Aflu de la fiica mea, care-i în Grecia, că patronul unui important concern turistic ce găzduia grupuri de moldoveni trimise la mare de agenții de la Chișinău... a murit de Covid. Sub dărâmăturile imperiului său care stă să se năruiască s-ar putea pomeni turiști moldoveni. Toate rezervările hoteliere, conexiunile de transport se prefac în scrum de țigară. Printre victimele acestei nefericite întâmplări s-ar putea să fie și neveste ale unor demnitari de la Comisia Electorală Centrală. Care demnitari numaidecât vor cere misiunii diplomatice moldovenești să intervină. Pentru că e de datoria consulatului să aibă grijă de cetățenii moldoveni care au necazuri. Ori dacă, Doamne ferește, undeva se răstoarnă un autocar, cui o să-i cereți să afle dacă nu e și vreun cetățean moldovean printre pasageri?
Până și unui singur muncitor de șantier, indiferent de statutul de ședere în străinătate, statul Republica Moldova este obligat să-i asigure asistența necesară. Și i-o asigură numaidecât, mai ales atunci când muncitorul, studenta, turistul e în relație de rubedenie cu un deputat, ministru, judecător ori procuror.
Și dacă unei singure persoane statul moldovenesc îi acordă asistență cu râvnă și determinare, de ce îi lasă cu ochii în soare pe o mulțime de cetățeni care au urmat procedurile birocratice de înregistrare prealabilă pentru scrutinul din 11 iulie – peste 100 de mii de persoane, care au avut prezență exemplară la alegerile prezidențiale de anul trecut – peste 250 de mii, care sunt trecuți în statistici oficiale – 700 de mii de persoane – drept cetățeni moldoveni cu domiciliu vremelnic în afara Republicii Moldova, ori cu ședere incertă – peste un milion, conform estimărilor neoficiale?
Și să nu-mi spui tu mie, statule, că nu ai bani, după ce diaspora le poartă de grijă cetățenilor tăi, îndepărtând colapsul spre care te rostogolești cu îndărătnicie.
