Pe o tribună improvizată puteau fi văzuți conducătorii de partid și ai sovietelor, soția, Olga P. Kotovski, împreună cu cei doi copii Grigori și Elena, foști combatanți din brigada de cavalerie a lui Kotovski.
În deschiderea mitingului, locțiitorul președintelui Consiliului de Miniștri al RSS Moldovenești, N.A. Șciolokov, a menționat că Kotovski a fost „groaza dușmanilor Puterii sovietice”. Marele comandant își închinase întreaga viață luptei pentru triumful comunismului.
Instalarea sculpturii lui ecvestre în centrul Chișinăului era prezentată ca o dovadă că „slobozirea” Basarabiei și „reunirea poporului moldovenesc într-o Republică Sovietică Socialistă unică” se realizaseră. Monumentul trebuia să amintească generațiilor viitoare „slăvitele fapte vitejești” ale neuitatului „erou norodnic”.
După ce s-a tăiat panglica roșie, secretarul CC al PC al Moldovei, M.V. Scurtul, a declarat că chipul în bronz al lui Kotovski servea ca o pildă de afecțiune față de „patria socialistă”. El însuflețea truditorii la „biruinți noi de muncă în lupta pentru zidirea obștii comuniste”.
Au mai luat cuvântul E.A. Anohin, lăcătuș la uzina mecanică „Gr. I. Kotovski” din Chișinău, C.I. Mokrițki, combatant în brigada de cavalerie a lui Kotovski, feciorul Gr. Gr. Kotovski, cercetător științific la Academia de Științe a URSS ș.a.
După cum se menționa în presă, autorii sculpturii, L.I. Dubinovski și C.D. Kitaika, asistați de I.G. Perșudcev, A.I. Posiado și de arhitectul S.P. Naumov, „au reușit să creeze din bronz și granit chipul adevărat de om și luptător al lui Gr. I. Kotovski”.
