În publicația Foreign Policy se sublinia de luni luarea de poziție a secretarei cu presa de la Casa Albă, Sarah Huckabee Sanders, potrivit căreia, „administrația sprijină ideea unei poziții dure în cazul Rusiei, în mod special prin punerea în practică a acestor sancțiuni”. Un membru al personalului democraților din Senat reacționa imediat atrăgînd atenția, pe de o parte, că administrația nu prea poate să modifice ceva în termenii acordului bipartizan, și, pe de altă parte spunînd: „sîntem bucuroși să vedem că ei sprijină proiectul de lege și sperăm că președintele îl va semna imediat ce va ajunge pe biroul lui”.
Dar, se notează în comentariul din Foreign Policy, „sprijinul aliaților europeni este critic” pentru succesul noilor sancțiuni. Or, aceștia au criticat legislația din cauza a ceea ce au numit potențialele „consecințe nedorite” asupra energiei. Efectiv este vorba despre companiile ce lucrează la construcția conductei Nord Stream II, dintre Rusia și Germania, care s-ar putea vedea vizate de măsurile punitive americane.
Profesorul de științe politice Timothy Frye, de la Universitatea Columbia, declara pentru publicația Foreign Policy: „Pentru relațiile americano-europene, Nord Stream are toate elementele unui probleme cu adevărat dificil de rezolvat”. Congresul trebuie să croiască legislația astfel ca aliații să se simtă auziți, dar să rămînă suficient de severă la adresa Rusiei, un fapt, apreciază expertul citat, „foarte complicat, în parte pentru că Europa este divizată în privința gazoductului Nord Stream, un proiect sprijint de germani și austriaci, dar avându-i împotrivă pe polonezi, ce se opun creșterii dependenței energetice a Europei de Rusia”.
Neclar este - se scrie în Foreign Policy - și dacă măsurile vor servi cu adevărat să țină în frîu agresiunea rusă din Ucraina, care ar fi, în esență principala lor menire. Matthew Rojansky, de la Kennan Institute, este citat cu afirmația: „Preocuparea mea este dacă partea americană va conserva capacitatea de a oferi în mod credibil o relaxare a sancțiunilor în schimbul aplicării de către partea rusă a angajamentelor de la Minsk”.
Pe platforma bloomberg.com un articol pe aceeași temă, intitulat „Noile sancțiuni ale Statelor Unite împotriva Rusiei sînt un pachet amestecat”, publicat și de în Kyiv Post, este semnat de Leonid Bershidsky, un comentator cunoscut, redactorul fondator al cotidanului rus de afaceri, Vedemosti. Comentariul observă că proiectul Nord Stream 2 este numit în mod specific în textul legislației americane supuse votului Congresului drept o amenințare la independența energetică a Europei. Prin felul în care este redactat, proiectul de lege amenință firme care lucrează la alte conducte rusești, inclusiv Turkish Stream, aflată deja în construcție, și chiar la modernizarea vechiului sistem de conducte ce străbate Ucraina.
Bershidsky citează și răspunsul războinic al lui Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, care le-a cerut comisarilor europeni să fie gata în „decurs de zile” să răspundă, întîi căutând să obțină asigurări de la Statele Unite că nu vor fi impuse sancțiuni împotriva companiilor din Uniunea Europeană, iar apoi, dacă proiectul american devine lege, să îl invalideze în baza statutelor europene referitoare la legile extrateritoriale ale unor țări. În ultimă instanță, Juncker a chemat chiar la măsuri punitive prin intermediul Organizației de Comerț Mondial.
Comentariul de pe bloomberg.com adaugă că: „Europenii au motive bune să fie îngrijorați din cauza proiectului de lege, chiar amendat. Partea referitoare la conducte va fi probabil cea favorită pentru Donald Trump, care a împins înainte gazul natural lichefiat din Statele Unite ca o alternativă la exporturile prin conductele Rusiei către Europa. Așa cum o arată reacțiile germane și austriace, europenii nu acordă încredere asigurărilor lui Trump care spunea: „Statele Unite nu vor folosi niciodată energia ca un mijloc de constrîngere împotriva națiunilor voastre și nu o vom permite nici altora să o facă.”
În Washington Post, Karoun Demirjian notează că legislația supusă votului celor două camere vine „în ciuda unei presiuni considerabile din partea administrației de a elimina prevederea din proiectul de lege referitoare la prerogativele președintelui, argumentînd că ea i-ar lăsa acestuia o flexibilitate mai redusă decît cea de care s-ar bucurat predecesorii săi în a decide cînd și unde să fie aplicate sancțiunile. Argumentul a fost respins de legislatorii ambelor partide, care au spus că doresc limitări similare și pentru alte legi, inclusiv una vizînd Coreea de Nord.
Democrații au spus că Trump este un factor ce motivează legea, în timp ce republicanii s-au pronunțat pentru o limitare ce ar urma să devină o nouă practică, indiferent ce cine ocupă Biroul Oval. Senatorul republican, Bob Korker, este citat de Washington Post cu declarația făcută într-un interviu: „Vrem să continuăm [astfel], indiferent de cine este președinte. Cred că o examinare din partea Congresului trebuie să fie parte a oricăror sancțiuni pe care le decidem.”
Astăzi, Camera reprezentanților va vota proiectul de lege ce inpune noi sancțiuni financiare împotriva Rusiei și Iranului, menite să pedepsească Moscova pentru interferența ei prezumtivă în alegerile prezidențiale din 2016 și activitățile ei militare în Siria și Ucraina, iar Teheranul pentru dezvoltarea programelor nucleare și de rachete balistice. Legea nu dă Congresului aceleași puteri asupra sancțiunilor privind Iranul, ca în cazul Rusiei, iar Camera reprezentanților intenționează să adauge proiectului un pachet de sancțiuni împotriva Coreei de Nord.
Legislatorii, se scrie în Washington Post, afirmă că este un gest de prudență de a da Congresului posibilitatea de a-l controla pe președinte într-o vreme în care statele certate cu legea internațională fac pași și mai îndrăzneți pentru a dezvolta armamentele nucleare, a ocupa cu forța teritorii și a se angaja în delicte cibernetice. Mulți legislatori recunosc - scrie cotidianul de la Washington - că este vorba de probleme devenite mai urgente din cauza încercărilor lui Trump de a se aranja cu lideri ai lumii cunoscuți pentru comportamente discutabile pe planul drepturilor omului și din cauza pozițiilor sale instabile de politică externă. „Ceea ce vedem pînă acum nu este o politică de consistență - afirmă senatorul democrat Chris Van Hollen, care a făcut echipă cu senatorul republican Patrick J. Toomey în chestiunea sancțiunilor împotriva Coreei de Nord. „Am văzut o serie de tweets - îl citează Washington Post - dar nimic consistent și clar, și din acest motiv această legislație este importantă.”
