În ce privește anul școlar care va începe în curând au fost luate în discuție trei variante: a)desfășurare normală, cu prezența fizică în școli a profesorilor și elevilor b)o variantă mixtă, cu grupe mici de elevi și cu unele ore care să se desfășoare online c)întreg procesul de învățământ să aibă loc online.
Evident că nimeni nu poate spune cu certitudine cum vor sta lucrurile atâta vreme cât nu știm cum va evolua pandemia. Ideal ar fi ca sistemul de învățământ românesc să fie pregătit pentru toate cele trei variante dar e limpede că nu e cazul să ne facem iluzii.
În mediul rural, 1 din 4 școli nu are conexiune la internet
Se pot trage, în schimb, niște concluzii după cele ce s-au petrecut în perioada în care școlile au fost închise din cauza epidemiei de coronavirus. Cifrele vorbesc de la sine: peste 40% dintre elevii din mediile defavorizate nu au făcut școală online. Foarte mulți părinți nu s-au ocupat (n-au vrut s-au n-au putut) de copii în acest timp, ca să suplinească într-un fel lipsa contactului direct cu profesorii. Veniturile multor familii au scăzut în așa măsură încât nu se asigura nici măcar procurarea alimentelor de bază, ca să nu mai vorbim de câte persoane și-au pierdut locurile de muncă. În mediul rural, 1 din 4 școli nu are conexiune la internet iar 9 din 10 școli nu dispun de laptopuri sau de tablete. Firește, nici cadrele didactice nu sunt instruite pentru predarea online. Rezolvarea acestor deficiențe necesită timp și implică un efort al întregii societăți. Cât despre calitatea învățământului, semnele nu sunt încurajatoare, dacă se confirmă intenția ministerului de a suprima, la gimnaziu, latina și niște ore de științe.
Un punct de vedere demn de atenție a fost exprimat de un reputat cadru didactic, profesorul de filosofie Doru Căstăian din Galați, într-un articol de pe site-ul Edupedu. Profesorul Căstăian dă glas, cu siguranță, temerilor multor colegi ai săi atunci când arată că prioritară trebuie să fie protejarea categoriilor de risc, printre elevi și profesori. Admite că e bine ca școlile să aibă mai multă autonomie dar se întreabă totuși care sunt limitele acestei autonomii. Există riscul unor decizii iresponsabile la presiunea părinților sau profesorilor mai vocali, după cum foarte posibilă este și paralizia decizională. În fine, dl. Căstăian sugerează că factorul cel mai important este responsabilitatea oamenilor, adăugând că vor fi greu de contracarat atât, pe de o parte, oportunismul politicienilor cât și, pe de altă parte, slaba informare a cetățenilor. O observație lucidă, valabilă nu doar în domeniul învățământului.
