Când, în zorii zilei de 24 mai, proiectile incandescente lansate de o rachetă balistică rusă de tip „Oreșnik” au traversat cerul nopții în apropierea orașului Kiev, mai multe înregistrări video au surprins un detaliu ciudat. În ciuda zgomotului produs de impactul aparent al obiectelor care se prăbușeau la sol, nu s-au observat niciun fel de fulgere explozive care însoțesc de obicei un atac cu rachete.

Imaginile video neclare capturate în timpul celor două atacuri anterioare cu această armă, asupra orașului Dnipro în noiembrie 2024 și asupra orașului Lviv în ianuarie 2026, au arătat o lipsă similară a exploziilor primare.

„Se pare că nu transportă explozivi”, a declarat Pavel Podvig, cercetător principal la Institutul Națiunilor Unite pentru Cercetare în domeniul Dezarmării, pentru RFE/RL. Proiectilele hipersonice care au ieșit din Oreșnik, strălucind din cauza căldurii reintrării în atmosferă, „sunt probabil doar obiecte grele, ideea fiind că forța distructivă va proveni din energia cinetică”, a adăugat el.

Konrad Muzyka, analist în domeniul apărării la firma Rochan Consulting, afirmă că atacurile cu rachete Oreșnik par să fie efectuate cu aproximativ 36 de „penetratoare cinetice”, care ies din șase vehicule de reintrare lansate de rachetă în ultima parte a traiectoriei sale. Aceste proiectile, spune el, „se bazează pe o viteză de impact extrem de mare pentru a distruge sau a penetra țintele, mai degrabă decât pe încărcături explozive de mari dimensiuni”.

Dar, având în vedere costul estimat de zeci de milioane de dolari pe rachetă, mulți comentatori – inclusiv ruși – au pus la îndoială utilitatea aruncării unor bucăți hipersonice de metal sau beton asupra țintelor ucrainene.

„Sunt doar echipamente incredibil de scumpe aruncate la gunoi”, a postat bloggerul militar rus Vladimir Romanov pe Telegram, alături de videoclipuri cu ultimul atac Oreșnik. „Totul pentru o imagine frumoasă în care nimeni nu mai crede (cu excepția pensionarilor)”, a adăugat el.

Oreșnik (Alun, în rusă) este o rachetă balistică cu rază medie de acțiune, estimată la aproximativ 12 metri lungime. Are o rază de acțiune de aproximativ 5.000 de kilometri și o sarcină utilă raportată de peste o tonă. Arma mobilă este transportată pe un vehicul relativ mic și a fost numită astfel datorită capacității sale de a dispărea în peisaj ca un copac într-o pădure.

Rachetele balistice precum „Oreșnik”, care lansează focoase de la altitudini mari, sunt recunoscute pentru dificultatea de a fi ghidate cu precizie. Acest aspect este în mare măsură irelevant în cazul unui atac nuclear cu o rază de distrugere masivă, însă proiectilele cinetice lansate de vehiculele de reintrare ar putea să nu reușească să afecteze nici măcar ținte de mari dimensiuni.

O anchetă bazată pe surse deschise privind impactul atacului Oreșnik din 2024 asupra orașului Dnipro, care a țintit o fabrică de rachete din era sovietică, a concluzionat în cele din urmă că proiectilele Oreșnik ar fi ratat complet vasta uzină.

Fotografiile de presă realizate la Dnipro în orele care au urmat atacului din 2024 au arătat daune severe la acoperișul unei clădiri neidentificate, care părea altfel intactă.

Muzyka a declarat pentru RFE/RL că, în cazul atacului din 24 mai, imaginile „par să arate elemente de impact dispersate pe o suprafață relativ extinsă”. Analistul militar consideră că acest lucru „ar putea indica fie o distribuție deliberată pe mai multe puncte de țintă, fie limitări potențial semnificative ale preciziei care afectează vehiculele de reintrare”.

În urma atacului de la Bila Țerkva, un blogger militar ucrainean a identificat ceea ce susține că este locul de impact al unuia dintre proiectile. El a comparat craterul, de dimensiunea unei piscine de wellness, cu forța distructivă a unui obuz de artilerie.

Anterior, serviciile de urgență din Ucraina au publicat imagini care arătau garaje avariate și un mic incendiu în Bila Țerkva. Nu este încă clar ce a fost ținta atacului în oraș, dar Bila Țerkva găzduiește un aerodrom din era sovietică.

Experții consideră că scopul atacurilor cu rachete „Oreșnik” din Ucraina este în mare parte unul psihologic. „Atacurile par să aibă mai degrabă un caracter de semnal strategic decât să vizeze obținerea unor efecte semnificative [pe teren]”, a declarat Muzyka pentru RFE/RL.

Podvig împărtășește o evaluare similară. „Din punct de vedere tehnic, probabil că s-ar putea provoca unele pagube prin lansarea mai multor proiectile asupra unor ținte vulnerabile, dar părerea mea este că rolul lor este mai degrabă unul de semnal.”

Cu puțin timp înainte de atacul Oreșnik din 24 mai, Kremlinul a solicitat armatei să pregătească „propuneri” privind modul de ripostă la ceea ce a descris ca fiind un atac cu drone ucrainene asupra unui cămin studențesc, în urma căruia au murit cel puțin 18 persoane.

Racheta „Oreșnik” a devenit un punct central al propagandei Kremlinului, care i-a lăudat viteza și raza de acțiune – acoperă întregul continent european! – precum și capacitatea de a fi echipată cu focoase nucleare. Presa de stat rusă a prezentat chiar duratele de zbor estimate necesare pentru ca focoasele rachetei „Oreșnik” să atingă ținte din întreaga Europă – 20 de minute până la Londra și Paris; 12 minute până la Varșovia.

Această capacitate nucleară, precum și o secvență de lansare similară cu cea a rachetelor balistice intercontinentale (ICBM) cu rază mai lungă de acțiune, au dus la îngrijorări neobișnuite privind utilizarea rachetei. Pe 20 noiembrie 2024, cu o zi înainte de prima lansare a rachetei Oreșnik asupra Ucrainei, ambasada SUA și alte câteva ambasade occidentale au fost închise în mod neașteptat din cauza „riscurilor crescute de atacuri aeriene”.

Cu o zi înainte de atacul Oreșnik din 24 mai, președintele ucrainean Volodimir Zelenski, citând informații din SUA și Europa, a declarat că Rusia se pregătește să lovească Ucraina cu racheta avansată.

Rusia a afirmat că avertizează „automat” SUA cu 30 de minute înainte de lansările rachetelor Oreșnik. Pentagonul a confirmat că a fost notificat „pe scurt” înainte de atacul din noiembrie 2024, dar Podvig susține că este posibil ca informațiile privind intențiile Rusiei să fie comunicate cu câteva ore mai devreme.

„Există un acord privind lansările balistice din 1988, pe care ambele țări îl respectă în continuare și care impune notificarea cu 24 de ore în avans”, a spus expertul în armament. „Din punct de vedere tehnic, acesta se referă doar la rachetele balistice intercontinentale (ICBM), dar îmi imaginez că, pentru a fi sigură, Rusia trimite notificări timpurii, astfel încât aceste lansări să nu fie interpretate ca lansări de rachete balistice intercontinentale.”

În prezent, SUA mențin o postură nucleară de „lansare la avertizare”, ceea ce înseamnă că forțele sale armate pot lansa lovituri „de represalii” dacă sunt detectate rachete care se apropie, înainte de vreun impact pe teritoriul Statelor Unite.

📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te