Inițial, autoritățile penitenciare ruse au anunțat pe 16 februarie că liderul opoziției ruse Alexei Navalnîi a murit în închisoarea de la nord de Cercul Polar, „subit”, după plimbare. O zi mai târziu, , televiziunea de stat RT a citat o sursă anonimă spunând că Navalnîi, în vârstă de 47 de ani, a murit de tromboză.
Pentru personalul medical din închisorile rusești, tromboza este „un diagnostic universal folosit pentru a explica orice”, a scris pe Telegram, Anna Karetnikova, o activistă pentru drepturile omului, fostă analistă la Serviciul Federal al Penitenciarelor (FSIN).
Moartea lui Navalnîi a survenit după ani de detenție în care a petrecut mai mult de 300 de zile în arest solitar, i s-a refuzat îngrijirea medicală, iar el s-a plâns că era constant privat de somn. Instanțele ruse au respins peste 40 de plângeri înaintate de Navalnîi pentru presupuse maltratări.
Activiștii pentru drepturile omului spun că pe măsură ce crește numărul rușilor reținuți pentru pozițiile lor politice sau convingerile religioase, se înmulțesc și abuzurile la care sunt supuși.
„Pedepsele disciplinare pot fi date pentru orice”, a declarat pe 18 februarie pentru Europa Liberă/Libertatea (RFE/RL), Serghei Babineț, șeful grupului pentru apărarea drepturilor omului „Echipe Împotriva Torturii”. „Datorită atenției constante pe care mass-media a acordat-o cazului lui Viktor Filinkov. ”, un bărbat condamnat în 2020 la șapte ani închisoare pentru presupusa apartenență la o grupare „teroristă”, „am aflat că dacă autoritățile vor, te pot pedepsi și pentru că ai zâmbit în timpul lucrului”.
În ultimul timp s-a relatat mult despre violențele la care sunt supuși disidenții încarcerați, dar Babineț argumentează că utilizarea măsurilor disciplinare aleatorii este mult mai răspândită.
„De ce sa-i bată, când îi pot face să sufere numai aplicând legea?”
Pedeapsa cu izolatorul
Politicianul de opoziție Vladimir Kara-Murza, condamnat în aprilie la 25 de ani de închisoare pentru trădare și alte presupuse crime, este reținut în izolator, într-o închisoare din Omsk, a declarat soția sa, Evghenia Kara-Murza, pentru Current Time pe 22 februarie.
În ianuarie, Kara-Murza a fost plasat în izolator timp de cel puțin patru luni, după ce fusese considerat un „infractor obișnuit”.
„Acestea sunt condițiile în care sunt ținuți deținuții politici care refuză să tacă”, a mai spus Evghenia Kara-Murza.
„Soțul meu se află acum în mâinile celor care au încercat să-l omoare de două ori”, a continuat ea, referindu-se la două incidente suspecte de otrăvire aparentă despre care Kara-Murza crede că au fost orchestrate de guvernul rus. „Evident că mă tem pentru viața lui.”
Pedeapsa cu izolatorul (ShIZO) este folosită din ce în ce mai des împotriva deținuților politici, a spus Anna Karetnikova pentru redacția Siberia.Realities a Europei Libere/Libertatea (RFE/RL), pe 18 februarie.
„Evident că nu face bine sănătății să fi pus mereu în izolator”, a mai spus ea, „condițiile din celulă sunt foarte grele”. „Este mereu frig. Trebuie să porți haine speciale, de pedeapsă, ai voie să porți o jachetă numai în timpul exercițiilor fizice, dar acestea nu au loc. Nu ți se dau coletele cu alimente sau alte lucruri, în izolator nu ai voie să primești ceva.”
Într-o postare pe Telegram, un alt cunoscut disident rus, Ilia Iașin, condamnat la opt ani și jumătate de închisoare pentru presupusa „denigrare a armatei”, descrie în detalii condițiile dintr-un izolator.
Celula de 3 pe 4 metri te face să te simți închis ca într-un „sac de beton”. Patul este fixat la perete de la cinci dimineața la nouă seara, și este interzis să te întinzi pe podea. Celula este rece, dar nu ai voie să porți un pulover sau o jachetă. Miroase constant a cloacă.
„Din spatele toaletei sparte ies mereu șobolani mari cât o pisică”, mai scrie Iașin.
Deținuților li se permite să citească sau să scrie numai o jumătate de oră pe zi, după care se iau toate cărțile, hârtia și ustensilele de scris. Radioul merge în continuu în timpul orelor de somn. „Curtea de exerciții” este chiar mai mică decât celula -- 2,5 pe 3 metri. Deținuții pot ieși acolo numai între 6 și 7 dimineața. Când ești în izolator, mai scrie Iașin, singurul lucru pozitiv este că nu mai trebuie să-ți fie teamă că o sa fi trimis în izolator.
„Izolatorul este tortură legalizată”, a mai scris Iașin pe Telegram. „Scopul este să obții de la deținuți tot ce vrei, este și motivul pentru care toți deținuții politici trec prin izolator”.
Fără îngrijire medicală
O altă formă din ce în ce mai obișnuită de maltratare a deținuților este refuzul de a le acorda asistența medicală de care au nevoie.
Este cazul artistei Alexandra Skocilenko, condamnată la șapte ani închisoare în noiembrie 2023 în temeiul legii privind răspândirea de informații false despre armată. În cele aproape 20 de luni de arest preventiv, i s-a refuzat orice îngrijire medicală, deși suferea de o boală congenitală de inimă, pe lângă alte afecțiuni grave.
O membră a consiliului consultativ pentru drepturile omului al președintelui Vladimir Putin, Eva Merkaceva, a calificat condițiile în care a fost ținută Skocilenko drept „mortale”.
În timpul procesului, Skocilenko s-a plâns că a fost „înfometată” pentru că pierdea constant mesele, în timp ce era transportată de la o ședință de judecată la alta.
Igor Barișnikov, în vârstă de 64 de ani din regiunea Kaliningrad, a fost condamnat la 7 ani și jumătate de închisoare, în temeiul aceleiași legi privind răspândirea de informații false despre armată.
Este bolnav grav de cancer, dar i s-a refuzat eliberarea înainte de termen, deși starea sănătății se deteriorase și avea constant dureri, fie că se așeza sau se culca. Nu își poate menține cateterul steril, așa că riscă mereu o infecție.
„Ca să fiu sincer, când am plecat de la el, am început să plâng”, a spus unul dintre avocații săi pentru RFE/RL în decembrie 2023. Barișnikov, a mai spus avocatul, ar avea nevoie de o nouă operație.
„Adevărul este că a fost condamnat la o moarte lentă și chinuitoare”.
Organizația Memorial pentru drepturile omului, interzisă în Rusia, consemnează în acest moment 255 de deținuți politici și 424 de deținuți pentru convingerile lor religioase.
„Lista noastră de deținuți politici este cu siguranță incompletă”, explică site-ul web al organizației. „Colectarea materialelor pentru orice caz cere mult timp, mai ales dacă ancheta și procesul sunt secrete”.
Activista Anna Karetnikova observă că dizidenții din Rusia au revenit în atenția unei părți din comunitatea internațională, a opoziției ruse din exil și a „rămășițelor societății civile din Rusia”.
„Ca reacție, autoritățile ruse, folosind [Serviciul Federal al Penitenciarelor], îi tratează cu și mai multă brutalitate”, a spus ea. „Îi supun unor pedepse fără sfârșit și le deschid mereu, noi dosare penale”.
În prima sa postare pe rețelele de socializare după ce a aflat despre moartea lui Navalnîi, Ilia Iașin a scris că a simțit „un mare gol negru în interior”.
„Știu că sunt în pericol", a mai scris el pe 20 februarie. „Sunt în spatele gratiilor, iar viața mea este în mâinile lui Putin. Este în pericol. Dar nu voi ceda ".
(Traducere/adaptare: Ileana Giurchescu)
