Linkuri accesibilitate

„Primăria din Praga ne-a dat asigurări că nu suntem singuri și că biserica va fi reconstruită”


Preotul Andrei Ioan Danciu, Praga: „Trebuie să mergem mai departe, nu putem să abandonăm”
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:49 0:00

Preotul Andrei Ioan Danciu, Praga: „Trebuie să mergem mai departe, nu putem să abandonăm”

Un interviu cu parohul bisericii cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail din Praga, cunoscută ca Biserica Românească.

Miercuri această biserică a ars aproape în întregime. Primăria din Praga dă asigurări că biserica va fi reconstruită. Și diaspora din România și Republica Moldova s-a mobilizat pentru a susține refacerea a ceea ce devenise un pol de comuniune pentru românii din Cehia.

În Praga, pe dealul Petrin, se află o biserică ortodoxă istorică de lemn, adusă din Transcarpatia, un loc unde se întâlneau credincioșii veniți mai ales din Republica Moldova, România și Ucraina. Era un loc de întâlnire de Paște și de Crăciun, aici erau oficiate cununii și botezuri, era un pol de comunicare pentru comunitatea românească din Cehia. În perioada pandemiei slujbele erau transmise pe canalul de Youtube al Parohiei din Praga.

Incendiul de miercuri a mistuit biserica aproape complet, iar turnul central s-a prăbușit.

L-am găsit pe parohul bisericii, părintele Andrei Ioan Danciu, încercând să mai salveze câte ceva din lucrurile din interior din mormanul de cenușă, scrum și bucăți de lemn carbonizat.

L-am întrebat pe Părintele Andrei ce a însemnat această biserică, îngrijită de mai bine de zece ani de Parohia Ortodoxă de limbă română, pentru comunitatea românească din Praga.

Interviu cu parohul Bisericii Românești de la Praga, Andrei Ioan Danciu
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:06:04 0:00
Link direct

Andrei Ioan Danciu: „În vremea de început a epidemiei de coronavirus s-a spus că rămân deschise facilitățile de utilitate publică – magazine, farmacii și așa mai departe. Și întotdeauna am spus că biserica este pentru noi de utilitate, cum este magazinul, farmacia și toate celelalte, pentru că avem conștiința religioasă că Dumnezeu are ceva de spus în lumea noastră.

Bisericile au fost cele care au unit comunitățile în Diasporă…

După cum s-a văzut, în experiența pe care o avem cu Diaspora, mai ales după integrarea României în Uniunea Europeană și posibilitatea de a călători în afară țarilor, bisericile au fost cele care au unit comunitățile în Diasporă. Nu o spun decât ca o constatare. Nu o spun nici ca o laudă, nici patetic, ci ca o simplă constatare. Oriunde veți merge veți vedea că există comunități care se învârt în jurul bisericii. Și astfel vedem că este punctul central al comunității. Este punctul în care oamenii se adună inclusiv din motivul însingurării și îndepărtării de țară. Este un motiv în plus față de ceea ce ne aducea când eram în țară, la biserică, conștiința aceasta religioasă pe care o avem.”

Europa Liberă: Știu că era un loc în care veneau și cei din România, și cei din Republica Moldova de Paști, de Crăciun, veneau să-și boteze copiii… Era un centru de legătură la nivelul comunității și a oamenilor.

Preotul Andrei Ioan Danciu, ajutat de voluntari, încercând să recupereze din lucrurile rămase după incendiul de la Biserica Arhanghelul Mihail din Praga
Preotul Andrei Ioan Danciu, ajutat de voluntari, încercând să recupereze din lucrurile rămase după incendiul de la Biserica Arhanghelul Mihail din Praga

Andrei Ioan Danciu: „Se întâmplă ceva deosebit și ciudat în zona aceasta. Sfinții Chiril și Metodie, acum o mie și ceva de ani, au luptat pentru ca slujbele care se desfășurau să se țină în limba poporului, ca oamenii să înțeleagă. Și astăzi este o luptă în țările din Occident ca fiecare comunitate să aibă slujbele în limba ei. În Cehia este puțin diferit, pentru că Biserica de aici, a Cehiei și a Slovaciei, este o biserică ortodoxă autocefală, lucru pe care nu-l regăsim în niciuna din celelalte țări ale Europei. Nicăieri nu mai este o biserică ortodoxă a țării respective, cum este aici.

Biserica Ortodoxă a Cehiei și Slovaciei păstrează specificul național al comunităților…

Astfel, comunitățile pe care le întâlnim aici, deși aparțin administrativ și canonic Bisericii Ortodoxe a Cehiei și Slovaciei, păstrează, și episcopii ocrotesc lucrul acesta, păstrează specificul național. Și este un lucru pe de o parte uneori și contestat, dar pe de altă parte cred că este firesc ca slujbele să aibă loc în limba ta.

Mai sunt câteva parohii, acum suntem vreo cinci sau șase preoți slujitori în limba română în toată Cehia. Oamenii se adună și vin de departe, vin după cum sunt organizați, în funcție de unde se află, vin la aceste biserici să-și boteze copiii, să se cunune și așa mai departe.”

Europa Liberă: Ce urmează mai departe? Am văzut semnale și din partea autorităților din Cehia că această biserică va fi reconstruită. Am văzut și apeluri ale unor ambasade. Aveți vreun semnal că acest loc va continua?

Andrei Ioan Danciu: „Da. Tehnic vorbind, lucrurile sunt destul de lămurite în mintea mea, am o imagine destul de completă a ceea ce însemnă statutul bisericii.

Biserica este proprietatea orașului Praga. Am vorbit astăzi, m-au sunat de la Primăria generală, că biserica este asigurată, mi-au dat asigurări că nu suntem singuri și că biserica va fi reconstruită, mai ales că biserica este monument istoric. Ținem legătura cu cei de la Direcția monumente care vor evalua stadiul bisericii, situația în care se poate alege ceva din lemnul rămas și în funcție de asta, după planurile pe care le au, biserica va fi reconstruită.

Celelalte mâini întinse sunt foarte importante, foarte necesare. Dar cred că trebuie să mergem în ritmul pe care îl propune Primăria din Praga.”

Europa Liberă: Care este apelul Dvs. către cei din diasporă românească, moldovenească din Cehia? La ce fel de sprijin vă așteptați?

Andrei Ioan Danciu: „Nici nu a trebuit să aștept, pentru că am fost sunat de nenumărate ori cu oferte de sprijin de tot felul. Ne vom concentra pe dotarea bisericii cu toate lucrurile care au fost până acum în ea – icoane, cărți de slujbă, veșminte pentru slujire… Și lucrurile acestea le vom face treptat, odată cu pașii pe care îi va face Primăria generală pentru reconstruirea bisericii. Când va fi spațiul gata pentru a fi redat în folosință, vom fi și noi pregătiți să avem cele necesare pentru slujire.”

Europa Liberă: Sunt foarte multe lucruri materiale care au fost pierdute în acest incendiu. Dincolo de acestea ce regretați cu adevărat, legat de ceea ce s-a întâmplat?

Andrei Ioan Danciu: „Nu am fost foarte lovit de pierderea materială. Când am venit, biserica am preluat-o goală și toate lucrurile pe care le avem în ea au fost dăruite. Dar sunt legat mai ales de amintirile și persoanele care au dăruit aceste lucruri. Pentru că de fiecare dată

Nu mai e ca și cum am lua-o „de la capăt”, este doar a le curăța puțin de fum, de funingine și a le repune în locul lor...

când puteam mâna pe una dintre cărți, unul dintre veșmintele de acolo, îmi aduceam aminte de persoana care le-a dat – așa cum este tradiția în biserica noastră ortodoxă, să ne aducem aminte de ctitori și de binefăcători. Deci, nu atât obiectele în sine, cât ceea ce înseamnă ele.

Preocuparea preotului întâi de toate este sfântul altar. Și atunci, sfânta masă care s-a păstrat trebuie curățată și cred că va fi repusă în funcțiune. Veșmintele s-au pierdut toate. Evanghelia de pe sfânta masă, lucrurile absolut necesare pentru slujire, cele mai sfinte dintre ele, s-au păstrat și sunt, oarecum, bucuros și este pentru mine o mângâiere acest lucru. Celelalte, cu ajutorul lui Dumnezeu, le vom reînnoi.”

Europa Liberă: Aveți puterea să o luați de la capăt?

Andrei Ioan Danciu: „Nici nu știu dacă mai e vorba despre a o lua de la capăt. Pentru că am luat-o o dată, când am venit la început aici și am venit într-o situație și într-o lume cu totul necunoscută. Pentru că am venit odată cu deschiderea bisericii, nu cunoșteam comunitatea, nu cunoșteam limba, nu cunoșteam mediul… Acum, când le avem pe toate la îndemână, cred că nu mai e „de la capăt”, este doar a le curăța puțin de fum, de funingine și a le repune în locul lor.

Da, am puterea asta, pentru că trebuie să mergem mai departe, nu putem să abandonăm. M-am gândit întotdeauna și la misiunea mea ca preot. Dacă am început o lucrare, trebuie să ne silim să o ducem până la capăt. Să lăsăm pe Dumnezeu să tragă linia.”

Mai mult
XS
SM
MD
LG