M-am dus la piaţa din cartier ca să cumpăr nişte legume şi fructe şi, vă spun cu toată sinceritatea, am boldit ochii şi am fost năpădit de gânduri sumbre. Am cumpărat o lămâie şi ea costa 7 lei şi 50 bani, pe doi ardei verzi am dat 8 lei, iar legătura de leuştean costa acum tocmai 15 lei. S-au scumpit mai toate produsele. O pâine, pe care o luam cu 14 lei, acum costă 17 lei şi vă pot da zeci de alte exemple. Păi, cu asemenea preţuri, ca să supravieţuieşti, îţi trebuie salarii foarte grase. Dar toţi oare le au? Şi încă nu ne-au venit facturile la gazele naturale. Nu vreau să mă las cuprins de panică, dar sunt convins că anul 2022, care se apropie, va fi unul din cei mai complicaţi ani ai tranziţiei. Va trebui să fim foarte puternici şi să găsim soluţii, stimaţi ascultători.
Doamna de la piaţă care mi-a vândut doi ardei cu 8 lei mi-a explicat că aşa sunt acum preţurile, că au crescut preţurile externe, că ea nu are nici o vină, că şi ea trebuie să trăiască şi deci nu poate să facă filantropie. O înţeleg şi pesemne ar trebuie să facă ceva guvernarea. Dar fac oare conducătorii ceea ce trebuie? Nu sunt mare economist, dar am nişte îndoieli. Şi o să vă aduc un exemplu.
Cunosc trei oameni care în ultima vreme şi-au retras depozitele din bănci. De ce? Pentru că dobânzile se micşoraseră, nu mai erau deloc atractive, şi aceşti oameni nu mai vedeau rostul să ţină banii în bănci. Luaţi din bănci, banii sus-pomeniţi ajung pe piaţă, deci măresc noianul de lei care circulă, iar asta potenţează creşterea inflaţiei şi scumpirea produselor de primă necesitate. Dar nu cumva mai există şi alţi oameni, în afară de aceşti trei, care şi-au retras banii din bănci? Şi a făcut statul tot ce a putut pentru a opri acest trend?
Repet, nu sunt economist, dar am impresia că ceva nu e OK. Iar decizia recentă a Băncii Naţionale de a crea condiţii pentru temperarea preţurilor mi se pare niţel întârziată. Nu era nevoie de această intervenţie mai devreme?
