Criza afgană face ca Marea Britanie să se îndoiască de «relația specială» pe care credea că o întreține cu SUA, constată în această dimineață, în Franța, Le Monde.
Boris Johnson a organizat și condus ieri eșuatul summit virtual al grupului G7, al națiunilor celor mai bogate, discuții la vârf prin video dedicate Afganistanului, deși în realitate Johnson este acum izolat, după retragerea americană din Afganistan în care Londra nu a fost consultată, dar și după felul în care el însuși a întors spatele Europei.
Nu numai inamicii politici ai lui Johnson, dar până și importante personalități conservatoare (Tories) se întreabă azi la ce mai folosește acea «relație specială», care dura de la al Doilea Război Mondial încoace, dacă Joe Biden a decis să iasă din Afganistan fără o consultare cu Londra, care a adus principalul sprijin militar forțelor SUA vreme de două decenii? Și care mai este acum viitorul acelei fantasmagorice «Global Britain» promise de Johnson odată cu Brexitul?
Sunday Times prezentase deja duminică, 22 august, criticile fără precedent ale unor înalți responsabili ai guvernului britanic aduse președintelui SUA. Surse guvernamentale anonime britanice au spus (cu acreală!) ziarului The Times că Biden l-a sunat înapoi pe Johnson abia după 24 de ore, atunci când acesta a cerut săptămâna trecută o discuție telefonică.
Câte despre fostul premier laburist Tony Blair – care acum aproape două decenii a decis să sprijine militar SUA în ofensiva din Irak din 2003 (și care plătește pentru asta și acum în ochii opiniei publice britanice) – el a lansat un atac brutal împotriva lui Joe Biden, ridiculizând sloganul « imbecil » al președintelui SUA («să sfârșim războaiele fără sfârșit»).
Talibanii refuză să prelungească data ieșirii din Afganistan: 31 august
Talibanii au refuzat să prelungească data limită de 31 august a scoaterii din țară a tuturor străinilor, dar și a afganilor care doresc să plece pentru că au colaborat cu NATO, SUA sau organizații internaționale.
Ba chiar, talibanii îi opresc acum și îi trimit înapoi pe afganii doritori să ajungă la aeroport.
Biden inflexibil
La Washington, Joe Biden s-a adresat din nou națiunii ieri seară, vorbind în direct la televiziune, imediat după încheierea summitului virtual G7. Biden respinge cererea aliaților de a menține trupe în Afganistan și după luna august, rezumă The Guardian.
La fel: „Joe Biden își menține planul initial de retragere a trupelor americane din Afganistan până la sfârșitul lunii, în ciuda presiunilor internaționale – inclusiv cele ale principalilor aliați europeni – de a prelungi misiunea pentru a permite o mai bună evacuare”, rezumă Financial Times.
Până acum, Marea Britanie s-a angajat să primească 20.000 de refugiați afgani. Canada a spus că va lua un număr similar. Uniunea Europeană nu a indicat încă câți afgani vrea să repartizeze între țările sale membre - cifrele vor veni mai târziu, miniștrii de interne și ambasadorii blocului urmând să discute problema “în zilele următoare”.
Între timp, s-a aflat că șeful CIA, William Burns, s-a întâlnit în secret la Kabul, luni, cu conducerea talibanilor, pentru a găsi o cale reciiprocă de ieșire onorabilă din dezastru. Știrea senzațională a fost anunțată mai întâi de Washington Post.
Algeria rupe relațiile diplomatice cu Marocul
Aceasta ar fi de fapt știrea cea mai surprinzătoare a zilei, deși nu cu totul neașteptată, publicată mai întâi ieri seară de site-ul Tout sur l’Algérie (TSA). Anunțul a fost făcut în direct ieri seară la televiziune de ministrul algerian de externe Ramtane Lamamra, care a citit o declarație în numele președintelui Abdelmadjid Tebboune. „Lamamra a reamintit actele ostile ale Marocului față de Algeria de la jumătatea lunii iulie, în special sprijinul acordat separatiștilor berberi, cei pe care ceea ce ambasadorul marocan la ONU i-a numit „bravul popor kabili”, specifică TSA.
Ostilitatea între cele două țări datează încă din anii 1960, din momentul independenței lor de tutela franceză.
Invers, Algeria găzduiește pe teritoriul său de multe decenii luptătorii Frontului Polisario și refugiații sahraoui, din regiunea Sahara Occidentală, din sudul Marocului de astăzi, ocupată și anexată de Maroc în 1979.
Their Satanic Majesties Request
La rubrica culturală, principala știre este moartea imperturbabilului toboșar al grupului Rolling Stones Charlie Watts (80 de ani). Odată cu el s-a dus un mit, într-atât membrii grupului erau considerați indestructibili, dacă nu chiar nemuritori. Luna trecută, presa britanică anunțase de altfel datele noului turneu programat al Rolling Stones, prevăzut să aibă loc din septembrie până în noiembrie.
Site-ul revistei americane care poartă numele grupului, Rolling Stone, oferă un clip cu o versiune live a mega-hitului „Jumpin’ Jack Flash”, filmată la New York în 2006 de nimeni altul decât Martin Scorsese, clip în care camera nu-l părăsește nici o clipă pe Charlie Watts, aflat deodată – lucru rar – în centrul atenției.
Watts era timidul grupului, dar cel care a adus încă de la început o notă de jazz greu de imitat, cum o amintește în Franța Libération, care îl pune în această dimineață mare pe prima pagină (cf. foto) cu titlul: „Charlie Watts nu mai bate”, la fel cum, pentru ritmul său, Süddeutsche Zeitung îl numește “die Herzmaschine”). Charlie Watts a afirmat întotdeauna că el a devenit muzician ascultând armoniile complexe ale mitologicului saxofonist Charlie Parker.
La Londra, The Times amintește că el era un om “foarte blând și manierat, care fugea de celebritate și dezaproba excesul vieții rock’n’roll a prietenilor săi”. “Ca o contramăsură adusă vieții spectaculoase a lui Jagger sau Richards, prezența și figura flegmatică a lui Watts erau un ingredient esențial al alchimiei explosive a muzicii Rolling Stones.”
Odată cu dispariția unui membru al grupului se încheie o întreagă epocă. Daily Telegraph din Anglia a pus deja întrebarea cum au ajuns cei de la Rolling Stones la vârsta combinată de 308 ani, rămânând într-o excelentă formă fizică, în ciuda tuturor exceselor trecute. Ce știu ei din ce noi nu ne pricepem să facem?, se întreba ziarul.
The Daily Telegraph ajungea la concluzia, luna trecută, că ei sunt de fapt un mister al științei, amintind că toți patru au recunoscut întotdeauna că vreme de decenii au luat heroină și au fumat și băut tot ce este omenește posibil. Ba chiar doi dintre ei, Charlie Watts, dar și Ron Wood, au supraviețuit cancerului, însă iată, încă țin turnee, în condițiile în care statisticile ne arată că vedetele rock trăiesc în general cu 25 de ani mai puțin decât media noastră.
Articolul le depăna pe rând rețetele, de la regimul alimentar al lui Jagger (77 de ani) la micile exerciții ale lui Watts (80 de ani, decedat ieri), însă trecea prea repede peste o anume formă de modestie a celor patru. De pildă, într-un interviu din 2017 Ron Wood spunea că el încă se simte un nou-venit în Rolling Stones și oarecum tolerat…
Dar este normal, el s-a alăturat grupului abia în 1975.
„Let it bleed!”
