Linkuri accesibilitate

Portretul nefardat al unui atentator


Coperta volumului semnat de Thomas Karlauf.

La 75 de ani de la tentativa eşuată a contelui Claus Schenk von Stauffenberg de a-l ucide pe Hitler.

Portretul nefardat al unui atentator
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:43 0:00
Link direct


Contele Claus Schenk von Stauffenberg a intrat în istorie, fiind descris ca reprezentant al „celeilalte Germanii”, „eterne şi adevărate”. Atribuirea calității de erou fără prihană care pe data de 20 iulie 1944 a încercat să-l asasineze pe dictatorul Adolf Hitler a devenit un laitmotiv, intrat în folclorul urban postbelic, vest-german, fiind nelipsit în cuvîntările rostite anual, cu prilejul unor comemorări ritualizate.

Claus Schenk von Stauffenberg
Claus Schenk von Stauffenberg

De-a lungul anilor s-au mai publicat studii şi articole, în care au fost aduse unele rectificări portretului oficial, idealizat, impus după război în Germania federală. Prin vehicularea unei interpretări unilaterale a motivelor care l-au determinat pe Stauffenberg să-l ucidă pe Hitler, s-a încercat o contracarare a istoriografiei est-germane care susținea că doar stînga comunistă ar fi fost implicată în rezistența anti-hitleristă.

Iată că în preajma aniversării a 75 de ani de la atentatul eșuat asupra lui Hitler, istoricul Thomas Karlauf a publicat o carte în care demitizează o serie de legende ţesute în jurul contelui Stauffenberg. În cartea, intitulată, „Stauffenberg. Portretul unui atentator”, apărută de curînd la München, autorul descrie traiectoria biografică a militarului, renunţînd la toate elementele decorative uzuale, discordante cu adevărul istoric.

Socializarea politică şi elitară determinantă a lui Stauffenberg, născut în 1907 într-o familie de nobili bavarezi, s-a cimentat în cadrul unui cerc, constituit în jurul poetului Stefan George, care atribuia doar unei elite rolul conducător într-o societate dominată de valori conservatoare. Cultivînd virtuțile anti-republicane, îmbrățișate din tinerețe, ofiţerul Stauffenberg era de părere că doar casta militară ar fi demnă să reprezinte națiunea şi statul.

În 1933, anul venirii la putere a lui Hitler, Stauffenberg nu şi-a ascuns exaltarea faţă de noul regim, bazat pe ideea unui stat dominat de un conducător (Führer) providențial. Convins de această idee, Stauffenberg a participat cu entuziasm, în 1939, la ocuparea Poloniei, şi a fost fascinat apoi de succesul războiului-fulger (Blitzkrieg), declanșat de Hitler. Polonia era, în opinia lui Stauffenberg, o ţară primitivă, locuită de un popor de amestecături şi de evrei. De aceea îi considera pe polonezi drept un popor care se simte bine doar sub cnutul unui cuceritor.

Stauffenberg a salutat, în 1941, atacul asupra Uniunii Sovietice şi îl admira pe Hitler ca geniu militar...

Deşi existau în Wehrmacht unele voci sceptice privind operațiunile de cucerire a Europei, Stauffenberg a salutat, în 1941, atacul asupra Uniunii Sovietice şi îl admira pe Hitler ca geniu militar. (Hitler este o personalitate impunătoare cu o voință puternică, scria Stauffenbrg, nu este un mic burghez, părintele acestui om este războiul. Toate aceste citate – dar şi multe altele - se regăsesc în volumul lui Karlauf.)

Se pare că Stauffenberg şi-a dat seama de erorile acestor aprecieri în 1942, cînd a realizat că războiul va fi pierdut. După dezastrul de la Stalingrad, în ianuarie 1943, s-a gîndit că ar trebui încheiat un tratat de pace cu puterile occidentale, iar, după înlăturarea lui Hitler, în Germania să fie instaurată o dictatură militară. În acest context, se conturează ideea de atentat, susținută şi de alţi „conspiratori” din interiorul şi din afara armatei. Autorul cărții subliniază faptul că motorul principal al acțiunii contra lui Hitler nu le-au constituit crimele contra umanității (comise în lagărele de exterminare şi în decursul operațiunilor militare), ci dorința iluzorie de a termina războiul şi de a salva din Germania ce se mai putea salva.

Atentatul comis asupra lui Hitler de către Stauffenberg pe data de 20 iulie 1944 a eșuat. Mulți dintre cei implicați în frunte cu Stauffenberg au fost arestați, condamnați la moarte şi executați.

Concluzia istoricului Thomas Karlauf este că atît național-socialismul, cît şi dorința de a-l răsturna de la putere este rezultatul concepțiilor generației interbelice conservatoare care şi-a construit o lume ideatică, alcătuită din elemente confuze ale unei ideologii de dreapta, nebuloase.

Thomas Karlauf, „Stauffenberg. Porträt eines Attentäters” (Stauffenberg. Portretul unui atentator), Blessing, München, 2019, 368 p.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG