În Franța, Consiliul Constituțional a validat ieri “pașaportul vaccinal”, care de luni 9 august va fi obligatoriu pentru orice local public, de la restaurante și muzee, la săli de sport și de fitness, fără a mai vorbi de transporturile în comun.
O măsură similară este luată începând de astăzi în Italia: „Green Pass, cum se schimbă viața noastră începând de azi”, este titlul mare din La Repubblica, ziarul din Roma care oferă rețeta gesturilor cotidiene așa cum vor fi codificate de acum înainte, „printre contradicții și proteste”.
La Milano, Corriere della Sera explică cum vaccinarea va fi obligatorie și pentru personalul din învățământ, putând duce la suspendare rapidă și pierderea salariului pentru cine refuză. La Stampa din Torino completează spunând că până și studenții din universități vor trebui să fie vaccinați sau să aducă dovada unui test negativ dacă vor să asiste la cursuri.
În Franța, Libération trece în revistă situația acestor dispozitive de control anti-Covid-19 în restul lumii: astfel, în Danemarca, sistemul similar numit «coronapass», a fost mai degrabă bine primit de populație; de la sfârșitul lunii mai, când a fost introdus, și până azi, aplicația a fost deja descărcată de două milioane de ori (pentru o populație de 5,8 milioane).
În Marea Britanie, unde restricțiile au fost în mare ridicate (decizie foarte criticată), Boris Johnson a anunțat că o dovadă a vaccinării va fi cerută din septembrie pentru cafenele, discoteci și locuri cu mulțime de oameni strânsă în spații închise, iar el caută acum să-i convingă pe tineri să folosească aplicația NHS Covid Pass.
În Israel, de asemenea, unde a avut loc o campanie de vaccinare masivă (62 % din populație vaccinată pe 4 august, unul din cele mai ridicate procente din lume), un «pașaport verde» a funcționat încă din februarie până recent. În fața noului val, el a fost deja reintrodus în Tel Aviv
Până și în SUA, scrie Washington Post, administrația Biden se pregătește să suspende și să retragă fondurile unor instituții federale, ca o măsură de presiune menită să împingă oamenii să se vaccineze.
În Franța, Consiliul Constituțional a aprobat ieri, joi 5 august, obligativitatea „pașaportului sanitar” în ciuda opoziției unei părți a populației și a manifestațiilor care se anunță deja în weekendul ce vine, precizează cotidianul catalan El Periódico.
Reuters estimează că “noua legislație, adoptată în momentul în care Franța înfruntă un al patrulea val de infecții adus de variantul Delta, merge mult mai departe decât cea din majoritatea țărilor europene, condiționând acțiunile cotidiene ale populației de vaccinare” sau de o testare regulată.
Clasa politică franceză rămâne însă profund divizată, cum o remarcă Le Figaro. Linia de fractură nu trece între dreapta și stânga, ci mai degrabă între principalele partide și extreme: extrema stângă a lui Jean-Luc Mélenchon, de pildă, care a judecat decizia ca fiind «o mare dezamăgire». Consiliul Constituțional «arată astfel că nu protejează niciuna din libertățile noastre amenințate de pașaportul sanitar», a declarant acest etern candidat la prezidențiale.
Cum era de așteptat, candidata dreptei extreme, Marine Le Pen, este de asemenea împotrivă, considerând ca măsurile guvernului ca fiind inacceptabile.
Nouă mari manifestații sunt deja prevăzute, în mai multe orașe, în weekendul ce vine în Franța, subliniază cotidianul spaniol El País.
Fox News și „Statuia Libertății” din Budapesta
Vorbind despre libertăți: un congres are loc la Budapesta, la care participă unii reprezentanți de frunte ai dreptei americane. Am mai scris despre alianța neașteptată a republicanilor din SUA cu Viktor Orbán. Astfel, prezentatorul vedetă al Fox News, Tucker Carlson, se află la Budapesta, pentru a participa la o conferință de la care el transmite în direct pentru Fox în aceste zile. Carlson va vorbi sâmbătă la MCC Feszt — un festival organizat de o instituție sprijinită de Orbán, dar finanțată de stat, pentru a celebra “talentul maghiar.”
Până și politologul conservator din SUA Rod Dreher, mult admirat de unii intelectuali români, s-a mutat la Budapesta anul acesta, de unde prezintă Ungaria ca pe un spațiu protejat (a kind of safe space), departe de “hegemonia” liberalismului, Dreher apărând meritele a ceea ce numește un “soft authoritarianism” față de “totalitarismul” UE.
Cum a fost însă deja remarcat cu ironie, în primul său clip foarte elaborat transmis de la Budapesta, Tucker Carlson s-a înșelat în mod flagrant în legătură cu un monument marcant al capitalei maghiare. Spunând: „Dacă vă pasă de civilizația vestică, democrație și valorile familiei, precum și de asaltul feroce asupra acestor valori din partea liderilor instituțiilor planetare, ar trebui să aflați ce se întâmplă aici chiar acum”, spune el în vreme ce camera efectuează un zoom înapoi de pe ceea ce el în mod vizibil crede că este un soi de statuie a libertății, situată sus pe deal... când de fapt e vorba de uriașul monument stalinist ce comemorează victoria armatei sovietice asupra Germaniei naziste.
Pe scurt, Fox News crede că filmează o Statue of Liberty — când de fapt este vorba de un monument comunist (cf. foto)...
La Minsk, procesul opoziției
La Minsk a început procesul Mariei Kolesnikova, una din cele trei femei care l-au înfruntat pe Lukașenka și puterea. Kolesnikova e judecată pentru “acțiuni menite să submineze securitatea statului”, ceea ce se pedepsește cu până la 12 ani închisoare.
În ciuda sinistrei perspective, ea s-a arătat surâzătoare, din cușca cu bare metalice în care este ținută în sala tribunalului, după modelul sovietic al proceselor, apoi a făcut semnul unei inimi cu degetele, ba chiar a efectuat mișcări de dans în fața camerelor de filmat. (Filmată fiind de agenția de stat Sputnik.)
Prăbușirea lui Lukașenka este ‘inevitabilă’: “Situația se schimbă atât de rapid, încât este imposibil să prezicem viitorul apropiat. E limpede însă că acțiunile autorităților… vor duce inevitabil la prăbușirea [regimului],” a spus Kolesnikova într-un interviu cu TV Dojd, canalul rusesc de opoziție.
La Moscova, Kommersant, un alt ziar rusesc de opoziție, unul din puținele rămase, scrie că situația la granița lituano-bielorusă a început să se întoarcă în defavoarea Minskului. De o săptămână încoace, regimul lui Lukașenka a încurajat mii de irakieni să se îmbarce pe zborurile Bagdad–Minsk și Basra–Minsk. Circa 4.000 de migranți au intrat deja în Lituania zilele acestesa (față de doar 80 întreg anul trecut). Acum însă, constată Kommersant, după ce Lituania a început să-i trimită masiv înapoi pe cei interceptați, iar Bagdadul a anunțat că suspendă, sub presiunea UE, zborurile spre și dinspre Minsk, Lukașenka se regăsește cu un mare număr de refugiați irakieni în țară și a ordonat forțelor de pază a frontierei să nu primească pe nimeni înapoi.
Pentru a da un singur exemplu al fluxului, scrie Kommersant, într-o singură zi, pe avioane de tip Boeing 737 ale Iraqi Airways, au zburat la Minsk, încurajați de regim, nu mai puțin de 800 de irakieni.
Călătorie la capătul sorții (și morții) literare
În sfârșit, Le Monde are unul din acele scoop-uri culturale de vară: descoperirea unei adevărate comori: mii de documente și ciorne de roman scrise mâna lui Louis-Ferdinand Céline, o mană de informații ce ar putea modifica ceea ce știm despre opera acestui personaj extraordinar de discutat, admirat și contestat care a fost Céline.
Aceste arhive dispăruseră în 1944, în momentul în care Céline a fugit din Franța pentru a se ascunde în Germania nazistă încolțită din toate părțile, și este vorba de nu mai puțin de un metru cub de documente: mii de pagini, printre care 600 de file din faimosul Casse-pipe, apoi un masiv roman inedit intitulat Londres, 1.000 de file din Mort à crédit și zeci de alte scrieri și documente redactate de mâna lui Céline.
Cazul lui Céline sfâșie și astăzi cultura și lumea literelor din Franța. Manifestul lui antisemit Bagatelles pour un massacre rămâne interzis de publicare în Franța, echivalentul pamfletului lui Hitler Mein Kampf, ar spune unii. Cu diferența că Céline era infinit mai violent în scris decât celălalt, iar ura lui - desfășurată cu un talent literar imens, rămâne înspăimântătoare și astăzi.
Până acum, o tentativă recentă de republicare a pamfletului Bagatelles pour un massacre, cu aparat critic și repunere în context a eșuat deja. Chestiunea rămâne actuală mai ales în condițiile prezente de dezorientare ideologică planetară și de luptă permanentă cu corectitudinea politică.
Niciodată nu s-a scris în istoria omenirii ceva mai veninos, pus în vorbe cu atâta talent dușmănos. Și nu sunt cunoscute exemple mai bune ale dilemei: ce facem cu operele de artă ale creatorilor cu un caracter infect și nociv?
