În Franța, Le Monde are ca principal titlu astăzi criza submarinelor: Pactul militar Aukus dintre Statele Unite, Australia și Regatul Unit, care a luat de sub nasul Franței un imens contract semnat în 2016 cu Canberra pentru livrarea a douăsprezece submarine, a declanșat o criză politică între Paris și Washington.
"Apoplectică. Un șoc! Abandonată". Franța a reacționat „cu furie”, pentru a-și exprima amărăciunea, joi, 16 septembrie, a doua zi după anunțarea pactului Aukus, relatează la rândul său Politico.
„Politicienii francezi au fost rareori atât de duri în declarațiile lor împotriva unui aliat, sau chiar împotriva unui inamic”, observă site-ul Politico. „Pentru ei, Statele Unite sub președintele Joe Biden nu s-au schimbat deloc după Trump, Australia este neloială, iar Regatul Unit este atât de demn de dispreț, încât nici nu merită să fie menționat”.
Pentru The Guardian, limbajul folosit joi de ministrul francez al afacerilor externe, Jean-Yves Le Drian, este „fără precedent”. „Această decizie unilaterală, brutală, imprevizibilă este foarte asemănătoare cu ceea ce făcea Donald Trump”, a spus ministrul francez. „Sunt furios și trist. Așa ceva nu se face între aliați. Este într-adevăr un pumnalîn spate.”
Odată cu pactul Aukus, din care Franța este exclusă, Parisul a pierdut un contract în valoare de peste 50 de miliarde de euro, care prevedea livrarea în Australia a douăsprezece submarine de tip convențional. Conform noului acord, Canberra va cumpăra acum submarine nucleare, a căror tehnologie va fi furnizată de Statele Unite și Regatul Unit.
Lumea e o junglă
Chiar și mai mult decât pe Australia, Franța e supărată pe SUA. În Australia, Sydney Morning Herald a vorbit cu Gérard Araud, fost ambasador al Franței în Statele Unite, care rezumă totul astfel:
„Lumea este o junglă. Acesta e tristul adevăr cu care Franța tocmai se confruntă, această înjunghiere pe la spate comisă de Statele Unite și Regatul Unit ".
“Iresponsabil”
New York Times estimează că "nivelul furiei franceze amintește de acrimonia dintre Paris și Washington în 2003, în timpul războiului din Irak, cu o utilizare a limbajului și insultelor niciodată văzută de atunci".
„Oficialii francezi au descris excluderea Franței - membru al NATO - din noul parteneriat militar dintre Marea Britanie, Australia și SUA ca un moment cheie care va săpa și mai mult prăpastia dintre aliați”.
Poate pentru că americanii au memoria scurtă, ironizează The Atlantic. Un înalt oficial al lui Joe Biden spunea miercuri, cerând să i se păstreze anonimatul, că Marea Britanie și Australia sunt „cei mai vechi aliați” ai Americii. Franța va fi încântată să audă asta, ea care a fost un aliat al Statelor Unite încă de la naștere, când francezi au luptat pentru independența americană... de Anglia!”
Franța nu e singura care a văzut roșu după anunțarea pactului Aukus. China, vizată în mod limpede de această nouă alianță militară, a considerat decizia „total iresponsabilă”, lucru semnalat de agenția oficială Chine Nouvelle. Cooperarea militară începută odată cu livrarea submarinelor nucleare Australiei va "submina pacea și stabilitatea regională, va intensifica cursa înarmărilor și va da o dură lovitură eforturilor de neproliferare nucleară", a spus Pekinul.
Afganistan: demisia ministrei olandeze de externe
În acest timp, ministra olandeză de externe, Sigrid Kaag, și-a prezentat demisia ieri, pusă în cauză de un raport oficial pentru gestionarea evacuării haotice din Afganistan, semnalează site-ul DutchNews. Ministrul era ținta unei moțiuni a parlamentarilor, care au criticat-o pentru că nu a anticipat avansul talibanilor și pentru că a lăsat mulți cetățeni olandezi și zeci de familii de afgani care lucraseră pentru ei în Kabul, lipsiți de orice ajutor. „Nu pot decât să accept consecințele acestei hotărâri, deoarece ca ministru eu purtam responsabilitatea finală”, a spus Sigrid Kaag în fața parlamentarilor.
O afacere colectivă
În sfârșit, la rubrica culturală, după ce săptămânalul satirico-politic Le Canard enchaîné a publicat o scurtă cronică a documentarului Colectiv al lui Alexander Nanau, urmat și de Libération, iată că acum Le Monde se entuziasmează pentru acest documentar românesc. Iată aici traducerea integrală, de pe hârtia încă mirositoare a cerneală caldă: „Totul începe ca un film polițist. Cu diferența că asta nu e o ficțiune, ci un documentar, ba chiar de cea mai înaltă calitate. Al patrulea lung metraj al lui Alexander Nanau retrasează un fapt divers care a devenit scandal de stat, survenit în 2015 la București, în România, ale cărui circumstanțe au adus la lumină (o lumină de morgă) asupra corupției care gangrenează structurile publice ale țării.
Pe 30 octombrie 2015, în timpul unui concert de rock în clubul Colectiv, o instalație de pirotehnie declanșează un incendiu. În câteva secunde, cele 400 de persoane prezente se găsesc deodată într-o capcană. Patruzeci de oameni mor. Mergând pe firul anchetei jurnalistului Cătălin Tolontan, filmul retrasează într-un stil direct o investigație ale cărei concluzii ne îngheață, și care a produs un cutremur până în vârful puterii politice.”
Aceasta este doar cronica scrută apărută în ziarul tipărit. Pe site-ul internet al Le Monde, cronica filmului este însă mult mai amănunțită. Mercuri și joi am mai publicat aici cronicile din politic Le Canard enchaîné și din Libération.
