De când a fost deportată din Rusia anul trecut, Dilfuza Haitova își caută de lucru în orașul său natal Termez, în sud-estul Uzbekistanului. Însă locurile de muncă sunt greu de găsit în această țară, forțând-o pe această mamă singură să supraviețuiască cu un venit modest din reciclarea sticlelor de plastic și a dozelor goale.
Neputându-și permite să plătească chirie, Haitova locuiește în casa tatălui ei în vârstă. Cei aproximativ 2,50 de dolari pe zi pe care Haitova îi câștigă abia ajung pentru „pâine și alte nevoi de bază”, spune ea.
„Mă confrunt cu o lipsă constantă de bani, iar acest lucru este sufocant. Nu există locuri de muncă aici”, spune Haitova, care are în jur de 30 de ani. „Nu aș fi supraviețuit fără ajutorul tatălui meu”.
Haitova se numără printre zecile de mii de lucrători din Asia Centrală care se luptă să se descurce pe fondul lipsei cronice de locuri de muncă în țările lor de origine, după ce au fost recent deportați din Rusia.
Moscova a raportat recent un număr record de deportări și refuzuri de intrare în țară în primele șapte luni ale anului 2024, pe fondul unei aparente campanii anti-migranți care a vizat în principal cetățenii tadjici, uzbeci și kirghizi.
Din ianuarie până în iulie, peste 143.000 de persoane nu au putut intra în Rusia, ceea ce reprezintă o creștere semnificativă față de 2023, a raportat ministerul rus de Interne.
Aproape 93.000 de persoane au fost expulzate din Rusia, în creștere cu 53% față de aceeași perioadă a anului trecut.
În plus, numărul permiselor de ședere temporară și permanentă eliberate din ianuarie până în iulie a scăzut cu 44 și, respectiv, 18 procente, comparativ cu anul trecut.
Ministerul a declarat că 1.053 de cetățeni naturalizați au rămas fără pașapoarte rusești în aceste șapte luni.
Potrivit ministerului de Interne, numărul raidurilor poliției care au vizat întreprinderile deținute de migranți a crescut cu peste 200%.
Deși ministerul nu a furnizat o defalcare a statisticilor pentru fiecare lună, o creștere fără precedent a deportărilor și a refuzurilor de intrare a început după atacul terorist din 22 martie de la Crocus City Hall din afara Moscovei.
Rusia susține că atacul asupra sălii de concerte, care a provocat moartea a 145 de persoane, a fost comis de patru cetățeni tadjici. Acesta a alimentat și mai mult un sentiment anti-migranți de lungă durată în Rusia, care găzduiește milioane de muncitori din Asia Centrală.
Haitova spune că a fost reținută în cadrul unui raid al poliției la sfârșitul lunii martie 2023, la doar câteva zile după atac. Poliția i-a spus migrantei din Uzbekistan că va fi deportată pentru încălcarea condițiilor permisului său de muncă.
Haitova, care câștiga aproximativ 25 de dolari pe zi spălând vase la un restaurant din Moscova, spune că s-ar întoarce în Rusia dacă ar putea.
Uzbekistanul susține oficial că are o rată a șomajului relativ scăzută, de 6,8 %, însă mulți cred că aceasta nu reflectă realitatea. Cifrele oficiale privind ocuparea forței de muncă includ locuri de muncă sezoniere și temporare, în special în sectorul agricol. Lucrătorii se plâng, de asemenea, de salariile mici.
„Unde sunt locurile de muncă promise?”
Situația este și mai gravă în Tadjikistanul vecin, unde mai mult de jumătate din gospodării depind de remitențele migranților din Rusia.
Mirmoh Șamsova, o locuitoare a capitalei Dușanbe, nu a reușit să își găsească de lucru de când s-a întors în Rusia, după ce și-a pierdut locul de muncă în urma atacului de la Crocus.
Gospodina a devenit muncitoare migrantă în urmă cu patru ani, după ce soțul ei a murit din cauza unei boli, iar familia a rămas cu „datorii mari”.
Șamsova spune că făcea în medie aproximativ 30 de dolari pe zi în timp ce se afla în Rusia, jonglând cu diferite locuri de muncă: gătit și curățenie la o casă privată și lucru la o fabrică de dulciuri.
Ministerul Muncii din Tadjikistan a anunțat că numai în prima jumătate a anului au fost create peste 100.000 de noi locuri de muncă vacante.
„Unde sunt acele locuri de muncă, astfel încât să pot aplica și să obțin unul?”, întreabă Șamsova. „Oriunde te duci, chiar și pentru a obține un loc de muncă ca îngrijitor, îți cer 150-200 de dolari mită. Eu nu am atâția bani”.
Acuzațiile de corupție generalizată și de lipsă de locuri de muncă au fost împărtășite de mulți tadjici aflați în căutarea unui loc de muncă.
Șamsova spune că așteaptă ca situația să se „calmeze” în Rusia pentru a se putea întoarce. Dar nu există niciun semn că situația se va schimba prea curând.
„De vină este propriul nostru guvern”
Autoritățile ruse continuă să deporteze sau să refuze intrarea cetățenilor din Asia Centrală - migranți, studenți și alții - indiferent de valabilitatea pașapoartelor și permiselor acestora.
Unii dintre cei afectați susțin că au fost insultați verbal și chiar bătuți de polițiști ruși în centrele de detenție de la aeroporturi și punctele de trecere a frontierei.
Tadjikul Muhammadjon Boev, care studiază la Universitatea de Agricultură Miciurin din regiunea Tambov din Rusia, spune că a fost reținut la punctul de trecere a frontierei terestre Saratov, în timp ce se întorcea din Tadjikistan.
„Mi-au confiscat pașaportul și carnetul de student și m-au dus la un centru de detenție. M-au ținut acolo timp de trei zile; și-au bătut joc de mine, m-au agresat verbal și m-au bătut... Aproape că mi-au rupt mâna”, a declarat el într-o scrisoare deschisă adresată ambasadorului rus la Dușanbe.
Boev susține că a fost expulzat din Rusia fără nici un motiv legal. Oficialii din domeniul educației din Dușanbe au declarat că cel puțin alți cinci studenți tadjici s-au confruntat cu un tratament similar în Rusia în acest an.
Cel puțin 100 de pasageri uzbeci ai unui zbor Samarkand-Moscova nu au putut intra în Rusia pe aeroportul Șeremetievo la 30 iulie.
Trei dintre pasagerii care și-au dat doar prenumele - Asliddin, Iskandar și Siroj - au împărtășit înregistrările video pe care le-au făcut despre cum au fost ținuți în aeroport timp de o zi și jumătate, dar și despre zborul de deportare spre casă.
Bărbații au declarat pentru Current Time că oficialii aeroportului le-au luat amprentele și probele ADN înainte de a-i anunța că nu se pot întoarce în Rusia timp de 20 de ani.
„Nu au invocat nici un motiv pentru care ne deportau. Nu am făcut nimic ilegal”, au spus ei.
Siroj, în vârstă de 23 de ani, a declarat pentru Current Time că el și mulți alții din avion au împrumutat bani pentru a cumpăra bilete spre Moscova, sperând că îi vor putea plăti înapoi cu banii pe care îi vor câștiga în Rusia.
„Nu știu ce voi face. Nu există multe locuri de muncă în Uzbekistan. Poți găsi de lucru pentru un salariu de aproximativ 240 de dolari pe lună, dar acești bani nu sunt suficienți pentru a trăi”, a spus el. „În mod normal, lucrez la o fermă, dar prețurile produselor au scăzut anul acesta, așa că am decis să plec în Rusia”.
Autoritățile ruse estimează numărul lucrătorilor din Asia Centrală în Rusia la aproximativ 10,5 milioane, însă alte surse dau cifre mai mici.
În regiunea Orenburg din Rusia, Niso Șermatova din Tadjikistan nu a reușit să își depună cererea de rezidență permanentă. Brutăreasa spune că este eligibilă pentru a depune cererea deoarece soțul ei este cetățean rus și ea este o „persoană care respectă legea”, care lucrează și plătește impozite.
Șermatova a declarat că a fost informată de un funcționar de migrație în septembrie că agenția are „instrucțiuni de a nu accepta cereri din partea cetățenilor tadjici pentru moment”.
„Nu-mi place cum ne tratează Rusia pe noi, migranții, dar uneori cred că Rusia și alte țări străine nu ne datorează nimic”, a declarat Șermatova pentru RFE/RL. „Sunt supărată pe propriul nostru guvern, guvernul tadjik, căruia nu-i pasă de cetățenii săi. Dacă am avea o viață normală acasă, nu am căuta o viață mai bună în străinătate.”
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
