Мы живем под собою не чуя страны*. E primul vers din poemul care l-a omorât pe autor. La ordinul lui Stalin, Osip Mandelștam a fost strivit de mașinăria NKVD-istă, pentru că nu a dorit să-l lingușească pe tiran. După ce a scris poemul sinucigaș, cum l-a numit Boris Pasternak, Mandelștam a mai trăit trei ani, cu țara fugindu-i de sub picioare.
Poporul care nu simte țara sub tălpi este sortit pieirii. Stalin știa mult prea bine acest lucru. Iată de ce a umplut Siberia și Kazahstanul cu basarabeni săltați din cuiburile lor, pentru că nu au fost suficient de loiali puterii sovietice. Unii i-au blestemat pe torționari, alții s-au convertit la credința lor. Sindromul Stockholm, ce descrie comportamentul unei victime răpite sau captive care, în timp, începe să-și simpatizeze răpitorul, putea fi numit și altfel. Să zicem, sindromul Greceanîi sau sindromul Dodon, după numele celor care visează să-i ofere întreaga țară drept ofrandă stăpânului de la Kremlin.
În trei decenii de independență a Republicii Moldova, o treime din populație s-a autoexilat, părăsind casele, pământul și mormintele străbunilor. În pribegie, moldovenii prind a simți că le lipsește propria țară. Învățând de la localnici, ei își recapătă demnitatea și conștiința de moștenitori. Nu toți. La fel cum nu tuturor dintre cei rămași acasă le ajunge curaj și minte ca să-și asume responsabilitățile și obligațiile de stăpâni adevărați ai țării. Cel mai recent scrutin a reaprins totuși o rază de speranță, atât de necesară în aniversarul 2021, afectat de pandemie.
* Osip Mandelștam
Trăim, dar țara ne-a fugit de sub picioare
Trăim, dar țara ne-a fugit de sub picioare
Vorbim în șoaptă și a câta oară
Rostim stingher cu jumătăți de glas,
Plăieșul din Kremlin umblă la pas.
El are degete butucănoase,
El are vorbe ca de plumb în oase,
Mustățile ca de gândac îi cresc
Carâmbii reci îi strălucesc.
Apleacă capul și-al lor spate
Oameni cu inima pe jumătate,
Tot miaună, scâncesc și-l tot slujesc,
Când îmboldește neamul omenesc.
Ca pe potcoave le oferă-n dar
Ucazuri și lovește cu mult jar.
Și cazna dulce e ca mierea
La pieptul osetin n-aduci durerea.
Traducere din rusă de Ivan Pilchin
