Linkuri accesibilitate

Marin Ciobanu (ZEL, Bălți): „Dacă vrei investiții calitative, ai nevoie de forță de muncă bine calificată”


Piața Centrală Bălți (foto arhivă)

Moldova are nevoie de minim 50 de ani ca să ajungă la un nivel european de viață. Salariul mediu lunar în Republica Moldova ar trebui sa fie cel puțin 500 de euro în mediul rural și 1000 de euro în oraș. Câți copiii au mers în clasa I anul trecut? 35 de mii! E un dezastru, sunt constatările lui Marin Ciobanu, administratorul Zonei Economice Libere Bălți.

Marin Ciobanu: Dacă nu ai forță de muncă, nu faci nimic
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:48:26 0:00

Europa Liberă: Domnul Marin Ciobanu, administratorul Zonei Economice Libere Bălți, în studioul Europei Libere de la Chișinău. Mulțumim mult că ați dat curs invitației noastre să avem această discuție, acum, când e în „chinurile facerii” noua guvernare, o să aflăm cine o să dețină cele mai importante portofolii în Guvernul Gavriliță. Să vorbim despre economie: unii spun că e pe butuci, alții spun că trebuie resuscitată, alții – că trebuie pornite motoarele economiei. Cum ați defini situația din acest domeniu important al țării?

Marin Ciobanu: „Eu zic că este o situație dificilă, dar, totodată, este o oportunitate mare pentru Republica Moldova, fiindcă tot răul e și cu binele său. Când spun asta, am în vedere că multe corporații mari încep să regândească lanțuri de aprovizionare. Noi acum suntem în discuții cu câteva corporații mari care își reamplasează businessul, din China în Europa.”

Europa Liberă: De ce?

Marin Ciobanu: „Fiindcă au văzut că în perioadele de criză lanțurile logistice eșuează, restricțiile și distanțele mari tergiversează procesul de livrare.”

Europa Liberă: Și oportunitățile acum apar în această zonă?

Marin Ciobanu: „Da, eu cred că da. Suntem în discuții cu două companii mari, care doresc să deschidă sute de locuri de muncă, să deschidă o producere serioasă. Aici însă depinde și care va fi viziunea la vârful piramidei, prim-ministru, ministru sectorial. Ministrul economiei, în cazul de față. Când îmi făceam stagiul în parlamentul Germaniei, îi întrebam pe niște tineri georgieni: „Cum ați reușit voi, georgienii?” Pentru că, știți prea bine, și la ei era criminalitate și hoți în lege.”

Europa Liberă: Și la ei a început acea luptă împotriva corupției, care a dat rezultate și chiar s-au repornit și motoarele economiei naționale.

Marin Ciobanu: „Absolut adevărat. Ei îmi spuneau: „Buneii noștri spuneau că e greu, că nu e posibil, e ca și cum ai lua un copac din solurile cu cernoziom și l-ai aduce la noi, nu se prinde”. Dar a ieșit invers, fabula cu copacul nu s-a adeverit. Dacă există o viziune și ea este împărtășită de câteva persoane, eu cred că o să reușim.”

Interviu cu Marin Ciobanu, directorul Zonei Economice Liber, Bălți
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:48:24 0:00
Link direct

Potențialul „Mărculești”

Europa Liberă: În opinia Dvs., ce trebuie să includă programul de guvernare la capitolul economie?

Marin Ciobanu: „Bine, noi trebuie să avem o abordare sistemică, trebuie să vedem cum dezvoltăm mai multe lucruri concomitent. Dacă aș fi eu persoana care decide, n-aș uita că avem un obiectiv strategic, Mărculești, 258 de hectare în regim de ZEL. Chiar dacă nu este numită așa, Mărculești oferă cam aceleași facilități fiscale ca și o zonă economică liberă. Ar trebui să căutăm un investitor strategic, nu unul gen Șor, care ne-a creat numai probleme, în defavoarea imaginii de țară.

Noi am fost în discuții și cu Lufthansa Cargo, care era gata să analizeze propunerea noastră, însă din lipsă de experiență, chiar și la cel mai înalt nivel al demnitarilor, care n-au putut să prezinte un proiect investițional sau un parteneriat, n-a mers. Deci, dacă începem de la Nord, eu, de exemplu, aș da Mărculeștiul unui operator, parteneriat public-privat. Însă sunt mai multe multe modele.”

Europa Liberă: Dar să fie fie un aeroport strict pentru transportul de mărfuri?

Marin Ciobanu: „Dacă vorbim de compania Lufthansa Cargo, vorbim nu de transportul avia de călători, ci de transportul avia de mărfuri. Ei operează în peste 100 de țări ale lumii și au peste 300 de linii în toată lumea. Dar trebuie să-i spui ce-i oferi, investitorul vine când cifrele „se bat” și faci o economie sau faci un profit mai mare pe baza reducerii de costuri. Și atunci îi spui: „Dacă operezi acest aeroport, nu achiți accize (fiindcă toți carburanții se accizează, în Moldova), nu achiți TVA, și atunci tu, când te alimentezi cu mii de tone, ai un câștig X”. Și dacă îl convingi pe investitor, el preia obiectivul acesta, care acum e în pierdere.

Acum doi-trei ani, Mărculeștiul aducea pierderi de vreo două-trei milioane de euro pe an. Pentru un operator ca Lufthansa Cargo e foarte simplu ca din 300 de linii să ia, să zicem, zece sau douăzeci de linii și să le treacă prin Mărculești și ai un punct de transbordare. Și lor le-ar fi interesant, pentru că ar câștiga economic din același kerosen cu care se alimentează, mii de tone, avioanele.

Noi ce-am avea de câștigat?

Condiționăm 500 de locuri de muncă bine plătite, am crea niște parteneriate cu Universitatea Alecu Russo din Bălți, am deschide o specialitate nouă, cum am făcut pentru Draxlmaier, și în felul acesta s-ar crea locuri de muncă, s-ar porni un circuit economic. Când vine un operator gen Lufthansa Cargo sau Fraport, care administrează aeroportul din Frankfurt și alte 30 de aeroporturi din lume, ei au alte capacități, alte bugete, alte posibilități de finanțare. Dacă vorbim de companiile solide ale Germaniei, ei vin cu 50-70 de milioane, investiții, și atunci, într-un fel, un pic, acoperim partea de nord.

Dacă vorbim despre sud, este nodul de cale ferată din Basarabeasca, care era unul dintre cele mai mari noduri de cale ferată.”

Nodul de cale ferată Basarabeanca

Europa Liberă: Și acum e o situație deplorabilă, sunt locomotive care au ruginit și, practic, nu mai este funcțional acest nod feroviar.

Marin Ciobanu: „Eu m-am întâlnit cu unul dintre cei mai mari producători de vagoane, au o sută și ceva de feluri de vagoane. Nu cred că în următorii 20-30 de ani o să producem aici Mercedes-uri și BMW-uri, dar să producem vagoane putem, cel puțin forța de muncă este pregătită, deși urmează a mai fi școlarizată, ca să producă niște vagoane.”

Europa Liberă: Acest nod feroviar poate fi reanimat?

Marin Ciobanu: „El este funcțional. Sunt niște hale de producere care, probabil, necesită a fi reconstruite, dar suprafețele permit o anumită extindere. Iar celor de la Arad le expiră certificatul ecologic, fiindcă ei sunt amplasați în centrul orașului.

La vizita mea de acum un an, ei au zis: „Dle Ciobanu, noi ne gândeam să mergem în Ucraina (este un investitor american german, cu doi fondatori), dar ca să ajungi în Ucraina trebuie să treci prin Moldova.”

Poate exagerez, dar eu aș da și cu un euro toată platforma asta, cu condiția ca ulterior acolo o să se întâmple ceva: mii de locuri de muncă, multe companii autohtone interconectate.

Poate cunoașteți, întreprinderea Răut, înainte, producea roți pentru vagoane și antene pentru submarine și, dacă nu greșesc, aveau vreo cinci mii de angajați. Nici nu vă închipuiți câte companii ar putea să conlucreze, dacă această companie ar externaliza multe produse.

Pentru capitală am propus ceva încă acum un an și jumătate, era încântat și prim-ministrul, și ministrul economiei, dar proiectul acela de lege se prăfuiește prin sertare. Trebuia să le comasăm cu Dubăsariul, subzona Dubăsari, și ei spuneau că ar fi bine, dar asta e prea serios și trebuie făcut separat.

Care este ideea? Nu știu dacă e corect să amplasăm aici, în centrul orașului, industrii. În orașele mari, în capitale, produci undeva la periferie, la intrarea sau la ieșirea din oraș. Și noi am venit cu această idee, în spate la METRO există Institutul pentru protecția plantelor, cu 170 ha teren construcții și vreo 70 ha teren arabil. Noi am putea să facem acolo o platformă industrială și în acest sens avem câteva corporații mari, dintre care una are 348 de fabrici în toată lumea, cu o cifră de afaceri de 42 de milioane de euro și ei vor să construiască două fabrici aici, în Moldova, dar au nevoie de forță de muncă mai calificată, de tehnologii mai avansate. Nu poți merge într-un raion unde forța de muncă e mai puțin calificată, asta se cere undeva aici, la Chișinău.”

Europa Liberă: Dvs. insistați că s-ar deschide multe locuri de muncă, dar din lipsa forței de muncă calificată s-ar putea ca aceste investiții să nu-și atingă scopul, pentru că nu pregătești în scurt timp un specialist calificat.

Marin Ciobanu: „Știți, de fapt, noi cu asta trebuia să începem, cu forța de muncă. Când spunem că vrem să realizăm un proiect sau altul, sau al treilea, totul se blochează la calitatea forței de muncă și disponibilitatea forței de muncă. Discutam și cu dna președinte, am discutat cu dna Sandu acum trei săptămâni, online, vreo oră bună și ea de mai multe ori a zis: „Marin, de acord, dar trebuie să atragem atenție la forța de muncă”. Și eu mă bucur că suntem pe aceeași undă.

Din discuțiile pe care le-am avut cu investitorii străini am înțeles că dacă nu ai forță de muncă, nu faci nimic. Pe ei asta îi interesează, nu facilitățile fiscale, nu fel de fel de avantaje. Problema numărul unu este forța de muncă.

Noi avem acum mai multe metehne, suntem o țară mică și e greu să convingi un investitor, care vrea să deschidă 1000-2000 de locuri de muncă, să vină în Moldova. În Ucraina bazinul de forță de muncă e mult mai mare, e de vreo 40 de milioane, înainte, cu Crimeea, aveau vreo 48 de milioane, acolo sunt mai mici riscurile de a nu găsi forță de muncă, dacă vorbim de forță de muncă mai ieftină.

Dacă vorbim de forță de muncă mai calificată, mă duc, mai bine, în România, achit 100-200 de euro mai mult pentru forța de muncă, în schimb am un randament și o productivitate mult mai mare decât dacă mă duc în Moldova.”

Forța de muncă, migrația și demografia

Europa Liberă: Dar cum se rezolvă, totuși, această problemă, ținând cont că depopularea Republicii Moldova încă se face simțită, mai sunt și mulți cetățeni care stau cu bagajele gata făcute, un milion deja sunt plecați – de unde se găsește această forță de muncă, și mai ales, forță de muncă calificată?

Marin Ciobanu: „E un cerc vicios. Dacă persoanele care iau decizii în stat n-au să conștientizeze că economia merge paralel cu educația, mă refer la forța de muncă calificată, va fi rău. Și vreau să ilustrez asta prin cifre statistice. În 2010 am avut 162 de mii de tineri înmatriculați la școli profesionale, colegii, universități. La distanță de 10 ani, în 2020, cifra aceasta a coborât la 100 de mii.”

Europa Liberă: Deci, e în descreștere.

Marin Ciobanu: „Avem o scădere de 40 de procente. Și acum vă pun eu o mică întrebare: câți copii au mers în clasa întâi anul trecut?”

Europa Liberă: Foarte puțini.

Marin Ciobanu: „35 de mii. Acesta e un dezastru! Nu vreau să fac preziceri apocaliptice, căci sunt de felul meu optimist, dar trebuie să te uiți real la ce se întâmplă. Dăunăzi a apărut o știre precum că anul trecut au plecat din țară 47 de mii, cei mai mulți între 20 și 29 de ani. Vă dați seama? Pleacă floarea Republicii Moldova!”

Europa Liberă: De asta trebuie să-și dea seama autoritățile statului!

Marin Ciobanu: „Cum putem să spargem cercul acesta vicios? Nu doar pentru că am această experiență cu investițiile, pentru că lucrez pe acest făgaș, dar, după mine, salvarea din această situație sunt investițiile străine directe, nu vorbesc de investițiile publice.”

Europa Liberă: Dar pe interior se pot găsi, totuși, persoane care să vrea să investească?

Marin Ciobanu: „E mai complicat.”

Europa Liberă: De ce?

Marin Ciobanu: „De obicei, lumea unde investește? Acolo unde speră să obțină un profit mare: servicii, comerț. Lumea încearcă să profite de avantajele pe care le oferă Acordul de asociere din 2014 și regimul de liber schimb pe care îl avem cu alte țări post-sovietice, vreo 14 țări. Lumea încearcă să câștige acolo unde este o marjă de profit mai mare.”

Europa Liberă: Și mentalitatea aceasta, valabilă și pentru Republica Moldova, că cei care investesc vor cu orice preț că obțină foarte repede profit? Adică, nu se ia în calcul activitatea pe o perioadă de timp medie sau lungă, pentru că și în timp e bine să-ți calculezi și să obții acest profit. Iar alții vor repede și pentru că nu-l obțin repede falimentează și de aici, iarăși, unii își iau valiza.

Marin Ciobanu: „De acord. Dar aici mai este și altă problemă, fiindcă ei un pic sunt constrânși. Noi nu putem să ne comparăm, de exemplu, cu țările Uniunii Europene, unde ai acces la bani ieftini.”

Europa Liberă: Credite.

Marin Ciobanu: „Credite, finanțări ieftine. Unde statul subvenționează diferite produceri, sectoare, segmente. Noi acuma implementăm programul de interconectare, adică încercăm să substituim importurile care vin din afara țării la corporațiile acestea transnaționale care au investit în zona liberă. Dacă vorbim despre același cablu automobilistic, unde sunt sute de componente care se regăsesc în produsul finit, totul vine din afară. Noi am adus experți din Germania, care mi-au zis: „Dle Ciobanu, voi ați rămas în urmă cu 30 de ani”.”

Europa Liberă: Adică atât de mult a rămas în urmă Republica Moldova?

Marin Ciobanu: „Noi credem că avem industrii, vorbim despre industrii...”

Europa Liberă: Dar, în general, are sau nu are Republica Moldova industrii?

Marin Ciobanu: „Foarte puțin și la un nivel foarte jos, fără standarde, fără certificări. Știți cum am trecut noi cu vinurile, când s-a impus embargoul din partea rușilor?”

Europa Liberă: A fost o lecție foarte bună, fiindcă a început producerea vinurilor de calitate, care și-au găsit piață de desfacere în Occident.

Marin Ciobanu: „Deci, simțiți? În Rusia se exporta în vrac, marja de câștig era nu prea mare. Odată cu embargoul, lumea s-a reprofilat, s-au gândit, au început să țină la standarde mai mari, au început să investească în calitate și vedeți că sectorul vinicol acuma ne face vestiți în lume.”

Noi practic nu avem industrie

Europa Liberă: Pentru că s-a investit mult, s-a modernizat și pentru că au reușit să-și facă o imagine bună a producției de vinuri în întreaga lume.

Marin Ciobanu: „E foarte complicat, chiar și noi, ZEL Bălți (din care a rămas doar numele, pentru că suntem răspândiți în 11 raioane din Moldova), la ziua de azi, nu că aș scoate în evidență cât suntem noi de bravo, dar 25 de procente din exporturile industriale ale țării le asigurăm noi, pe aceste câteva sute de hectare, cu componentele care sunt.

Asta, de fapt, denotă că noi suntem foarte departe, că, practic, nu avem industrie. Vreau să zic și despre percepția conducătorilor acestor întreprinderi. Când îi inviți la un seminar (noi le facem un diagnostic cu companiile străine, le spunem ce nu e bine), e foarte greu să-i miști. Ei zic: „Voi dați-ne bani, lasă că noi știm singuri ce să facem, ne pricepem cum să facem”. Dar, în linii generale, vreau să vă zic că 80 la sută din companii nu știu cum se amenajează un loc de muncă, elementar, e vorba de acuratețe și alte procese.”

Europa Liberă: Și totuși, accentul se pune astăzi asupra problemei că Republica Moldova rămâne statul unde salariile sunt cele mai mici în Europa și acest lucru demotivează.

Marin Ciobanu: „Pe cine demotivează?”

Europa Liberă: Pe cei care vor să se angajeze la muncă aici, acasă, și mai degrabă aleg străinătatea.

Marin Ciobanu: „Păi, da, asta și spuneam.”

Europa Liberă: Vedeți, sunt multe aspecte care fac vulnerabil cercul acesta economic?

Marin Ciobanu: „De acord. Să atragi investiții, mulți povestesc despre mii de locuri de muncă etc. ...”

Investițiile de calitate cer forță de muncă bine calificată

Europa Liberă: Da, dar pare o poveste.

Marin Ciobanu: „Pare o poveste și ea este realizabilă, numai că trebuie să ajungă la mintea fiecăruia că, dacă vrei investiții calitative, ai nevoie de forță de muncă bine calificată.

Creezi oportunități numai dacă ai forță de muncă calificată. În 2005, când am mers în Germania la studii, în vacanță, câștigam bani, rupeam carton la o fabrică. Și lucram printr-o firmă de intermediere. În Germania se permite ca atunci când antreprenorul nu are nevoie de treizeci de oameni pentru un an întreg, îi ia cu împrumut pentru o perioadă anumită, oficial. Și eu lucram pentru o firmă de leasing, acum 16 ani, câștigam 10 euro pe oră. Da era lucru fizic, dar eu cât lucram ajungeam la un buget de 2000 de euro. Și acum spuneți-mi, cum să concurăm noi cu Vestul, în condițiile în care un salariat din Moldova are un salariu de 5-6 mii de lei, adică 300 de euro?”

Europa Liberă: Și prețurile sunt mari, totuși, în comparație cu țările din Uniunea Europeană.

Marin Ciobanu: „Asta și vreau să menționez. Eu, când am plecat, era foarte greu, am avut trei refuzuri la ambasada Germaniei, iar acum dacă ai pașaport biometric și, mai ales, dacă ai pașaport românesc, mâne ești în UE. Pașaportul biometric îl poți face într-o zi, iar a doua zi poți să te duci deja în Germania. Un moldovean care, atunci când merge în Germania, ușor, are un buget de 2000 de euro.”

Europa Liberă: Și mai poate face economii, și e mulțumit.

Marin Ciobanu: „Aici vreau să ajung. V-am povestit în pauză prin ce calvar post-Covid am trecut, cu câte probleme. Practic, am rămas foarte dezamăgit de sistemul medical, cu toate că achit contribuții la stat.”

Europa Liberă: Iată, vedeți, calitatea sistemului medical, calitatea educației, calitatea altor servicii, asta demotivează cel mai mult cetățenii și ei aleg să plece.

Marin Ciobanu: „Vreau să-mi termin gândul, dacă merg în Germania și câștig 2000 de euro, 500 mă costă apartamentul, asigurarea medicală, mancarea e mult mai ieftină, fiindcă Turcia livrează mâncare, și mâncare bună!, hainele sunt mai ieftine. Deci, la toate cheltuielile pe care le ai, îți mai rămân 300-400 de euro. Odată jucam fotbal și m-am lovit la un picior. M-a luat salvarea și m-a dus la spital. Mi-au cerut asigurarea, au verificat-o și, credeți-mă, în două minute eram deja pe masa de operație, mi-au făcut o operație de vreo 4600 de euro.”

Europa Liberă: În Germania.

Marin Ciobanu: „În Germania. Dar eu vorbesc de tot procesul. Acolo nimeni nu te întreabă dacă ai sau nu bani. Noi nu putem să concurăm cu ei în ce privește sistemul medical, dar nici cu educația. Acolo ai niște posibilități enorme. Dacă dai bacalaureatul și ești dintr-o familie defavorizată, părinții nu acumulează un buget de 5000 de euro, tu, ca student înmatriculat, ai posibilitatea să te creditezi la stat cu 10 mii de euro pe an, 30 de mii în trei ani, fără nicio dobândă. Întorci la stat numai jumătate din sumă, 15 mii, timp de vreo 20 de ani.”

Irlanda, 70 de ani de recuperare

Europa Liberă: Câți ani i-ar trebui Republicii Moldova ca să ajungă și ea la aceste standarde?

Marin Ciobanu: „Și în afară de avantajele în ce ține de sănătate, de educație, el are acces la infrastructura europeană! Vă dați seama cum arată lumea acolo?”

Europa Liberă: Cât timp i-ar trebui Republicii Moldova ca să ajungă la asemenea condiții?

Marin Ciobanu: „Minimum, vreo 50 de ani. Și asta încă dacă vom avea noroc de oameni cu viziune. Irlanda în anii 70 a avut cam același parcurs ca și Republica Moldova. Ea a fost foarte depopulată, dar cu diferite intervenții, cu diferite instrumente și măsuri, au început să atragă populația care era împrăștiată prin toată lumea înapoi acasă. Dar să revenim la întrebarea Dvs. Noi acuma suntem în discuții cu vreo 16 companii.”

Europa Liberă: Străine?

Marin Ciobanu: „Străine, dar și autohtone, care au să se extindă. Avem o speranță de 98-99 la sută că opt companii se vor extinde și vor realiza investiții noi, cred că de vreo sută de milioane de euro și încă vreo cinci mii de locuri de muncă. Și cu altele opt avem discuții foarte avansate și avem toate șansele să-i prindem aici, în Republica Moldova.

Deci, dacă ai patru-cinci direcții strategice, eu cred că în vreo doi ani poți, dacă nu să schimbi Moldova la față, cel puțin să menții forța de muncă aici creând niște oportunități. Trebuie să existe o simbioză între Ministerul Economiei și Ministerul Educației, și să existe o sincronizare dintre cererea de pe piața muncii cu oferta educațională.”

Europa Liberă: Ce ne puteți spune Dvs. despre politica de impozitare? De ce vă pun această întrebare? Pentru că atunci când discut cu reprezentanții mediului antreprenorial, mai ales aceștia care au afaceri mici și mijlocii, ei se plâng pe politica impozitară din Republica Moldova. Dvs. ce puteți să ne spuneți?

Marin Ciobanu: „Dacă mă întrebați de pe platforma zonei libere, impozitarea și facilitățile, scutirile, chiar sunt undeva mai la coadă, ca determinare pentru a investi în Moldova. Evident că și companiile din Moldova fac calcule. De ce nu este o abundență de companii din Moldova în ZEL? Deoarece costurile, uneori, chiar sunt mai mari, ai de achitat și taxele zonale, ceea ce lor nu le este interesant.”

Europa Liberă: Dar trebuie regândită această politică a impozitării?

Marin Ciobanu: „Eu cred că ar trebui să fie mai simplă această politică. Trebuie de văzut, de făcut o analiză, când intervii pe un segment, trebuie să vezi impactul de lungă durată. În 2007, 2008 s-a simțit un flux de investiții mai mare.”

Europa Liberă: Acea perioadă era propice pentru...

Marin Ciobanu: „Atunci a fost anume momentul acesta, impozitare zero pe impozitul reinvestit. În campania electorală mai multe formațiuni politice au zis că ar fi bine ca să ne întoarcem la o asemenea tradiție.”

Europa Liberă: Și părerea Dvs.? Ar fi bine?

Marin Ciobanu: „Eu cred că da, fiindcă multă lume are bani și atunci tu impulsionezi ca lumea să se dezvolte. După părerea mea, acesta ar fi un imbold ca lumea să investească, să creeze alte locuri de muncă.”

Europa Liberă: În altă ordine de idei, foarte multă lume se plânge că cresc prețurile, o iau razna deseori, fără explicație. Cum ar putea aici să intervină autoritățile? Și ar putea într-o economie de piață liberă să intervină guvernanții?

Marin Ciobanu: „Sunt piețe care, până la urmă, sunt reglementate. Vorbind de situația cu petroliștii, din păcate, trebuie să recunoaștem că multe structuri ale statului, mai ales acelea care au menirea să supravegheze activitatea agenților economici pe piață, nu funcționează bine. E o problemă mai veche, căci doar în teorie a fost liberalizată piața, în realitate fiind în continuare prezent monopolul și controlul.

Evident că trebuie să funcționeze un sistem reglator care să pedepsească acele înțelegeri de cartel. Și în țările dezvoltate există sectoare ale statului, unde statul reglementează activitatea agenților economici, mai puțin poate sectorul energetic, cel legat de petrol.

Dar oricum trebuie să fie o intervenție concretă, căci e un domeniu profitabil, mai ales cel al petrolului, căci dacă nu era profitabil nu erau benzinării la tot pasul. Deci, lumea câștigă bani mari și, vrei nu vrei, la scumpirea petrolului are loc o scumpire în lanț în alte domenii, la toate produsele.”

Europa Liberă: Dar e ușor sau dificil pentru guvern să demonteze monopolurile?

Marin Ciobanu: „De demontat le demontezi, dar, vedeți, avem și alte probleme. Sunt peste o sută de companii în gestiunea statului și este dificil de intervenit, căci unii directori sunt în funcțiune mai mult de zece ani și se simt destul de confortabil.”

Poate Moldova folosi toate finanțările externe ?

Europa Liberă: Și ar trebui ca statul să se debaraseze de o parte din aceste întreprinderi care sunt în gestionarea statului?

Marin Ciobanu: „De o parte cred că da. La unele întreprinderi trebuie făcut auditul, la companiile care gestionează miliarde de lei sau fac achiziții de sute de milioane, sau reconstrucții de sute de milioane de euro.

Pe timpurile „cele bune”, lumea mergea cu geanta, aducea 20-30%, vă dați seama că se făceau achiziții de milioane. Trebuie de gândit bine la politica de stat, căci noi nu putem impune celor din sectorul privat să cumpere marfă de aici din Moldova sau din alte parte.

Am discutat cu oameni influenți din Germania, care participă cumva la procesele politice din Republica Moldova, și ei mi-au spus că problema nu e în bani, că vom avea bani foarte mulți, dar să nu apară unele probleme, să nu ne pomenim în situația în care, cum se întâmplă în România, să nu avem suficientă capacitate de absorbție, de valorificare a banilor, iar prezentarea proiectelor să nu fie la nivel. Noi avem o promisiune de șase sute de milioane și dacă cineva își imaginează că va veni Moș Crăciun și-i va împărți la fiecare, greșește..”

Europa Liberă: Nu, dar UE și partenerii externi insistă pe ideea că Republica Moldova va beneficia de asistență din plin, dar această asistență va fi condiționată. În primul rând, va fi condiționată de reformele care trebuie duse până la capăt. Dar vreau, până la urmă, să ne spuneți dacă o parte din întreprinderile acestea din gestiunea statului, care mai degrabă arată că au pierderi, că ajung în pragul falimentului, de ce ele trebuie să mai rămână să fie gestionate de stat?

Marin Ciobanu: „De acord, dar aici trebuie să fim foarte atenți, căci experiența din ultimii 30 de ani arată că oamenii care au preluat fabrici, uzine au făcut ce-au vrut din ele. Și astfel de lucruri s-au întâmplat nu doar acum 20 de ani, dar și anul trecut, când au fost scoase la privatizare fabrici la un preț de nimic și cei care vroiau să cumpere își făceau un calcul cât vor câștiga doar din vânzarea metalului de exemplu, astfel ca să recupereze prețul investiției, după care rămân cu 10-20 hectare de teren. Astfel ei se consideră deja oameni de afaceri, care vor scoate mai târziu de vânzare acele terenuri.”

Europa Liberă: Dar care ar fi soluția?

Marin Ciobanu: „Ar trebui să se facă privatizarea doar dacă se vine un plan concret de dezvoltare. Dacă la o uzină s-a produs sticlă, trebuie să fie asigurată și în continuare producerea sticlei. Sau poți să o reprofilezi în alt business, dar acele spații trebuie menținute pentru a continua activitatea economică, nu să fie distruse. Trebuie ca investitorul să vină cu un proiect investițional de câteva milioane, să asigure crearea locurilor de muncă, numai astfel trebuie să se procedeze.

Trebuie de creat programe, dacă vrem să conectăm mediul autohton la companiile de stat, fiindcă acestea se supun până la urmă guvernului și poți să le spui: „Fraților, în măsura posibilităților, faceți achiziții pe piața internă”. Și dacă un produs nu este prea competitiv și, de exemplu, pe piața internă costă 12 euro, în timp ce în Germania costă 10 euro, ar trebui ca statul să intervină și să subvenționeze acești 2 euro, doar ca să susțină producția locală.

Cine ar putea să livreze, de exemplu, pentru Termocom cutare piesă și statul este gata să susțină achiziția prin credite nerambursabile pentru cei care sunt gata să livreze pentru compania X. Și de făcut o radiografiere a acestor o sută de companii din Republica Moldova, de identificat o piață de 3-4 miliarde de lei sau de câteva sute de milioane de euro, de dat vreo 50 de milioane celor care vor să se reprofileze, care au cultura aceasta industrială și în rezultat vom avea că nu vom importa din afara țării, vom putea obliga companiile să facă achiziții pe loc, vom dezvolta companiile locale, vom crea locuri de muncă. Eu așa văd situația pentru companiile mari. Aici sunt mai multe aspecte, trebuie de văzut și cum au fost gestionate aceste companii. Vă dați bine seama că în unele cazuri a fost un management defectuos.”

Europa Liberă: Dar și între pereții legislativului deputații vorbeau că sunt manageri care au sute de mii, salariu, în timp ce întreprinderea e aproape pe butuci.

Marin Ciobanu: „Nu numai aici, dar și la guvern sunt salarii de 80 de mii de lei.”

Europa Liberă: Până nu demult s-a vorbit și despre achizițiile publice și irosirea banului public. Se poate face ordine în acest domeniu, în opinia Dvs.?

Marin Ciobanu: „Îmi pare că s-a mai făcut un pic de ordine când au început tenderele on-line, cu toate că și pe platformele on-line s-a mers pe interese. Eu, de exemplu, când am făcut achiziții pentru colegiul nostru de inginerie, am avut 17 licitații anulate, din 20.”

Europa Liberă: De ce?

Marin Ciobanu: „De multe ori cei care țin de supraveghere sau agenția pentru soluționarea litigiilor sunt în cârdășie cu aceste companii, care le prestează anumite servicii, le fac jocul. Și dacă nu câștigă acel care trebuie să câștige, el pur și simplu face o solicitare de contestare, se adună câțiva lucrători de la această agenție și declară că da, ceva n-a fost corect, găsesc ei... În cazul meu, vă dați seama, 17 achiziții au fost anulate. Eu am avut senzația că de cele mai multe ori aceasta a fost orchestrat în cârdășie cu funcționarii de la Agenția pentru soluționarea litigiilor. Atâta s-a tărăgănat, încât în luna septembrie n-am reușit să achiziționez nimic și am reușit să rezolv problema abia în luna martie.”

Europa Liberă: Cât e de păgubos ca agentul economic să aibă și el culoare politică și dacă politizarea excesivă a avut un impact asupra business-ului?

Marin Ciobanu: „Până la urmă, trebuie să fim imparțiali. Sunt sectoare care au fost monopolizate, care trezeau interesul unora, care ulterior au fost arestați, de exemplu. În linii mari, piața a fost liberalizată, nu se interzicea să produci un anume produs, să-l exporți în afara țării și eu cred că de cele mai multe ori businessmanii nu aveau culoare politică, doar cumva se poziționau în raport cu anumite partide și nu cred că aceasta a fost cea mai mare problemă. Dar avem câteva sectoare importante unde trebuie să se intervină, dacă e să vorbim de energia electrică, Moldtelecom, ca obiectiv mai strategic, Metalferos, deci, vreo 4-5 direcții, dar în linii generale piața este liberă.”

Europa Liberă: Dar eu am avut în vedere și alt aspect al acestei probleme, pentru că deseori politicienii, în campaniile electorale, spun că au fost sprijiniți de mediul de afaceri și că în pușculița partidului au venit bani și de la businessmani.

Marin Ciobanu: „Cred că fiecare este liber în acțiunile sale. Țara este mică și oricum ai un prieten, ai o rudă și dacă ai simpatizanți și legislația nu-ți interzice, eu nu văd o problemă.”

Europa Liberă: Da, dacă s-ar face totul în baza legislației, e una, dar viața ne arată că s-a făcut și în afara legislației.

Marin Ciobanu: „Cei care au încălcat trebuie să poarte răspundere. Dar acum a fost totul bine reglementat. Cineva, ca persoană fizică, poate să achite până la 50 de mii, dacă își poate argumenta veniturile, iar companiile până la 100 de mii de lei.”

Corpuția și „miliardul”

Europa Liberă: Guvernarea nouă vrea să ducă o luptă aprigă împotriva corupției și să reformeze justiția. Acest lucru ar contribui la un climat investițional prietenos în RM?

Marin Ciobanu: „Eu cred că da. În primul rând ar fi un semnal pentru mulți conducători de întreprinderi autohtone, pentru că atunci când vezi că unul, altul, al treilea este arestat, deja te gândești dacă are rost să mergi pe economie tenebră, pe evaziune fiscală. Mulți agenți economici ar analiza bine riscurile pe care și le asumă dacă încalcă legea. Trebuie s-o spunem așa cum este, că și acel miliard care s-a furat a adus un prejudiciu, suma în sine, dar a cauzat, mai ales, un prejudiciu de imagine țării. Deseori când vorbeam cu investitorii, ei ziceau...

Europa Liberă: ...că sunteți dintr-o țara săracă unde s-a furat miliardul.

Marin Ciobanu: „Da, când am fost în Italia și discutam cu un proprietar și-i povesteam despre noi, el zice: „Da, aveți facilități fiscale, aveți forță de muncă ieftină, dar cum s-a întâmplat că la voi s-a furat un miliard peste noapte?” Și este foarte greu să răspunzi. Dacă lumea vede că regulile de joc sunt clare, că totul funcționează, evident că acest lucru este un argument în plus pentru a face investiții în deplină siguranță.

Sunt unele companii străine care și-au pierdut încrederea, deoarece aici se întâmplă lucruri pe care nu le poți ascunde, deoarece sunt mediatizate internațional, companiile serioase monitorizează ceea ce se întâmplă la noi și clasifică această situație ca fiind una riscantă.”

Europa Liberă: Mulți ani la rând, inclusiv guvernanții spuneau că în economia tenebră s-ar afla o mare parte din bugetul de stat. E greu sau ușor să scoți la lumină banii?

Marin Ciobanu: „Dacă într-adevăr experții au dreptate când spun că circulă sume de ordinul miliardelor în zona tenebră, ar trebui cumva să impulsionăm sau să creăm niște oportunități ca să legalizăm acești bani. Dar aici sunt niște mecanisme mai complicate, Trebuie să le dai niște facilități oamenilor, ca ei să scoată banii din borcanele îngropate în grădină și să-i investească.”

Europa Liberă: Evaziunea fiscală, de ce a fost ea atât de convenabilă pentru o parte din mediul de afaceri?

Marin Ciobanu: „ Aici cred că era vorba de „ai noștri” și „ai voștri”. Cei care se identificau cu culoarea partidului de guvernământ erau mai în siguranță și de cele mai multe ori anume aceștia își permiteau cele mai mari evaziuni fiscale, fiindcă știau că sunt protejați. Și probabil mai susțineau financiar vreo filială locală a partidului, așa că aveau undă verde la tot ce voiau să facă. Nici organele de control nu interveneau, căci erau și ele în subordinea „șefilor”, astfel că își făceau în liniște jocurile.”

Șansa „să ne mișcăm din punctul mort”

Europa Liberă: Pentru că suntem în ajunul aniversării a 30-cea de la proclamarea independenței RM, aș vrea să vă întreb cum vedeți viitorul economic și viitorul statului Republica Moldova?

Marin Ciobanu: „Prin programele, proiectele și investitorii străini cu care suntem acum în contact, avem astăzi o mare oportunitate să ne mișcăm din punctul mort, să ne mișcăm cu rotații mai mari, fiindcă ultimii cinci ani noi nu am atras întreprinderi importante. Da, e adevărat că în 2018 am convins Draxlmaier și am mers la Cahul. După părerea mea, această situație a fost o crimă din partea statului.

Avem zone libere, agenții, minister care are în atribuții politici economice și n-am reușit în cinci ani să aducem un investitor? Aș vrea nu neapărat să ne ajute, dar cel puțin să se întâlnească cu investitorii cu care suntem în discuții și să le spună că vor avea parte de tot sprijinul în Moldova. Evident că partea mai grea o vom face tot noi, soldații de rând.

Dacă mă uit prin prisma a ceea ce se conturează acum și dacă se va face ceva pentru a califica forța noastră de muncă prin programe de masterat, prin trecerea unui proiect de lege înaintat în parlament, care acum se prăfuiește, referitor la cercetare și dezvoltare, sunt sigur că am putea schimba un pic cursul și atrage concetățenii noștri care se află peste hotare. Iar pe cei din țară o să-i putem menține, căci tentația de a pleca din țară nu va mai fi atât de mare.

Dacă vom reuși să prindem acești 10 investitori, eu vă asigur că vom avea mai multe perspective și viitorul se va contura frumos.”

Europa Liberă: Dar dacă o parte din diasporă, astăzi ar vrea să revină în RM , acești oameni ar avea locuri de muncă?

Marin Ciobanu: „Nu vor avea de lucru până când nu vor fi create oportunități. Am avut o discuție cu niște businessmeni foarte serioși și eu le vorbeam că Moldova va adopta strategia pe termen lung, potrivit căreia moldovenii se vor întoarce acasă, dar ei mi-au spus că va fi foarte greu de atras pe cei care au plecat, trebuie să le oferi oportunități extraordinare ca să se întoarcă.

Eu cred că este un mit, căci nu vom reuși să-i întoarcem acasă pe cei plecați până nu vom face investiții serioase. Asta este o poveste și o gogoașă, chiar dacă pot să supăr pe cineva cu aceste declarații. Aș vrea să discut cu acea persoană X care vrea să spună că cineva cu pașaport german sau cu pașaport italian s-ar întoarce în țară. Da, tu poți face muncă patriotică jumătate de an, un an, dar după 2-3 ani patriotismul trece, căci ai familie. Deci, repet, avem nevoie de locuri de muncă tehnologizate.”

Locuri de muncă bine plătite și reforme

Europa Liberă: Dar Dvs. știți că așteptările cetățenilor față de cei care au preluat puterea sunt foarte mari și mulți se tem ca nu cumva să treacă o perioadă de timp și să fie întârziată livrarea rezultatelor și lumea să trăiască iarăși o mare decepție.

Marin Ciobanu: „Vreau să vă spun că dacă nu se va reuși, va fi o mare lovitură pentru oameni. Căci lumea așteaptă rezultate concrete, care să le îmbunătățească viața, nu doar arestări. Dacă peste un an nu vor fi rezultate, omul nu va avea un loc de lucru, un salariu bun, o perspectivă, va fi rău. Dacă peste o jumătate de an omul va vedea că au fost arestări, el se va bucura că se face dreptate. Dar pe de altă parte vine valul de scumpiri...”

Europa Liberă: Dar pentru Dvs. care ar fi cele mai convingătoare rezultate livrate de guvernare?

Marin Ciobanu: „Locuri de muncă bine plătite și reforme, ceea ce a declara PAS.”

Europa Liberă: Un salariu bun în RM cât ar trebui să constituie?

Marin Ciobanu: „Minimum 500 de euro, dacă vorbim de în afara orașului, dar pentru Chișinău e necesar 1000 de euro.”

Europa Liberă: Mulțumim pentru această discuție și vă mai așteptăm.

Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG