„Dodon vinde țara pe bucăți!”, au strigat săptămâna aceasta criticii președintelui, care tocmai își anunțase dorința să fie privatizată întreprinderea „Metalferos”, unde director financiar e Sergiu Catană – nașul său de cununie. În replică, aliatul lui Dodon, premierul Ion Chicu, a spus că vânzarea companiei de stat va însemna „cu un monopol în țară mai puțin” și „o durere de cap mai puțină”. Dar ce semnificații are această știre care are atâtea implicații politice?
Vreau economie de piaţă în Moldova şi asta va fi!
Nu apucase bine Igor Dodon să avanseze, luni dimineaţa, soluţia privatizării colectorului monopolist de metale că prim-ministrul Ion Chicu deja polemiza pe reţele cu oponenţii ideii, stăruind mai ales pe lipsa oricărei raţiuni ca statul să continue să se ocupe de astfel de activităţi: “Eu vreau economie de piaţă în Moldova şi asta va fi! Activul dat va fi expus la vânzare prin licitaţie - cine plăteşte mai mult, acela îl ia. Banii - la drumuri!”, a scris Chicu sub un comentariu critic de pe Facebook.
Un deputat din opoziţie, Igor Munteanu, şeful comisiei de control a finanţelor publice din legislativ, a sugerat că preşedintele şi premierul au ales opţiunea vinderii activului pentru a ascunde, printr-o privatizare ”aranjată”, „vechiul sistem infracțional de business” de pe piaţa metalelor şi pentru „a elimina o potențială anchetă serioasă a Procuraturii”.
Un alt politician, Renato Usatîi, a pretins că Igor Dodon îşi doreşte privatizarea pentru că anticipează că, readusă în câmpul legal, activitatea întreprinderii se va solda negreşit cu profituri de zeci de milioane, situație în care „ar apărea întrebări la activitatea din ultimii ani a companiei, când în funcția de director financiar s-a aflat nașul lui Igor Dodon”.
Veaceslav Negruţă, în trecut ministru de finanţe, acum expert anticorupţie la Transparency International Moldova, a sugerat, pe de altă parte, că ideea nu ar fi apărut dacă autorii nu şi-ar dori preluarea afacerii, posibil prin înlocuirea unui monopol de stat cu altul privat, şi a spus că cea mai simplă logică ar dicta soluţia desfiinţării „monstrului” cu probleme.
Solicitat de noi să răspundă acestor critici, un consilier al prim-ministrului Chicu, Vitalie Drăgancea, ne-a spus că le găseşte pe toate lipsite de orice argument: “Nu sunt critici raţionale. Întâi de toate s-a trezit nemulţumirea societăţii referitoare la existenţa unui monopol care se pretindea că generează nu ştiu ce finanţări pentru nu ştiu cine – spun asta pentru că nu am probe – iar din perspectiva guvernului un monopol reprezintă o frână în dezvoltarea unui domeniu. Şi au fost întreprinse măsuri de demonopolizare. Iar dacă demonopolizezi ceva, dar laşi pe piaţă un operator economic fondat de stat, lansezi de fapt pe piaţă o bombă, pentru că statul nu e tot timpul un competitor onest şi nu poţi spune că pe această piaţă este o competiţie loială, mai curând o competiţie în dezechilibru. Acum a fost anunţul de vânzare a întreprinderii pentru a asigura principiile corecte de funcţionare a unei industrii şi au pornit tot felul de interpretări, precum că acest monopol, fiind vândut, se va transforma într-un monopol privat… Acest gen de comentarii demonstrează că cei care comentează nu au examinat subiectul şi doar aruncă minciuni. Şi au mai fost temeri că privatizarea va fi nu foarte eficientă şi corectă. Dar însuşi faptul că se anunţă din start public că se intenţionează aşa o acţiune e o probă de deschidere, iar presa poate urmări procesul. Iar, mai departe, contează să fie vândut activul la un preţ cât se poate de bun, iar investitorul care va da cel mai mult va avea motive suplimentare să muncească eficient şi activ, ca să-şi recupereze investiţiile, lucru care din nou bucură guvernul, pentru că va încasa taxe.”
Bănuită de-a lungul timpului, inclusiv urmare a deconspirărilor unor foşti democraţi, că ar fi fost principalul finanţator al partidului lui Vlad Plahotniuc, inclusiv până în ajunul plecării acestuia de la putere, compania „Metalferos” a pierdut dreptul exclusiv de export de metale abia anul trecut, în penultima zi de existenţă a guvernului Maiei Sandu. O anchetă a procuraturii anticorupţie, nefinalizată încă, dar însoţită luna trecută de câteva zeci de percheziţii şi mai multe reţineri printre oamenii de afaceri de pe piaţa metalelor, a scos la iveală o schemă prin care o reţea de companii-căpuşă din umbra Metalferos, care colectau metale şi le revindeau firmei cu drepturi exclusive de export, ascundeau împreună cu aceasta profituri anuale de zeci de milioane de dolari, fără să fi fost anunţaţi ca descoperiţi însă şi beneficiarii finali ai pretinsei delapidări. O investigaţie jurnalistică din vremea guvernării democrate descoperise, la fel, că premierul Pavel Filip intervenise pe lângă autorităţile ucrainene ca să excludă Uzina Metalurgică de la Râbniţa, unde aparent ajung toate metalele colectate de pe piaţa moldoveană, de pe lista de întreprinderi faţă de care Ucraina impusese în 2018 sancţiuni, invocând atunci situaţia critică în care s-ar afla întreprinderea controlată de autorităţile separatiste de la Tiraspol.
Tot acest lanţ de evenimente a ridicat, de-a lungul timpului, mai multe semne de întrebare atât faţă de existenţa în sine, cât şi faţă de activitatea companiei „Metalferos”, dar aşa cum se vede acum, perspectiva privatizării acesteia e întâmpinată cu la fel de multe nelinişti şi bănuieli.
