Ministrul de externe al României, Bogdan Aurescu, i-a acordat un interviu Ramonei Ursu pentru ziare.com. Subiectele abordate – relația cu Ungaria, cea cu Republica Moldova și lecția pandemiei în raport cu solidaritatea europeană și euro-atlantică. Despre relația cu Moldova, Aurescu repetă că este și va rămâne una privilegiată. „Caracterul privilegiat al relației noastre bilaterale este unul durabil și merge dincolo de diversele contexte de moment, în care unele sau altele dintre forțele politice se regăsesc în poziții de decizie la Chișinău. Desigur, ne-am fi dorit să celebrăm împlinirea celor zece ani de Parteneriat Strategic în alte condiții. Ne confruntăm, desigur, și cu o atitudine a autorităților actuale din Republica Moldova lipsită de elemente constructive pentru relația bilaterală, fiind evidentă o tendință de retorică negativă, regretabilă”, a spus șeful diplomației de la București, care a reconfirmat condiționalitățile de acordare a sprijinului pentru guvernul de la Chișinău, atâta timp cât acțiunile sale nu dovedesc preocupare pentru apropierea țării de familia europeană. Ministrul român a vorbit și despre lecția acestei pandemii: lupta împotriva ei nu se poate duce decât în solidaritate: „NATO, spune Aurescu, a avut un rol important încă de la începutul crizei, prin acordarea de suport eforturilor civile de combatere a efectelor pandemiei, demonstrând solidaritatea și unitatea Alianței(...)Criza actuală reprezintă o lecție pentru contestatarii multilateralismului, iar România va continua să acționeze pentru consolidarea instrumentelor acestuia. (...)Patriotismul, pentru un cetățean român al zilelor noastre, nu poate fi conceput prin excluderea dimensiunii sale europene și euroatlantice sau în opoziție cu ea.”
Pe noul site spotmedia, Ioana Ene Dogioiu analizează cum își irosesc șansele principalele partide politice. „Istoria și politica nu cunosc indulgența și orice șansă ratată se răzbună. Dacă PNL nu a vrut să capitalizeze cu adevărat momentul în care PSD era la pământ, aproape de implozie, decât pentru a se instala într-o guvernare damnată, iată că se vede acum din nou în situația de a depinde de un PSD care și-a recăpătat suflul și sub presiunea unui Victor Ponta mai jucător decât toți jucătorii din politica actuală, că doar a avut de la cine învăța”. În timp ce PNL acumulează greșeli de gestionare a crizei coronavirusului (comunicare deficitară, neglijențe de legiferare), PSD apasă până la fund pedala populismului, „ghidat strict de ceea ce dictează sondajele”.
Cristian Fulaș scrie tot pe spotmedia despre nevoia unei stângi veritabile în România, care să contribuie la corectarea inegalităților sociale. Din păcate, „La noi stânga nu înseamnă reforma sociala din Franța post-Mitterand, nu înseamnă sistemul de sănătate din Marea Britanie, nu înseamnă democrație, ci dictatură, opresiune, cenzură, reeducare, securitate, închisori politice, moarte. Stânga înseamna FSN, PDSR, USL, PSD. (...)înseamnă corupție endemică, (...)cumetrii, (...)îmbogățire din banii statului. (...)Situația în care suntem se datorează stângii, pentru că ei ne-au guvernat, nu altcineva(...). E deci destul de greu să fii de stânga și să pari de încredere, la urma urmelor”. În plus, scrie Fulaș, ce propune noua stângă? „Leninism de bun-simț”, cum vrea Alex Cistelecan. „Printre glumițe subțirele și cu două tăișuri, printre invective, întrebări în doi peri, printre linșaje ideologice orchestrate (e drept că magistral) ăn social media, am descoperit că noua stânga e vechea stânga, dar fîcuta cu oameni noi(…) Lipsită de puterea reală și de banii din politica mare, stânga aceasta s-a transformat într-un grup de presiune care luptă împotriva discriminării discriminând pe toată lumea. În ochii lor suntem albi, deci asupritori, violatori, criminali”.
