Guvernul Natalia Gavriliță își va intra în pâine peste două zile, când va solicita votul de învestitură în Parlament și, judecând după garnitura de miniștri pe care o propune și după programul făcut public, Moldova va avea un guvern al modernizării, dezvoltării și justiției pentru toți cetățenii.
Cu un președinte care a câștigat alegerile pe un program anticorupție și de eradicare a sărăciei, și cu un guvern decis să repună acest stat pe făgașul normalității, putem spune că e timpul să înceapă o muncă intensă pentru ca „vremurile bune”, anunțate în campania electorală, să fie tangibile.
Rezistența la schimbare a sistemului construit pe relații de rubedenie, cumetrie și servicii reciproce va fi puternică, însă mandatul primit de noua putere de la cetățeni este schimbarea. O schimbare din rădăcini a stării de lucruri din Republica Moldova, după 30 de ani irosiți într-o tranziție mlăștinoasă, fără orizont.
Prioritățile noii guvernări se văd sub semnul urgenței și chiar al alarmei roșii...
Covidul vine cu un nou val, cu mutații mult mai contagioase. Guvernarea lui Dodon nu a pregătit țara pentru această calamitate, iar acum procesul de imunizare anti-Covid, demarat ca urmare a eforturilor președintei Maia Sandu și ale echipei sale, se ciocnește de împotrivirea unui segment important al populației. În Moldova există o percepție distorsionată asupra vaccinării, alimentată prin filieră rusă dar și de anumite forțe politice din România, conservatoare și eurosceptice. Această propagandă irupe deja și în manifestații de stradă, cum a fost cea organizată ieri, 3 august, la statuia lui Ștefan cel Mare din Chișinău de către o asociație ortodoxistă. Va fi nevoie de o campanie mult mai eficientă de instruire a populației, de combatere a fake-news-urilor și manipulării.
Trebuie întărit sistemul medical, prin imunizarea personalului și dotarea spitalelor și policlinicilor cu echipamentul necesar pentru a face față provocărilor pandemice, fără a se uita că nici celelalte maladii, mai vechi, mai înrădăcinate, n-au dispărut.
Justiția se regăsește pe o poziție centrală în programul noului Executiv...
Reformarea Procuraturii Anticorupție după model DNA și crearea unui Tribunal și a unei Curți de Apel Anticorupție vor constitui, sperăm, instrumente puternice de pedepsire a marilor delapidatori și de eliminare a schemelor. În domeniul politicii externe Guvernul Gavriliță își propune integrare europeană, relații strategice cu România și NATO, parteneriat cu Ucraina și Statele Unite, „relații pragmatice și respect reciproc” cu Rusia în interesul Moldovei, nu vasalitate și umilință cum a fost până acum. Am dori să vedem materializată această viziune în fapte convingătoare.
Va fi un guvern cu o structură schimbată. Ministere aglutinate în mod abuziv și irațional sub regimul Plahotniuc își vor recăpăta identitatea. Mulți n-au crezut că noua putere va lua taurul de coarne și în această privință, că nu va încerca să evite criticile legate de „cheltuirea nejustificată a banilor publici”.
Însă schimbarea structurii Executivului era o necesitate...
Iată, spre exemplu, o adevărată contradicție în termeni: sub Plahotniuc, Agricultura, mare consumatoare de resurse naturale, era pusă în același coș cu Mediul, unde preocuparea este exact inversă – protejarea solului, apei și aerului pe care-l respirăm, prevenirea emisiilor nocive în atmosferă. Mai ales că s-au înrăutățit și condițiile climaterice: secete tot mai lungi, alternând cu inundații și furtuni devastatoare, iar despăduririle masive, criminale – conducerea Moldsilva ar trebui demisă in corpore, afirmă experții! –, au sporit alunecările de teren și eroziunea solului.
Există apoi, atât pentru sectorul Mediu cât și pentru Turism, regiuni cu un imens potențial ignorat. Mă gândesc la lunca Prutului, unde, ca zonă de frontieră, nu s-au putut desfășura mult timp proiecte de anvergură. Aceste impedimente vor trebui înlăturate și vedem că viitorul guvern de la Chișinău își propune să construiască, împreună cu partea română, noi poduri, să inițieze lucrări de infrastructură, autostrăzi și căi de navigație.
Lunca Răutului – „râul intern”, ghilimelele nu sunt întâmplătoare, pentru că și Prutul n-ar mai trebui privit ca un „Stix” ce desparte oameni de același neam, ca pe timpul sovietelor –, lunca Răutului este exploatată (turistic, artistic, etnografic) exclusiv la Orheiul vechi, un sit natural mai aproape de Chișinău și mai spectaculos ca relief. Or, întreaga luncă a Răutului, cu defileurile sale stâncoase, cu priveliștile pitorești, merită să fie valorificată în cadrul unui proiect care să combine strategiile guvernamentale și aportul comunităților locale, prin atragere de finanțare externă.
O „despărțire a apelor” se cerea și la Ministerul Sănătății...
Unde consolidarea instituțiilor curative, susținerea salarială a personalului medical, instruirea sanitară a populației, se va face, spune programul guvernului, în paralel cu dezmembrarea corupției proliferante din rețelele de farmacii, cu destructurarea monopolurilor care mențin ridicate prețurile la medicamente în detrimentul unor largi segmente ale populației.
Era nevoie de un Minister al Muncii și Protecției Sociale autonom, separat de Sănătate. Pandemia a lovit puternic în veniturile oamenilor, iar compensațiile și ajutoarele au fost mai degrabă simbolice. Multe afaceri pur și simplu au sucombat și nu se vor mai putea relua.
Separarea Ministerului Educației și Cercetării de Cultură (a nu se lua ca pe un calambur – de cultură e nevoie peste tot!) era o necesitate asupra căreia au insistat în ultimul timp mai mulți intelectuali prin petiții, scrisori, apeluri publice. Ambele domenii sunt vitale, dar nu trebuie suprapuse.
În anii ce vin investiția în Educație va fi crucială...
Și sunt atâtea de făcut: de la creșterea salariilor, pentru a fi atrași și încurajați tinerii profesori și valorificată experiența seniorilor, până la revizuirea sistemului de evaluare de la BAC și rescrierea, bunăoară, a manualelor de limba și literatura română, manuale care suferă de un limbaj ermetic, impenetrabil, păsăresc.
Ca scriitor și jurnalist mă gândesc cu îngrijorare la facultățile de Litere, unde rămânem fără studenți, adică fără viitorii profesori de limba și literatura română, și atunci cine-i va mai învăța pe copiii noștri Eminescu, Blaga, Sadoveanu, Nichita Stănescu, Mircea Cărtărescu…? Tinerii basarabeni, viitorii profesori, pleacă masiv peste hotare, pentru că Moldova nu le oferă o calitate a studiilor performantă și competitivă pe piața europeană.
Marile urgențe de la Educație nu trebuie să pună în umbră, cum spuneam, sectorul Cultura, care își recapătă statutul de minister în noul guvern. Aici una din priorități este refacerea infrastructurii de la sate, din centrele raionale, reparația și repunerea în circuit a caselor de cultură, încurajarea activităților artistice locale, completarea bibliotecilor cu noi apariții editoriale și dotarea lor cu echipament electronic modern.
Cealaltă direcție, indispensabilă, o constituie încurajarea și finanțarea creativității de vârf în literatură, teatru, arte vizuale, muzică, cinematografie… Ar fi util să se examineze întemeierea unei Fundații de stat pentru Cultură și Artă, după tipicul ICR, Goethe Institut, Cervantes, Institutul Polonez ș.a., care să se ocupe de susținerea proiectelor culturale independente și de propagarea artiștilor noștri peste hotare. Cultura, așa cum știm, formează identitatea și conștiința de sine a unui popor, îi forjează sentimentul apartenenței la o civilizație, ne dă o demnitate pe harta lumii…
Guvernul Gavriliță este pentru moment o echipă de profesioniști care și-au demonstrat calitățile fiecare în domeniul său de activitate. Valoarea individuală a componenților noului Cabinet va trebui, după învestire, să genereze forța și determinarea necesare pentru o transformare în profunzime a Republicii Moldova.
