vreau să vorbesc despre analiști, sunt mulți dar cu greu găsești o voce independentă.
În afara Rusiei sunt mulți, peste un milion de ruși au plecat din țară de la izbucnirea războiului, majoritatea sunt educați, specialiști în IT, istorici, profesori, multe figuri cunoscute ale lumii culturale, star-uri rock și pop, mulți sunt în Occident, dar și în Georgia, Armenia sau Kazahstan.
Dacă mă uit la ce scriu, ce comentează rușii „obișnuiți” pe rețelele de socializare, aș spune că majoritate mai crede în propaganda oficială, că este vorba de un război de apărare a țării, a națiunii, în fața agresiunii „neo-naziștilor” ucraineni. Această propagandă este cumva întărită și de câteva accidente care da, s-au petrecut, și tot sunt reciclate: au fost victime, au fost case avariate iar imaginile repetate pe rețele dau impresia că zonele de graniță ar fi într-adevăr atacate de Ucraina.
Pe de altă parte, am observat apariția unei mișcări critice, as putea spune, atipică.
Mobilizarea tinerilor la armată- și toată lumea este conștientă că va urma încă o mobilizare - corupția, haosul și violența din armată, toate au generat începutul unei mișcări de protest a rudelor, a familiilor de militari. Pentru că iubiții, prietenii, fii sunt trimiși la război fără armele de care au nevoie, fără muniție, fără un antrenament adecvat.
Nu este un protest împotriva războiului, este protestul celor care acuză că cei dragi lor au fost trimiși să ucidă, fără să fie echipați ca să ucidă. Dar și fără să fie echipați să se apere.
Rămâne de văzut dacă aceste nemulțumiri îi vor face pe oameni să înțeleagă cu adevărat ce se întâmplă în Ucraina. Nu este nici sigur că numărul crescând de morți, de tineri care se întorc acasă în sicrie, va schimba cu timpul opinia publică. Imaginile cu sicriele de lemn de la Novosibirsk sunt impresionante.
Să nu uităm că toate vocile critice din Rusia, toți cei care se opun deschis războiului, care numesc războiul un act de agresiune împotriva Ucrainei, toți aceștia fie sunt în închisoare, fie au fost amendați cu sume substanțiale, au fost șicanați sau maltratați, li s-a blocat accesul la internet. Într-un cuvânt, au fost reduși la tăcere, cu greu pot influența opinia publică. Vocile lor nu trec de marile orașe ca Moscova, Sankt Petersburg, Ekaterinburg sau Novosibirsk.
Europa Liberă: Cotidianul este marcat de război, eventual de efectul sancțiunilor economice?
Irina Lagunina: Sancțiunile internaționale nu au nici un impact direct asupra populației. Pentru moment. Poate că viața este un pic mai grea, dar nu pentru toți.
Anumite medicamente, de exemplu, se găsesc mai greu, de la antivirale, la medicamente pentru diabet sau cancer sau contra HIV. Medicamentele nu au fost niciodată pe listele de sancțiuni, dar sancțiunile au creat greutăți fie în lanțul de aprovizionare, de producție sau transport. Pentru aceste persoane viața a devenit grea.
Nu este penurie de alimente, au mai fost penurii de moment: dispăruseră, de exemplu, pantofii de femei. Dar acolo, cererea a fost repede acoperită de Kazahstan și Kirghistan, care s-au dovedit foarte apte să-i ajute pe ruși să depășească efectele sancțiunilor.
Câte firme străine au plecat din Rusia, după invazia în Ucraina?
Cifrele circulate de experții occidentali sunt diferite, pentru că se folosesc criterii diferite: firmele și-au exprimat intenția de a pleca din Rusia, și-au încetat activitatea sau și-au vândut activele.
- Potrivit unei liste a Universității Yale, SUA și a Școlii pentru Studii Economice de la Kiev (KSE) din 3.096 de companii analizate, 196 au părăsit deja Rusia.
- Alte 1.163 și-au suspendat operațiunile.
- Doi economiști din Elveția (St. Gallen/IMD), după un an de studiu, au ajuns la concluzia că mai puți de 9% din firmele străine s-au retras cu adevărat din Rusia (și-au vândut activele).
- Datele se referă numai la firme înscrise în țări din G7 și UE.
- Potrivit economiștilor elvețieni, este vorba de cel puțin 1404 firme, din care numai 120 au plecat din Rusia (8,5%)
(sursă: Politico)
