Membrii Parlamentului și ai Guvernului nu au participat la ședința Consiliului Suprem de Securitate, convocată de președintele Igor Dodon la începutul acestei săptămâni. Jurnalistul Anatolie Golea vede acest refuz al domnilor Candu, Filip și alți reprezentanți ai Cabinetului de Miniștri ca pe un scenariu al puterii și opoziției, care divizează și mai mult societatea în intenția de a consolida electoratul acestor actori politici.
Anatolie Golea: „O luptă mimată din partea președintelui Dodon pentru cursul euroasiatic și din partea guvernării pentru, chipurile, cursul proeuropean. Dânșii, nu știu, au avut o înțelegere mutuală sau ad-hoc, au înscenat acest dezacord în privința convocării Consiliului Suprem de Securitate, pentru a demonstra că cineva este mai tare și cineva luptă pentru anumite idealuri. Poate că domnul Dodon a nimerit într-o cursă a guvernării, vrând să convoace această ședință a Consiliului Suprem de Securitate și i s-a arătat locul, de fapt, ca să vorbim mai pe înțelese, că dânsul nu decide prea multe în această țară. De aceea a fost ignorat și n-a avut cvorum la ședința Consiliului Suprem de Securitate.
Dânsul, chipurile, intenționează să modifice componența Consiliului Suprem de Securitate. Bănuiesc că se va confrunta cu opunerea Parlamentului, care poate modifica legea respectivă și introduce foarte clar cine anume poate fi membru al Consiliului Suprem de Securitate. Deci, toate acestea nu sunt altceva decât un joc de-a guvernarea și opoziția.”
Ceva mai devreme, Andrian Candu și Pavel Filip au refuzat să participe la recepția organizată de Președinție cu ocazia Zilei independenței. Unul dintre promotorii activi ai lui Igor Dodon, Boris Șapovolav, a scris că absența celor doi demnitari trebuie catalogată drept „provocare la adresa șefului statului”.
Felul cum au fost marcate cele două sărbători naționale – Ziua Independenței și Ziua Limbii Române – au făcut-o pe redactorul-șef de la „Ziarul de gardă”, Aneta Grosu, să creadă că sărbătorile naționale au un gust amar.
Aneta Grosu: „Ziua de 27 august, când ar fi trebuit să consemnăm sărbătoarea Declarației de Independență, a fost adumbrită din timp și bine orchestrat de un alt eveniment, unul proclamat de șeful statutului și numit tot de el „ziua eliberării Moldovei de sub jugul ocupanților fasciști”. Nicicând în cei 26 de ani de independență, ziua de 24 august, când Basarabia a fost ocupată de trupele sovietice, nu a fost marcată cu atâta fast la Chișinău. Un concert de milioane, plătit din nu se știe ce bani, a adunat în Piața Marii Adunări Naționale mii de melomani, așa-ziși, care habar nu aveau de ce au venit acolo. Acest concert a demonstrat, de fapt, o dată în plus că politicienii de rând cu mulți artiști mint de îngheață apele.
Și Dodon, și Leps, și alții care au mai cântat acolo au negat aspectul financiar al problemei – Dodon nu a plătit, iar Leps nu a luat bani. În realitate, Dodon nu pierde și nu va pierde în următorii ani ai mandatului său ocazia de a se manifesta cu sărbători, evenimente, manifestări, medalieri etc. Își adună capital pentru a merge pe urmele fostului său părinte spiritual, Vladimir Voronin, care a stat în fruntea statului două mandate consecutive.
Cum spuneam, Ziua Declarației de Independență a fost succedată de acel concert stupid din Piața Marii Adunări Naționale, astfel încât 27 august a ajuns să fie o zi în care lumea, pur și simplu, nu a mers la serviciu. Și ce dacă oficialii au depus flori la monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt? Și ce dacă televiziunile i-au arătat pe toate părțile cu buchete și coroane de flori? În lipsa Declarației autentice de Independență, distrusă în timpul evenimentelor din 2009, ce fel de sărbătoare poate fi? Și de Ziua Limbii Române constatăm aceleași evenimente, derulate pentru camerele de luat vederi – același Igor Dodon, care, în esența sa, urăște limba română, s-a grăbit să se filmeze cu flori la Ștefan cel Mare, spunând că sărbătorește și el „Limba noastră”, după care a înmânat distincții de stat unui grup de persoane, printre care prieteni de-ai săi din lumea șahului, participanți la lichidarea consecințelor catastrofei de la Cernobîl, unor militari, dar și unor preoți din subordinea mitropolitului Vladimir al Moscovei, nu și luptătorilor pentru limba română.”
Cazul lui Andrei Brăguța, tânărul decedat zilele trecute în una din instituțiile penitenciare, a intrat în atenția presei. Jurnalistul Vitalie Călugăreanu crede că acest caz ar fi zdruncinat întregul sistem în această săptămână.
Vitalie Călugăreanu: „Acest caz a demonstrat încă o dată că în Republica Moldova reformele finanțate de partenerii externi sunt mimate, nu implementate. Reformele trebuiau să înceapă cu purificarea sistemului. Această curățenie nu s-a făcut și ne-am pomenit cu niște monștri în justiție, în poliție și, mai ales, în sistemul penitenciar, acolo, unde noi, jurnaliștii, nu prea avem acces. Deci, în Republica Moldova, injustiția a început să ucidă, iar acest lucru este foarte grav. Rezistența la reforme, manifestată de facto, nu prin declarații de actuala guvernare, a făcut ca în sistem să apară oameni periculoși, care îi pot lipsi de viață pe alți oameni, doar pentru că așa vor ei. În aceste condiții, finanțarea din exterior a ceea ce numesc guvernanții reforme în justiție, este nu doar inutilă, păguboasă, dar și periculoasă. Dezmățul la nivel de stat, la care s-a ajuns în Republica Moldova, cred că a atins cote periculoase ce impun o reacție internațională fermă, altfel vom aluneca spre o realitate crudă, pe care o vedem astăzi în Coreea de Nord.”
