Recent, cu sprjinul Camerei de Comerț Americane din Moldova și a cercetătorului Riyang Phang (Singapore), s-a realizat un studiu despre așteptările promoției 2021, despre diferența de percepție între aspirații și realitate.
Nesiguranța tinerilor absolvenți era bine-cunoscut și până la începutul pandemiei, dar a ajuns la cote maxime din cauza situației epidemiologice grave, afirmă Iolanta Mura, cercetătoare și autoarea studiului despre aspirațiile de carieră ale absolvenților din Republica Moldova.
Iolanta Mura: „Conform studiului nostru este interesant că majoritatea studenților nu au preferințe specifice cu privire la organizația pentru care vor să lucreze după absolvire. Este un procent destul de mare, 36 la sută nu au aceste preferințe. Totuși, dacă vorbim de preferințele studenților față de organizații și companii, primul loc îl ocupă companiile private străine. Deci, studenții noștri vor să lucreze pentru companiile străine, după care urmează organizațiile guvernamentale și agențiile publice, ceea ce este interesant, din punctul meu de vedere, întrucât știm că nu oferă salarii mari aceste organizații, după care urmează deja companiile locale.”
Europa Liberă: Ați menționat că mulți tineri doresc să lucreze la companii străine în Republica Moldova, adică ei nu au menționat că ar dori să emigreze, să lucreze peste hotare, dar ar dori să lucreze la companii străine în țară?
Iolanta Mura: „Da, exact! Studiul nu avea întrebări menite să afle dacă tinerii vor sau nu vor să emigreze, avea doar întrebări menite să afle dacă tinerii au o experiență de a trăi peste hotarele țării mai mare de trei luni și cam un sfert din tinerii respondenți au această experiență de a trăi peste hotarele țării.”
Europa Liberă: Și cum vă explicați dorința unor tineri de a lucra la instituțiile de stat? E vorba de un soi de implicare socială sau e altceva?
Iolanta Mura: „Pot să dau cu presupusul și vreau să spun că studiile anterioare efectuate de organizațiile non-profit în Republica Moldova plasau această alegere printre primele, dacă nu chiar prima. Deci, există, într-adevăr, această tendință și aici explicațiile pot fi foarte diferite, că tinerii nu vor salarii atât de mari. Apropo, conform studiului meu, salariul mare este doar pe locul IV printre preferințele studenților, nu pe locul I.”
Europa Liberă: Așteptările lor salariale se află, în medie, la nivel de 8.000 de lei, iar salariul minim acceptat este de circa 4.000 de lei, de fapt, chiar mai puțin decât salariul mediu pe economie. Lipsesc oare ambițiile?
Este o confidență mică a tinerilor în a găsi în genere un loc de muncă .
Iolanta Mura: „Da, este interesantă această concluzie. Eu cred că așteptările sunt mici și aici avem două chestii îngrijorătoare: este o confidență mică a tinerilor în a găsi în genere un loc de muncă după absolvire și probabil de aici și această atitudine – aș lucra și pentru mai puțin. Deci, aici 4.000 de lei, ca să înțelegem, este un salariu minim, sub care tinerii nu ar accepta să lucreze, indiferent de cât de interesant este locul de muncă. Dacă ne uităm cu mai multă atenție la preferințele tinerilor, 35 la sută din respondenți nu ar accepta un salariu mai mic de 3.000 de lei, vorbim chiar și de mai puțin de 4.000, deci 4.000 este o medie, pe când 28 la sută nu ar accepta un salariu mai mic de 5.000 de lei. Imaginați-vă că sunt 10% de tineri care vorbesc de un salariu minim de doar 1.000 de lei. Într-adevăr, așteptările lor salariale față de salariul minim, repet, sunt foarte joase.
Absolvenții promoției 2021 reacționează foarte acut la nedreptate,
Apropo, deschid o paranteză, absolvenții promoției 2021 reacționează foarte acut la nedreptate, pentru că au predominant contația morală a corectitudinii, ceea ce înseamnă inclusiv că ei cred că munca făcută trebuie să fie corect remunerată, asta înseamnă că dacă doi angajați fac o muncă similară, în condiții similare și cu background similar, unul nu poate fi remunerat mai bine decât altul, pentru că noi știm foarte bine că la locul de muncă foarte multe probleme de relații cu angajații, de faptul cât sunt ei de mulțumiți, de faptul că pleacă din companii sunt legate câteodată anume de acest sentiment de nedreptate la locul de muncă, când ei văd că cineva este apreciat, iar ei nu sunt, când cineva știe că celălalt este mai bine remunerat decât dânsul, dar el muncește mai mult, pentru că lucrurile astea de obicei într-un colectiv se află, se știu, chiar dacă mulți angajatori încearcă să le țină în secret și creează foarte multe probleme.”
Europa Liberă: Promoția 2021 se pare că are un nivel scăzut de încredere în găsirea unui loc de muncă după absolvire, cel puțin conform rezultatelor studiului. E vorba despre faptul că e un an pandemic sau la mijloc poate fi ceva mai mult?
Iolanta Mura: „Da, aveți dreptate. Pentru mine, cel puțin, asta este îngrijorător și este îngrijorător atât la nivel de sistem de educație superioară, cât și pentru universități și eu cred că Ministerul Educației ar trebui să atragă atenția la această concluzie. Și vă dau dreptate aici, sigur că pandemia are o influență, pentru că atunci când am măsurat această confidență în Republica Moldova, m-am uitat și la studiile din alte țări unde pandemia a avut acest efect negativ și studiile din 2020 arată o scădere a confidenței în țări precum Australia, Marea Britanie, dar totuși vreau să menționez că în aceste țări unde pandemia a avut acest impact negativ, totuși confidența rămâne la un nivel mai înalt de mediu, pe când în Republica Moldova este la un nivel mai jos de punctul mediu 3. Care sunt aici explicațiile? Experții, cei care fac politici de învățământ, cei care fac politici în instituțiile de învățământ superior ar trebui să răspundă la această întrebare și să întreprindă măsuri pentru a mări această confidență.
Eu cred că trebuie să continuăm să măsurăm această confidență și în viitor ca s-o vedem în dinamică și să vedem dacă încercările de a o crește au avut sau nu au avut succes, pentru că, în primul rând, este un indicator foarte important, un indicator care arată încrederea în sistemul de învățământ și să nu uităm că această angajabilitate, cum îi spun unii specialiști, este una din liniile de acțiune ale Procesului de la Bologna, la care suntem parte și reflectă mai multe chestii, dar, printre altele, reflectă și relevanța programelor de studii pentru piața forței de muncă.
Nu mai zic de faptul că acest indicator în țările din Occident este tot un indicator în a atrage studenți, deci, universitatea atrage studenți prin a le spune că absolvenții noștri în proporție de, să zicem, 80-90 la sută își găsesc un loc de muncă în timp de 3-6 luni după absolvire și acesta este un criteriu major în baza căruia studenții aleg instituția de învățământ.”
Europa Liberă: Dar n-ar fi acest scepticism oarecum ușor de înțeles, nici în anii mai buni, antepandemici, nu era ușor pentru ei să găsească un loc de muncă? În general, dacă aveți aceste cunoștințe, aceste date, ce șanse au absolvenții să-și găsească un loc bun de muncă în Republica Moldova?
Pe de o parte, tinerii nu-și găsesc de lucru, pe de altă parte, companiile nu găsesc angajați.
Iolanta Mura: „Problema, inclusiv pentru mine făcând acest studiu, este că noi nu prea avem date istorice, de aceea eu cred că faptul că am început să facem așa ceva în Republica Moldova este deja un pas înainte, trebuie continuat pentru ca să avem aceste date istorice, să avem o bază de date care să ne permită să facem concluzii și să facem politici. Ceea ce știam noi, oricum eu având 6 ani de activitate în calitate de membru al Consiliului de administrație al Camerei Americane de Comerț din Moldova, noi știam cu toții că sunt probleme pe piața de învățământ, sunt probleme pe piața muncii, este un fel de neconcordanță între studiile și cerințele de pe piața muncii. Pe de o parte, tinerii nu-și găsesc de lucru, pe de altă parte, companiile nu găsesc angajați. E un paradox. Pe de o parte nu sunt angajați, pe de altă parte este șomaj. Asta eu cred că arată, având în vedere experiența mea din business, pentru că am fost manager în companii, am și condus companii, am și luptat pentru îmbunătățirea mediului de afaceri și unul dintre punctele pentru care am luptat, dar, din păcate, nu s-a reușit să se facă nimic, este de a coordona programul de învățământ, politicile pe care le face Ministerul Educației cu cerințele pieței, astfel încât instituțiile de învățământ să producă acei profesioniști de care piața are nevoie, de care companiile au nevoie, pentru că noi producem foarte mulți manageri, de exemplu, din punctul meu de vedere, noi producem ceva de ce nu este prea mare nevoie și, respectiv, producem și specialiști care nu prea fac față la nivel mondial (nu toți), nu prea fac față în alte țări, dar nici nu pot fi angajați în Republica Moldova și rămân într-un fel nicăieri și cred că au regrete față de cariera pe care au ales-o, pentru că ei după aspirațiile de carieră erau, de exemplu, antreprenori, dar, întrucât s-au gândit că în Republica Moldova e greu să faci business, au ales să fie altceva – manageri sau să devină directori de companii, directori de departamente. Or, piața din Republica Moldova nu are atâtea locuri disponibile pentru astfel de absolvenți.”
Europa Liberă: Cum vedeți faptul că vocația de antreprenor a absolvenților din 2021 este cum ar veni suprimată, pe când cea de lider e amplificată, adică tinerii vor să fie șefi, dar nu vor să devină antreprenori, să deschidă afaceri? Or, exact lansarea unor afaceri noi este unul dintre motorașele economiei?
Iolanta Mura: „Da, aici aveți perfectă dreptate. Și pe de o parte sunt bucuroasă că am văzut că tinerii din Republica Moldova au vocație de antreprenor, adică studiul nostru a avut două feluri de întrebări. El a măsurat motivația, așa-zisa vocație internă, deci ceea ce, într-adevăr, peste ani și ani până ai devenit un adult ai aptitudini, capacități și pentru ce ești pregătit și vrei asta să faci undeva în interior și intenție, de fapt, ceea ce conștient alegi să faci și eu, pe de o parte, m-am bucurat că am văzut că avem atâția antreprenori de vocație, dar m-am indispus că antreprenori de vocație aleg să se facă altceva, vor să se facă profesioniști într-o mai mică măsură, dar într-o mai mare măsură să devină așa-ziși lideri, ceea ce în percepția noastră este manager-șef, șef de departament. Și aici este evidentă suprimarea vocației de antreprenor și la fel de evidentă este amplificarea vocației de lider.
Cum explic asta? Iarăși explicațiile pot fi diferite și literatura academică are explicații diferite, iarăși cui nu-i este indiferent și cine înțelege că economia de piață, de fapt, este bazată pe antreprenori, că businessul mic și mijlociu este cel care contribuie la formarea PIB-ului în marea majoritate, în proporție de 60 la sută, de exemplu, în alte țări și 60 la sută, și 70 la sută. În Republica Moldova eu am făcut un studiu pe întreprinderile mici și mijlocii în februarie anul trecut și la noi această cifră este cu mult mai mică, e o problemă acolo de peste 30%, dacă îmi aduc bine aminte. Dacă noi, într-adevăr, avem o politică în care vrem să ajutăm întreprinderile mici și mijlocii, vrem să facilităm creșterea segmentului acesta de business în țară și credem că el va aduce prosperitate, atunci trebuie să acționăm. Și atunci, factorii de decizie și experții trebuie să vadă această concluzie a studiului și să-și pună întrebarea: ce facem? Pentru că aici, cum am zis, concluziile pot fi foarte diferite. Exemplul altor țări arată că această suprimare a vocației antreprenoriale poate să se datoreze situației economice precare, climatului slab de afaceri, unde există incertitudine, pentru că businessul deja este o incertitudine, dar când și statul îți oferă incertitudine, adică nu știi ce va fi mâine, nu știi care va fi politica fiscală pe următorii 3-5 ani, când creditele sunt scumpe și nu sunt accesibile, deci tu nu poți să pornești fără un capital de start un business.
Când ți-i frică de organele de stat, pentru că studiul meu pe corupție din anul trecut a arătat o situație foarte gravă pe percepția organelor de stat și topul organelor de stat ca și organe coruptibile. Sunt groaznice concluziile care s-au făcut anul trecut și eu mă gândesc că în aceste realități este explicabil că persoanele nu vor să înceapă afaceri și, pe de altă parte, am o altă perspectivă, pentru că, știți foarte bine că eu am trăit în diferite țări, sunt plecată din Republica Moldova, am trăit inclusiv în Statele Unite și am călătorit foarte mult și acum stau și mă gândesc că, într-un fel, se explică faptul că moldovenii cu care am discutat nu erau antreprenori în Republica Moldova, și au devenit antreprenori, și mulți dintre ei de succes, anume când au plecat din Republica Moldova. Acum nu vreau să fac afirmații, că nu am făcut studii pe acest aspect, dar cumva se corelează ca un puzzle toate observațiile mele, eu cred că concluzia asta trebuie luată în considerare și ea, într-un fel, confirmă realitățile care trebuie schimbate spre bine.”
