După 30 de ani de libertate și reformă, învățămîntul românesc s-a prăbușit. Teste internaționale, reportaje locale și observații directe spun același lucru: elevii și studenții obțin tot mai multe diplome și nu știu nimic. Nimeni nu e analfabet dar mai toată lumea e semi-analfabetă. Adică nu se pricepe la ceva anume, nu înțelege ce se întîmplă în jur și rămîne pe dinafară. Situașia a fost întîmpinată cu un val de rapoarte, analize și declarații ininteligibile. Nenumărate propuneri salvatoare sînt formulate într-un limbaj tehnic din care nu se prciepe o iotă. Dacă întrebi profesorii care țin la meserie, auzi mereu două lucruri: ne trebuie învățămînt profesional, nu munți de diplome și important e să facem carte, adică să predăm cunoștințe concrete de istorie, matematică și limbă. Nimeni nu ascultă aceste voci. Sînt prea înapoiate. Educația trebuie să fie ceva complicat care te lasă needucat.
