La începutul invaziei pe scară largă în Ucraina din 2022, numeroși observatori avertizau că ofensiva prezentată de președintele Vladimir Putin drept o garanție pentru securitatea Rusiei ar putea avea efectul opus. Acum, analiștii spun că, într-o țară marcată profund de război, tocmai pacea ar putea reprezenta o provocare majoră, inclusiv pentru liderul de la Kremlin.
Economia rusă este alimentată de război. Propaganda omniprezentă - de la ecranele televizoarelor până în sălile de clasă - vorbește despre o confruntare cu civilizația occidentală. Mii de soldați marcați de război - inclusiv foști deținuți violenți care au fost eliberați din pușcării pentru a lupta în cele mai sângeroase bătălii din Ucraina - se întorc acum în orașele și satele din Rusia.
Fumul negru ce s-a ridicat deasupra Sankt Petersburgului, în timpul recentului forum economic al lui Putin - după ce drone ucrainene au lovit o rafinărie din orașul său natal - a devenit un simbol cât se poate de vizibil al dificultăților cu care se confruntă Rusia în al cincilea an de război, deși Kremlinul sperase că invazia sa va pune în genunchi Ucraina în doar câteva săptămâni.
Aceste atacuri, precum și alte lovituri ucrainene în adâncul teritoriului Rusiei, reamintesc, probabil, Moscovei cât de departe este de atingerea obiectivelor sale de război - inclusiv ocuparea completă a regiunii ucrainene Donbas - și că va trebui să continue luptele.
La forumul economic de la Sankt Petersburg a lipsit însă din prim-plan mulțimea de factori interni care, pentru Putin, reprezintă un obstacol major în calea încheierii războiului pe care l-a declanșat.
Este o plasă pe care el însuși a țesut-o, spun analiștii, și care ar fi dificil să o desfacă fără consecințe majore pentru Rusia și pentru propriul său viitor politic, după mai bine de un sfert de secol în fruntea statului, ca președinte ori prim-ministru.
Putin, de fapt, a creat un monstru. Sau, așa cum au afirmat politologii Seva Gunitsky și Jeremy Morris într-un articol recent din revista Foreign Affairs, el „a căzut într-o capcană a războiului pe care… nimeni nu o poate desface cu ușurință”.
„Vorbim despre economia subterană, piețele forței de muncă, bugetele regionale, chiar și de ierarhia socială din interiorul țării – toate sunt reorganizate în jurul conflictului”, a declarat Gunitsky, titularul Catedrei George Ignatieff de Studii privind Pacea și Conflictele de la Universitatea din Toronto, într-un interviu pentru RFE/RL. „În acest sens, [războiul] a creat o ordine instituțională și economică la nivelul întregii țări, a cărei inerție îl constrânge chiar și pe Putin.”
„Oprirea acestuia ar însemna destabilizare economică, tulburări sociale și, posibil, chiar o criză politică pe care regimul pur și simplu nu este pregătit să o înfrunte”, a spus el.
De la începutul invaziei pe scară largă, regiuni întregi, industrii și segmente ale populației din Rusia au devenit dependente de fluxurile de bani legate de război - de la bărbații care se înrolează în armată pentru salariile mari până la producătorii de arme.
Aceste fluxuri de numerar „nu aduc beneficii întregii populații, ci doar sectoarelor care depind de ele – cum ar fi industria armamentului, care angajează milioane de oameni – pentru care continuarea conflictului este esențială”, a spus Gunitsky. „Orice întrerupere ar fi profund destabilizatoare.”
„O hemoragie lentă”
Încheierea conflictului ar însemna întoarcerea acasă a numeroși soldați, confruntați cu un viitor incert, inclusiv infractori condamnați care s-au înrolat în schimbul libertății lor. Foști deținuți - care au trecut prin experiența războiului - au fost deja implicați într-o serie de infracțiuni violente comise pe teritoriul Rusiei.
„Rusia va suporta costuri - indiferent de scenariu -, deși acestea ar putea fi foarte diferite, a spus Gunitsky. Costurile continuării războiului sunt lente și difuze: inflație, deficit de forță de muncă și stagnare economică. Costurile opririi războiului sunt imediate și concentrate: șomaj în masă, o criză a veteranilor și un posibil colaps al industriilor de apărare.”
„Din punct de vedere istoric, regimurile aleg aproape întotdeauna hemoragia lentă în detrimentul crizei acute”, a spus el. Până acum, Putin a făcut aceeași alegere – sau, cel puțin, a amânat orice schimbare de curs.
Deși Kremlinul îl prezintă pe Putin ca pe un om de acțiune hotărât, expertul în probleme rusești Mark Galeotti îl descrie ca pe un „indecis” care amână mereu luarea unor decizii importante sau a unor schimbări.
Galeotti crede că după mai bine de patru ani de război total, în care forțele ruse au obținut câștiguri limitate, suferind în același timp pierderi masive – aproape 500.000 de morți, conform unor estimări ale serviciilor secrete britanice din luna mai – Putin s-ar putea teme că încetarea luptelor în acest moment i-ar lăsa prea puține rezultate concrete de arătat.
Sabia lui Damocles
Rusia a suferit cele mai multe pierderi de război în timpul luptelor îndelungate și extrem de sângeroase din Donbas — regiunile Donețk și Luhansk din estul Ucrainei — care au lăsat în urmă orașe devastate. Putin susține, fără un temei legal recunoscut pe plan internațional, că aceste două regiuni, alături de Crimeea, Zaporojie și Herson, fac acum parte din Rusia, ceea ce creează presiuni asupra propriului regim pentru a le controla integral.
„Dacă se ajunge la un acord de pace care nu poate fi prezentat drept o victorie, acest lucru ar genera tensiuni uriașe”, a declarat Gunitsky pentru RFE/RL.
„Orice înțelegere - chiar și un simplu armistițiu - ar trebui să îi permită lui Putin să-l prezinte ca pe o victorie credibilă sau, cel puțin, ca pe un prim pas credibil în această direcție”, a adăugat el.
Acesta ar putea fi unul din motivele principale pentru care Putin pare hotărât să obțină controlul asupra întregului Donbas, fie prin forță, fie pe cale diplomatică. Kremlinul a afirmat în repetate rânduri că retragerea trupelor ucrainene din partea regiunii aflată încă sub controlul Kievului reprezintă o condiție prealabilă pentru începerea negocierilor.
„Trebuie să ținem mereu minte că Rusia are opțiunea de a declara pacea în orice moment”, a spus Galeotti în podcastul său din 14 iunie. Ar putea spune că se oprește pe actualele poziții ale frontului, înghețate așa cum sunt, dar ținând deschisă perspectiva unei noi ofensive, ca o „sabie a lui Damocles atârnată deasupra capului Ucrainei și, prin extensie, al Occidentului”.
„În Rusia… există în mod clar o campanie în rândul anumitor elemente ale elitei, în special al elitelor de afaceri și tehnocratice, care încearcă să-l convingă pe Putin că își poate permite pur și simplu să declare victoria și să pună capăt războiului”, a spus el, adăugând că Putin, care și-a menținut puterea prin jocul rivalităților dintre taberele din guvern și structurile de securitate, „a permis în mod clar ca acest lucru să se întâmple”.
„Așadar, Putin este dispus să ia în considerare o dezbatere, dar până acum nu există niciun indiciu că această dezbatere i-ar schimba părerea: în prezent, fie susține în continuare afirmația radicalilor” conform căreia forțele ruse vor cuceri restul regiunii Donbas în acest an dacă vor continua ofensiva, „fie, cel puțin, nu a fost convins de argumentul contrar”, a spus Galeotti. „Iar în absența oricărei decizii din partea lui Putin, status quo-ul prevalează, așa că războiul continuă.”
„Un nou tip de problemă pentru Putin”
Sam Greene, profesor la Institutul pentru Rusia al King’s College din Londra, a vorbit și el despre posibilitatea ca Putin să încerce să-i mulțumească atât pe „radicali”, cât și pe „moderați” — prin propunerea unui armistițiu „în care Rusia își menține pretențiile asupra teritoriului ucrainean, iar Europa rămâne mobilizată pentru a ține în frâu și a se opune Moscovei”.
„Acest lucru ar putea să-i mulțumească, în mod plauzibil, pe oligarhii prudenți, prin reducerea costurilor de război, și în același timp să-i satisfacă pe profitorii de război, care ar beneficia de investiții militare continue și de o poziție politică proeminentă într-o Rusie care rămâne pregătită pentru conflict”, a scris Greene.
De asemenea, acest scenariu ar fi mai puțin în contradicție cu modul în care Kremlinul prezintă războiul ca parte a unei lupte existențiale împotriva unui Occident imoral care urmărește să distrugă Rusia – o narațiune care a fost impusă societății la toate nivelurile.
Totuși, cea mai probabilă strategie a lui Putin, care „evită riscurile”, ar fi probabil „să continue să se descurce cum poate cu războiul”, a scris Greene. „Dar nu ar trebui să ne prefacem că această opțiune nu are niciun cost pentru Kremlin.”
Deși „există multe motive pentru care continuarea războiului este mai simplă pentru Putin decât încheierea lui”, a scris Greene, observând însă că aliații lui din toate taberele devin din ce în ce mai nemulțumiți de status quo.
„Ceea ce observăm tot mai des… este că niciuna dintre tabere nu crede că desfășurarea actuală a războiului le servește intereselor”, a scris Greene. Deși sunt profund în dezacord cu privire la viitor, „sunt din ce în ce mai de acord că prezentul este atât nesustenabil, cât și nedorit. Iar asta creează un nou tip de problemă pentru Putin.”
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
