Parlamentul a aprobat o rectificare bugetară propusă de guvernul lui Pavel Filip, care prevede mărirea fondurilor pentru reparația drumurilor și a căilor ferate, creșterea unor contribuții pentru alimentarea școlarilor, dar și finanțarea ceva mai generoasă a mecanismelor anti-corupție, în urma unui avertisment al UE.
Din punct de vedere financiar, Republica Moldova pare să se afle într-o situaţie asemănătoare cu cea dinaintea lui 2009, an în care un guvernul nou venit la putere îl acuza pe precedentul că i-a lăsat moştenire o gaură de 9 miliarde de lei în buget.
Semnele asemănării ar fi că finanţarea externă este sub un mare semn de întrebare, resursele interne s-au cam epuizat, iar proiectele electorale, dimpotrivă, s-au cam înmulţit - toate în ajunul unui serios test pe care îl are în faţă guvernarea într-un an cu alegeri parlamentare.
Ministrul de Finanțe, Octavian Armaşu, nu recunoaște aceste slăbiciuni. Aducând astăzi în parlament rectificarea bugetară ce prevede o serie de noi cheltuieli pe măsuri privite de opoziţie ca electorale, ministrul a afirmat că, lansând mega-proiecte de infrastructură, guvernul nu face altceva decât să stimuleze creşterea economică, prin menţinerea ritmului de investiţii. Iar dacă unele din aceste investiţii nu pot fi efectuate din resurse externe, pentru că acestea nu vor veni aşa cum a sperat la început de an guvernul, se va recurge la resurse interne.
„Scopul nostru e să menţinem componenta de investiţii. Pentru că acesta este, pentru moment, un instrument bun pentru stimularea creşterii economice. Aceasta este viziunea noastră pentru bugetul din acest an. Doar că unele investiţii au trecut din finanţare externă în finanţare din surse proprii.”
Numai că, aşa cum a observat pe bună dreptate opoziţia parlamentară, resurse proprii, altele decât îndatorarea faţa de băncile moldovene, - o îndatorare, lucru ştiut, mult mai împovărătoare pentru buget decât creditele din exterior, - nu prea există. În dezbaterea care a avut loc astăzi în parlament, socialista Zinaida Greceanîi, precum şi comunistul Oleg Reidman, au numit exact consecinţele:
„În buget, era prevăzută răscumpărarea valorilor mobiliare în sumă de 210 milioane. Acum, ne propuneţi să emitem supliment 2 miliarde de lei. Nu vă pare, dle ministru, că noi sustragem banii din sistemul bancar şi, în loc băncile să crediteze economia cu aceşti bani, îi oferă statului?”, a întrebat Greceanîi, fost ministru al finanţelor.
„Fonduri externe vor veni cu 1,9 miliarde mai puţin, dar îndatorarea pe intern vreţi s-o creşteţi doar cu 600 de milioane. Restul de unde îl veţi lua? Veţi întinde plăţile?”, a adus în discuţie Reidman un risc, despre care vorbesc de mai multă vreme analiştii, și anume că guvernul, dacă nu va primi banii pe care a contat din exterior, fie se va împrumuta mai scump pe interior, fie pur şi simplu va evita plăţile pe proiectele deja începute.
Astfel, opoziţia a punctat exact ceea ce ar fi vrut probabil cel mai puţin să se înţeleagă ministrul Armaşu: că rectificarea bugetară a fost necesară, mai întâi, pentru a redirecţiona fonduri spre aşa mega-proiecte ale Partidului Democrat, cum e cel ce prevede construcţia a 1200 de kilometri de drumuri în localităţile săteşti sau Arena Chişinău, iar apoi – pentru a oferi o soluţie la creditele şi granturile externe care nu vor ajunge în R. Moldova aşa cum fusese programat în legea bugetului. Urmare a respectivei rectificări, afirmă ministrul Armaşu, lucrurile s-ar echilibra. Numai că el porneşte de la premisa că, în ciuda altor proiecte externe stopate, guvernul va primi totuşi până la sfârşit de an două din trei tranşe ale asistenţei macrofinanciare de 100 de milioane de euro din partea UE, lucru care nu este deloc sigur, aşa cum afirmă, pe de altă parte, oponenţii guvernului.
