Dacă la radio moderatorul se adresează publicului cu „ascultători” şi „ascultătoare” vor exista unii oameni care resping alăturarea acestor două cuvinte, fiindcă le consideră tributare corectitudinii politice. În unele cercuri, termenul „politic corect” ( sau „political correctness”) a devenit în ultimii ani o ţintă care neapărat trebuie lovită şi doborîtă.
A vorbi politic corect înseamnă, în fond, a nu vorbi despre handicapaţi, ci despre persoane cu dizabilităţi, a nu folosi cuvinte ca jidan, bozgor, ţigan sau neamţ, în loc de evreu, maghiar, rom sau german, a nu se adresa doar românilor sau moldovenilor – precum o fac uneori politicienii – ci şi româncelor şi moldovencelor. Politic corect înseamnă, deci, şi respect faţă de sexul feminin, şi renunţarea la eterna masculinizare a unor profesii sau titulaturi ca, de pildă, cea de cancelar sau profesor. Mai ales pentru dreapta ultraconservatoare, respingerea limbajului politic corect a devenit o adevărată obsesie. Ca argumente împotriva limbajului politic corect se invocă, de regulă, faptul că ar fi vorba despre o interdicţie de a vorbi şi gîndi într-un anumit fel, că ar fi o formă de cenzură şi, ca atare, o îngrădire a libertăţii de exprimare. Cu alte cuvinte, „spălarea limbajului” ar avea un efect negativ şi ar echivala cu „o spălare a creierului”. În esenţă, corectitudinea politică înseamnă conştientizarea faptului că unele cuvinte au un anumit impact social negativ și ar trebui folosite în mod conștient de către public. Asta susţine şi profesorul de lingvistică, Anatol Stefanowitsch, de la Universitatea Liberă (FU) din Berlin.
Într-un amplu interviu (acordat postului naţional de radio, DLF), profesorul a subliniat că un limbaj politic corect este premisa pentru o lume lipsită de discriminare. În caz contrar se perpetuează anumite formule lingvistice discriminatorii, folosite de-a lungul secolelor. Cu ajutorul unor modele sau formule verbale, politic incorecte, pot fi exprimate jigniri sau conţinuturi depreciative, fără ca persoana care le foloseşte să fie trasă la răspundere pentru afirmaţii rasiste. După acelaşi model de gîndire funcţionează şi limbajul care exclude femeile. În acest caz, vorbitorul nu trebuie să spună direct că el consideră femeile inferioare bărbaţilor.
De ce nu vor unii oameni să renunţe la folosirea limbajului incorect politic, explică profesorul astfel:
„Există oameni care nu vor să renunţe la un discurs dominant. Este de obicei un grup protejat de riscul discriminării. Acest grup nu vrea să i se impună cînd şi cum are dreptul de a discrimina pe alţii. Cred că există acolo oameni care sînt de părere că au dreptul să decidă asupra altor grupuri, inclusiv cum se poate vorbi despre ele. Deci nu numai privitor la terminologie, ci şi privitor la formele de conţinut. Ei refuză să renunţe la acest drept decizional.”
