O parte a presei se întreabă astăzi dacă nu cumva Emmanuel Macron plătește acum electoral prețul războiului din Ucraina.
Astfel, The Wall Street Journal (WSJ) scrie că pierderea majorității parlamentare de către Macron în urma celui de-al doilea tur al alegerilor legislative franceze din 19 iunie „indică efectul hegemoniei Rusiei asupra prețurilor energiei din Europa și arată că mizele economice și politice cresc pe măsură ce invazia Ucrainei se transformă într-un război de uzură”.
Partidul lui Macron a pierdut zeci de locuri în Adunarea Națională în favoarea candidaților de stânga și extrema dreaptă, conduși, respectiv, de Jean-Luc Mélenchon și Marine Le Pen, continuă cotidianul american, care notează că „agitatorii extremiști de stânga și dreapta au profitat de inflația record pentru a-l zugrăvi pe Macron ca pe un președinte-diplomat, absent, mai atent la războiul din Ucraina decât la alegătorii francezi care se zbat să poată supraviețui de la o lună la alta”.
Desigur, și alte subiecte au punctat campania electorală din Franța, „cum ar fi spaima multor alegători cu privire la imigrație sau chiar proiectul anunțat al lui Emmanuel Macron de ridicare a vârstei de pensionare, dar este mai presus de toate problema inflației și a pierderea puterii de cumpărare care a cântărit în rezultatul alegerilor”, estimează cotidianul american, arătând, pe baza unor sondaje, că războiul din Ucraina a figurat de fapt destul de jos pe lista preocupărilor alegătorilor francezi.
Datorită calendarului electoral francez, Emmanuel Macron este „primul șef de stat occidental afectat de repercusiunile politice ale războiului”. Cu toate acestea, avertizează ziarul american, „durata conflictului este în mod real de natură să accentueze costurile economice și politice dincolo de Franța”, în special în Regatul Unit, în Germania sau în Italia.
Îi rămâne acum lui Macron „să vorbească despre pierderea majorității sale în Adunarea Națională” și să formeze un guvern funcțional. Ministrul economiei, Bruno Lemaire, care nu cu mult timp în urmă a salutat sancțiunile occidentale împotriva Moscovei „și le-a echivalat cu un „război economic și financiar total împotriva Rusiei””, amintește WSJ, a declarat duminică seara, 19 iunie: „Democrația este în stare de șoc.”
«Macron a renovat politica franceză. Acum plătește prețul», constată și The Washington Post.
«Este sfârșitul lui "Jupiter"» scrie și Frankfurter Allgemeine Zeitung, amintind porecla olimpică ce-i era atribuită până acum lui Macron.
Luigi Di Maio părăsește Mișcarea Cinci Stele (M5S)
Actualul ministru de externe italian va forma un nou grup parlamentar. „Împreună pentru viitor” («Insieme per il futuro») este numele noului său proiect politic în care „nu va exista loc pentru ură, suveranism și populism”, explică Corriere della Sera.
Di Maio a mers ieri seara la reședința președintelui Sergio Mattarella pentru a-l informa despre intențiile sale, indică cotidianul. El își justifică alegerea în parte prin poziția mult prea ambiguă a anumitor membri ai M5S, un partid populist, față de războiul din Ucraina și față de Rusia, a anunțat el la o conferință de presă la Roma. În ochii lui, „în fața atrocităților comise de Putin”, este necesar să alegem „pe ce parte a istoriei dorim să ne situăm”.
Înjunghierea halal și asomarea koșer
Dincolo de temele generale ale zilei, în special Ucraina, care ocupă până la saturație întreaga presă, mass media din Franța, precum Le Monde, se ocupă și de subiecte de societate mai baroce, de pildă faptul că în “capitala Europei” care e Bruxelles, în Belgia vecină, parlamentul din Bruxelles, o entitate administrativă distinctă de Flandra și de Valonia, a respins propunerea de a adopta o lege locală prin care măcelăriile musulmane (dar și cele evreiești) să fie supuse obligației legale de a tăia animalele impunând o “asomare” prealabilă.
Asomarea este obligatorie în Flandra și Valonia, dar nu și în Bruxelles, unde lobby-urile musulmane și evreiești s-au opus până acum cu îndârjire și succes introducerii unei asemenea obligații. În cele două tradiții, musulmană și iudaică, animalul trebuie să fie conștient atunci când e omorât, astfel încât carnea să poată fi halal și koșer.
Scrie Le Monde, în Franța vecină: «Partide divizate, ba chiar renunțând la principii, un guvern regional amenințat, o ciocnire frontală între principiile religioase și seculare, un parfum amețitor de electoralism: asta va rămâne din dezbaterea intensă asupra sacrificării rituale a animalelor care a avut loc în Bruxelles, a treia regiune a Belgiei. O propunere a Partidului Independent Federalist Democrat (DéFI), de centru, susținută de ecologiști și de liberalii flamanzi, a fost respinsă pe fundal de insurecție. Un rezultat probabil provizoriu, care nu va potoli spiritele.»
Problema bunăstării animale, sprijinită în special de Uniunea Veterinară Profesională, care a subliniat că un animal cu gâtul tăiat poate suferi agonizând până la paisprezece minute, în mari chinuri, a fost rapid eclipsată în favoarea considerentelor politice și religioase.
Copii de jihadiști
De fapt, presa franceză se ocupă cu curiozitate de mai multe subiecte belgiene astăzi, iar Libération compară ceea ce a făcut Belgia, repatriind săptămâna aceasta din lagăre siriene 16 copii și 6 femei de jihadiști, spre deosebire de Franța, care n-a mai adus pe nimeni din Siria din ianuarie 2021.
La Bruxelles, cotidianul flamand De Morgen precizează că femeile, care fuseseră condamnate în absență, au fost duse la închisoare, în vreme ce copiii vor fi plasați în felurite familii sau centre speciale.
La Paris, Libération constată că Franța se încăpățânează cu a sa doctrină zisă «cas par cas» ordonată de Emmanuel Macron, în ciuda protestelor ONG-urilor care se ocupă de drepturile omului, ba chiar a opiniei serviciilor secrete și a juriștilor și magistraților specializați. De asemenea, în ciuda cererilor repetate ale autorităților kurde, care insistă că nu au mijloacele să se ocupe de atâția străini închiși. Rojava, numele regiunii kurde autonome din nord-estul Siriei, rămâne extrem de fragilă și instabilă în fața atacurilor islamiste și a amenințării Turciei. Din 2019, doar 35 de copii au putut fi scoși din lagărele de prizonieri islamiști, unii fiind născuți acolo.
Izolarea Franței este cu atât mai mare cu cât organismele internaționale s-au pronunțat în favoarea repatrierilor. Pe 2 noiembrie 2020, Comitetul drepturilor copiilor al ONU, pe lângă care s-au plâns mai multe familii, a respins argumentele Franței, în primul rând cel care spune că guvernul nu e responsabil de soarta cetățenilor francezi închiși în Siria și că nu deține nici o influență asupra autorităților kurde. Potrivit experților juridici ai comisiei, Parisul are, dimpotrivă, mijloacele de a-i proteja pe aceia prin aducerea lor înapoi, cea mai bună dovadă fiind că a făcut-o deja.
„Condițiile de detenție [a copiilor] reprezintă un risc iminent de vătămare ireparabilă a vieții lor, a integrității lor fizice și psihice și a viitorului lor”, a adăugat comisia. În urma plângerii a două familii franceze, Curtea Europeană a Drepturilor Omului trebuie la rândul său să anunțe curând o decizie.
