Un weekend de catastrofe și secretul flirtului dreptei cu Viktor Orbán

O pierdere generalizată a reperelor și agățarea de ideologii simpliste, care aduc o explicație imediată. Deseori, până și titlurile din presă par a aduce doar o adiere de confort, mai mult decât o autentică explicație. Vedem astfel: “Egoismul occidental în doze mari” pe coperta numărului de weekend al Libération, cotidianul (fondat de Jean-Paul Sartre) al stângii intelectuale pariziene.

Un politolog francez, Bertrand Badie, declară chiar acolo, într-un interviu cu Libération: „Pfizer e pe cale de a câștiga miliarde pe spatele muribunzilor.”

In schimb, Le Figaro, cotidianul dreptei catolice franceze bine-cugetătoare consideră aceasta ca fiind o atitudine «woke» și oferă chiar câteva chei pentru a înțelege «wokismul» și a-l respinge.

În așteptarea raportului apocaliptic al ONU despre catastrofa climatică în curs, raport ce va fi făcut public astăzi, o parte a presei ajunge să ne înlăture până și iluzia unei protecții date de vaccin. Astfel, Diário de Notícias, la Lisabona, pune mare în prima pagină că “anticorpii dispar vertiginos la circa trei luni după vaccinare și o a treia doză este «inevitabilă»”.

În Spania, El Pais rezumă situația la nivel european: “certificatul” sau “pașaportul vaccinal”, acel Green Pass care poate avea diverse nume, este impus acum în viața de zi cu zi în 21 de țări europene, dar în același timp protestele nu încetează să crească, în special în Franța și Germania.

În Germania, la München, Süddeutsche Zeitung (SZ) remarcă de altfel că în Franța protestele masive anti-mască și anti-vaccin tind deja să se transforme în proteste anti-Macron. Weekendul acesta a fost al patrulea în care oamenii au ieșit în stradă în mai multe orașe în Franța, numai sâmbătă fiind vorba, scrie SZ, de peste 230.000 de persoane. Asta – în condițiile în care popularitatea lui Macron este în scădere, iar anul viitor vor avea loc alegeri prezidențiale în Franța, în primăvară, simultan cu preluarea de către Franța, în prima jumătate a anului, a președinției rotative a UE.

„Trista vară a lui Macron”, este și titlul comentariului din La Repubblica, în Italia, care subliniază că președintele francez a fost unul dintre primii lideri europeni care a lansat ideea unui Green Pass, asta în momentul în care mai are doar 9 luni până la alegeri.

În acest timp, guvernele oferă diverse stimulente pentru a convinge lumea să se vaccineze. Într-un articol cu accente ludice, Washington Post prezintă un lung lanț de exemple: „Germania oferă cârnați gratis. Noua Zeelandă organizează un festival muzical al vaccinării. Vreți o destinație bună pentru Instagram? In Romania, oamenii se pot vaccina într-un castel care poate a inspirat – sau poate nu – Dracula lui Bram Stoker.”

Regimul bielorus – rușinea Europei

A fost un weekend în care au continuat incendiile apocaliptice în Grecia, Turcia, Siberia și California, apoi violențele generalizate în Afganistan (despre care tocmai am scris aici în această dimineață) și în Thailanda. Dar privirea presei europene este fixată mai ales pe ceea ce se întâmplă mai aproape. Astfel: „Regimul bielorus – rușinea Europei”, este titlul editorialului numărului din Le Monde cu data de astăzi.

Acest „stat tâlhăresc”, (Etat voyou), cum îi spune Le Monde, după ce a redus la tăcere toată opoziția, se folosește acum de arma migrației împotriva Lituaniei vecine: Lituania, țară membră în UE, se vede confruntată de câteva săptămâni încoace cu un val masiv de refugiați și azilanți din Irak, Siria și țări africane, care trec granița bielorusă, încurajați sau chiar ajutați de regimul de la Minsk, unde au fost aduși, cei mai mulți, cu avionul din Irak, așa cum am scris-o și zilele trecute în Revista presei.

Presa oficială de la Minsk afirmă insistent că un migrant ar fi murit încercând să treacă granița în țara vecină. Lituania numește însă asta o ficțiune: o poveste inventată.

Altminteri, potrivit unui reportaj în Politico, care a stat de vorbă cu șefa opoziției Svetlana Țihanovskaia, circa 600 de dizidenți ar fi deținuți politici în închisorile bieloruse. Cât despre Aleksandr Lukașenka, acest despot, amintește astăzi Le Monde, supraviețuiește doar datorită sprijinului lui Vladimir Putin și al poliției secrete ruse – FSB, în vreme ce echivalentul bielorus al acesteia continuă să se numească KGB.

Dar nici la Bruxelles, și nici la Londra sau Washington, nu trebuie pierdut din vedere faptul că în spatele acestui regim devenit „rușinea Europei” se află un singur om: Vladimir Putin care deține, la Moscova, cheia viitorului lui Aleksandr Lukașenka.

Autoritarismul „iliberal” în UE

După un ministru maghiar, iată acum că ministrul polonez al justiției, Zbigniew Ziobro, spune, citat de Financial Times, că „Polonia n-ar trebui să rămână în UE cu orice preț”.

Asta în vreme ce, totuși, aflăm din același Libération, că “sub presiunea UE, Polonia e pe cale de a-și revizui mult contestatele reforme din justiție”. Omul care conduce țara din umbră, Jarosław Kaczyński, a transmis, pentru agenția poloneză PAP, că guvernul va închide mult contestata “cameră disciplinară”, un soi de jandarm al magistraților, și că asta ar trebui să pună capăt nemulțumirilor din toate părțile.

În realitate, într-un verdict, luna trecută, Curtea Europeană de Justiție de la Luxembourg ordonase Poloniei să suspende orice activitate a acelei instituții create de guvern și care încălca independența justiției. Polonia primise un ultimatum, care era luni 16 august, peste o săptămână.

Nu trebuie însă uitată nici Ungaria, unde săptămâna trecută ministrul finanțelor Mihály Varga a fost cel care a evocat un «Hunxit», o ieșire din UE, iar comentatorul politic britanic Nick Cohen, în The Observer (cel mai vechi săptămânal duminical din lume, apărând fără întrerupere din 1791) pune întrebarea: „Ce-i atrage la Viktor Orbán pe atât de mulți sicofanți ai dreptei?”

Secretul flirtului dreptei cu Viktor Orbán

Iată-l de pildă, scrie comentariul din The Observer, pe Tucker Carlson, prezentatorul vedetă al unei emisiuni politice pe Fox News, care săptămâna trecută (confundând în treacăt un monument Stalinist cu o autentică Statuie a Libertății) care a mers la Budapesta să facă o emisiune deșănțat de laudativă cu omul care e pe cale, scrie The Observer, „să facă din Ungaria prima dictatură de dreapta în Europa de la moartea lui Franco în 1975 încoace”.

Și ziarul britanic face o paralelă între felul în care atât Fox News cât și Viktor Orbán și-au lărgit audiența: „creând o spaimă paranoică de un dușman atât de periculos, încât orice tactică e justificată pentru a-l învinge”. Dușmanul imaginar aici este „elita globală” care se întoarce împotriva poporului permițând imigrația de masă. Iar dacă nu sunt musulmanii (sau evreii în cazul Ungariei care a făcut din George Soros un inamic), atunci sunt homosexualii (care pentru Orbán sunt pedofili). Iar peste musulmani și homosexuali tronează ca dușman Uniunea Europeană.

Redusă la asta, ideologia unui regim cum este cel al lui Viktor Orbán pare caricaturală, dar imaginea nu face decât să rezume mesajul cât se poate de oficial. Iar comentariul din The Observer trece în revistă toți principalii ideologi occidentali care au încurajat până acum acest tip de regim „iliberal”: „acel absurd de supraevaluat Roger Scruton, apoi mentorul lui Trump, Steve Bannon, sau acel partizan de fațadă al libertății de expresie Jordan Peterson, ba chiar până recent liderii partidelor europene creștin-democrate, care în mod nominal ar trebui să lupte împotriva dictaturilor”… aluzie la faptul că abia în martie anul acesta Fidesz-ul lui Viktor Orbán a fost forțat să părăsească Partidul Popular European, PPE, din Parlamentul UE.

De altfel, ca în vechea istorie burlescă cu „stropitorul stropit”, conservatorul Tucker Carlson de la Fox News s-a văzut cenzurat de presa oficială maghiară! În interviul său mult anunțat și mult pregătit cu Viktor Orbán, jurnalistul conservator american i-a pus liderului maghiar o întrebare în legătură cu asasinarea unor dizidenți chinezi, opuși regimului lui Xi Jinping. China este, desigur, văzută de SUA ca un important inamic, în vreme ce Orbán întreține legături strânse cu Pekinul. Așa încât, cum o arată jurnalistul Ben Novak, prezentând întreaga afacere în New York Times, cenzorii maghiari au tăiat partea stânjenitoare a interviului, în care se ajungea la China.

În final, comentariul pomenit din The Observer mai spune că ceea ce face dreapta occidentală, din Europa și SUA, înclinându-se în fața lui Viktor Orbán este echivalentul exact a ce fac stângiștii când se prosternează în fața regimurilor din Cuba și Venezuela, și comentariul se încheie: „Viitoarele alegeri generale maghiare din 2022 vor merita să fie observate. Presupunând că opoziția va reuși să învingă un sistem măsluit, mulți se întreabă dacă Orbán va ceda puterea. Precum Putin și alți hoți aflați în vârful piramidei, el se teme probabil că ar putea ajunge la închisoare.”