La București a avut loc o dezbatere despre șansele de integrare europeană a Moldovei și rolul pe care îl poate juca România, mai ales în cele șase luni de președinție a Uniunii Europene. Organizată de Fundaţia Universitară a Mării Negre, dezbaterea i-a avut ca invitați pe liderii opoziției extraparlamentare Maia Sandu și Andrei Năstase.
Peste Prut, nimic nu e ce pare a fi, acesta a fost mesajul politicienilor și experților prezenți la dezbaterea Republica Moldova Azi, integrare europeană între speranțe și dezamăgiri. E greu să înțelegi ce se întâmplă acolo, spune Dan Dungaciu, director al Fundației Universitare a Mării Negre, gazda acestei dezbateri, pentru că după douăzeci și ceva de ani, probabil că nu s-a înregistrat niciodată o discrepanță mai mare între vorbe și fapte la Chișinău, o asemenea confuzie „special indusă, pentru publicul din exterior, mai ales pentru publicul de la București.”
De pildă, este tot mai neclar în ce măsură mai vrea Chișinăul integrarea europeană. Cât este de real războiul de vorbe dintre președintele Dodon și oligarhul Plahotniuc? În ce măsură mai vrea Rusia Transnistria și nu cumva negocierile 5+2 mediate de Kremlin și OSCE pentru un „statut special” intenționează să federalizeze, mai precis să cantonizeze, cum spunea Vladimir Socor, Republica Moldova (s-o „de-europenizeze”, de vreme ce statutul special este o specialitate pur rusească aplicată în Crimeea și în regiunea Donbas)?
Alegerile din februarie anul viitor ar putea stabili destinul Moldovei pentru multă vreme de acum înainte și există riscul, în cazul unor alegeri pripite sau distorsionate de propagandă și șantaje, ca viitorul să fie ipotecat pentru multă vreme. Dan Dungaciu i-a invitat pe liderii opoziției democratice de la Chișinău, Maia Sandu și Andrei Năstase, pentru ca presa, politicienii și experții din România să afle la prima mână încotro se îndreaptă Republica Moldova. Cei doi, spune Dan Dungaciu, sunt adevărații susținători ai democrației și europenismului și doar în jurul lor se va putea constitui un pol proeuropean pentru alegerile din februarie anul viitor. Ei au fost secondați de Vladimir Socor, unul dintre cei mai buni cunoscători ai realității din spațiul ex-sovietic, și Petrișor Peiu, consilier al prim-miniștrilor Radu Vasile și Adrian Năstase, actualmente director de programe în cadrul Fundației, care a glosat pe marginea economiei și a moralei în Republica Moldova.
Maia Sandu, lider al Partidului Acțiune și Solidaritate, este tranșantă: Republica Moldova e condusă de un partid fără legitimitate electorală. „Partidul Democrat a câștigat mai puțin de 16 la sută la alegerile din 2014, dar a fost creativ și a încropit o pestriță majoritate parlamentară”, spune ea.
Coeziunea majorității e dată nu de democrație sau ideologie, ci de bani și șantaje. Prin șantaj, și nu pentru că și-ar fi schimbat viziunea politică peste noapte au fost convinși mulți primari (70-80%) să sară în barca Partidului democrat, afirmă Maia Sandu.
Pentru partidul care controlează toate instituțiile statului, în special procuratura și justiția, șantajul e elementul principal prin care acești primari și nu doar ei au ajuns să se subordoneze Partidului Democrat. Iar numele Partidului Democrat nu poate fi desprins de cel al oligarhului Vladimir Plahotniuc, prietenul președintelui Dodon și cel care controlează nu doar scena politică de la Chișinău, ci și pe cea economică sau mediatică.
Dacă nu ești atent, te împiedici de sforile trase din culise...
Dacă nu ești atent, te împiedici de sforile trase din culise. Adevărul este că, la ora actuală, în Republica Moldova, președintele este marioneta unui afacerist din culise, traseul european trece prin anticamerele de la Kremlin, finanțările pentru libertate, democrație și piață liberă ajung în buzunarele cui trebuie, legea pentru amnistierea economică șterge practic toate datoriile și-i transformă în negustori cinstiți pe cei care au devalizat anii trecuți un miliard de dolari, adică 12 la sută din Produsul Intern al Țării, iar establishment-ul politic se înfruptă din bani occidentali (inclusiv românești) pretinzând că îi folosește pentru a duce țara mai departe pe traseu european.
Tocmai de aceea, avertizează liderii moldoveni, se înregistrează tot mai mulți emigranți și eurosceptici. Mare parte a Moldovei educate și calificate e în exil. De cele mai multe ori, pleacă tocmai cei care ar trebui să fie în țară pentru ca aceasta să iasă din criza perpetuă în care se află. Dar de ce ar avea nevoie de ei cei care se află acum la putere? Să le pericliteze marele furt de voturi de la alegerile viitoare? Pentru că, spune Maia Sandu, legea care se referă la finanțarea partidelor a fost modificată în așa fel încât chiar și participarea unui lider politic la un simpozion internațional (ca acela organizat de Fundația Mării Negre, de pildă) să fie considerată o finanțare din exterior ceea ce ar putea duce la descalificarea electorală a politicianului respectiv.
Asta în condițiile în care Igor Dodon și apropiații săi au făcut cărări la Kremlin. „Ei fură miliarde, dar noi trebuie să justificăm și cea mai mică donație primită”, spune lidera PAS. Maia Sandu l-a înfruntat pe Igor Dodon la alegerile din noiembrie 2016 unde a fost înfrântă cu doar câteva procente și multe semne de întrebare în legătură cu desfășurarea scrutinului (experții vorbesc de zeci de mii de voturi fraudate).
Greșiți când îi acordați atâta importanță președintelui Dodon, spune Andrei Năstase, lider al Partidului Platforma „Demnitate și Adevăr” și primar ales al Chișinăului. Prin gura lui Dodon vorbesc doar interesele lui Vladimir Plahotniuc care a transformat Moldova în propria sa afacere. Un exemplu ar fi faptul că, îndată ce au obținut facilități din partea Uniunii Europene, cei de la guvernare s-au grăbit să negocieze cu Rusia vânzarea vizelor care să le ofere acces la o piață mult râvnită și greu accesibilă.
Maia Sandu spune că Igor Dodon este pur și simplu compus 60% din interesele lui Plahotniuc și 40% din cele ale lui Putin. Uneori raportul se schimbă în funcție de interese. Țara este condusă de niște oligarhi tot mai nereprezentativi care compromit prin tot ce fac ideea de integrare europeană. Este condusă după principiile mafiei ruse, afirmă Vladimir Socor. Acest amestec exploziv este cosmetizat de presa din Moldova care, avertizează politicienii de peste Prut, este deținută în proporție de 90 la sută de trusturi prietene sau complice cu puterea de la Chișinău, astfel că mesajele proeuropene și prounioniste sunt cenzurate sau distorsionate.
Uneori Bucureștiul suferă de o curioasă miopie...
Mai mult chiar, urma banilor pentru propagandă duce și în România unde subvenționează diverse portaluri de Internet sau jurnaliști foarte apropiați de Moscova. De asemenea, mai spune Andrei Năstase, uneori Bucureștiul suferă de o curioasă miopie, mai ales când decernează medalii importante unor personaje curioase dacă nu criminale de pe scena politică din Republica Moldova. Nu e posibil să recompensezi cu Steaua României un criminal de război, susține el, spunând că președinția se pregătește să repete această greșeală în ianuarie.
Vladimir Socor e de părere că, deși actor politic mărunt pe scena internațională, Bucureștiul are o influență directă la Chișinău și de aceea ar trebui să fie mai responsabil și să înceteze tactica de scindare a votului proeuropean și prounionist. Cuvântul de ordine de la București trebuie să fie încetarea acestei tactici „fatale, în perspectiva alegerilor”. Pe de altă parte, guvernul și președinția României ar trebui să se asocieze evaluărilor Uniunii Europene față de situația de la Chișinău. Bucureștiul nu a făcut-o până acum, însă dacă ar face-o ar putea câștiga sprijin popular și prestigiu în Republica Moldova, „ca să nu mai fie asociat cu cea mai detestată persoană din R. Moldova care este dl Plahotniuc.”
România poate și trebuie să-și exercite dreptul de a-și retrage consensul în cadrul OSCE pentru a schimba politica organizației în Transnistria. Prezența Rusiei în calitate de mediator este o mare greșeală, de vreme ce Moscova este, și în acest caz, parte a problemei.
Cu toții cei prezenți la această dezbatere au fost de acord că lunile care urmează până la alegeri sunt hotărâtoare pentru soarta Republicii Moldova și de modul în care se vor desfășura lucrurile depinde integrarea europeană a țării. Maia Sandu și Andrei Năstase au anunțat deja că-și vor uni forțele pentru aceste alegeri. Nu și-au atribuit funcții într-un ipotetic cabinet guvernamental, dar și-au stabilit obiectivele europene și democratice. Ei spun că organizațiile proeuropene și prounioniste trebuie să înțeleagă până nu e prea târziu că au în fapt același obiectiv și că nu sunt adversare. Iar alianța dintre toate aceste formațiuni trebuie pusă pe picioare cât mai repede, pentru că există forțe politice care au pariat pe speranțele și, mai ales, pe dezamăgirile oamenilor și vor să-i facă să creadă că, la urma urmei, lumina tot de la Răsărit vine.
