Coaliția, compusă din social democrați – principalii învingători -, ecologiști și liberali, a anunțat deja că vrea sa legalizeze canabisul și sa atingă neutralitatea carbon în 2030, cu opt ani mai devreme decât se angajase anterior guvernul Angelei Merkel.
Coaliția «Semaforul»
Este vorba de coaliția pe care Süddeutsche Zeitung, la München, o numește, cum i s-a pus porecla: die Ampel-Koalition, Semaforul, de la culorile sale roșu-galben-verde, corespunzând socialiștilor, liberalilor și ecologiștilor.
Verzii, die Grüne, au primit ministerul de externe (pe care odinioară l-a mai condus un lider istoric al ecologiștilor, tot în alianță cu socialiștii: Joschka Fischer), precum și pe cel al mediului înconjurător, dar și agricultura și industria. Șefa diplomației va fi chiar Annalena Baerbock, fostă candidată prezidențială și care, potrivit agenției oficiale ruse TASS, s-ar pregăti să adopte o linie mai dură cu Rusia. Ea va fi și prima femeie care va conduce diplomația germană.
Liberalii (FDP) au primit finanțele, minister extrem de important, condus până acum chiar de Scholz, și care îi revine de acum înainte liberalului Christian Lindner, adept strict al disciplinei bugetare. Acesta a fost de altfel ministerul cel mai disputat în perspectiva formării coaliției.
Pe frontul pandemiei, în prag de iarnă
Un tablou al stadiului actual al pandemiei în Europa prezintă Le Monde, în Franța, pornind de la faptul că Slovacia este acum a doua țară de pe continent, după Austria, care a decis să reimpună restricții mergând până la carantină, celor nevaccinați.
Dar și în Germania, viitorul cancelar Scholz a spus ca guvernul plănuiește să facă vaccinul obligatoriu pentru anumite categorii de persoane, în primul rând personalul medical, în vreme ce Austria vrea să impună vaccinul pentru toată lumea începând din februarie.
Pe continent, rata vaccinării este de 60% din ansamblul populației, dar asta pentru că se întâlnesc fluctuații foarte mari de la o țară la alta. Astfel, în Portugalia, vaccinații reprezintă 86% din populație, în Franța aproape la fel, dar în Bulgaria, ultima din Europa... abia 25%!
Olanda și Italia (cum o explică în detaliu Il Giornale) au reintrodus la rândul lor unele restricții parțiale, Olanda după ce a înregistrat 23.000 de noi cazuri în 24 de ore. Franța cunoaște însă 30.000 de noi cazuri de persoane infectate pe zi, Germania – 67.000 pe zi și experții estimează că se îndreaptă spre 100.000 de noi cazuri de îmbolnăvire la fiecare 24 de ore.
Asta în momentul în care Organizația Mondială a Sănătății a avertizat că numărul morților de Covid în această iarnă în Europa – devenită focar mondial – ar putea atinge 700.000 până în martie. Făcând ca cifra morților din pricina virusului, de la începutul pandemiei, să depășească două milioane.
Tot în Franța, Libération are ca principal dosar (încă din prima pagină), motivele reizbucnirii unui nou val al pandemiei și «de ce re-re-re-reîncepe». Un parametru nou, important, în comparație cu iarna trecută: „le variant delta”.
«Naufragiul Franței»
Dar tot în prima pagină Libération mai pune și tragedia care a avut loc ieri în Canalul Mânecii, în apropiere de Calais: dispariția în mare a 27 de exilați care încercau să atingă plajele Angliei.
«Șocat, Boris Johnson acuză Franța», căreia îi reproșează de luni de zile că nu face suficient pentru a pune capăt traversării migranților.
«Naufragiul Franței», titrează cel mai bun site independent de informații din „Hexagon”, Mediapart, care continuă: „Autoritățile franceze au răspuns de îndată promițând măsuri represive, când de fapt tocmai acestea sunt, cel puțin parțial, la originea deciziei exilaților de a părăsi Franța cu riscul vieții lor.”
La Londra, The Guardian contestă cifrele oferite de ministra de interne Priti Patel (de origine indiană): „Patel vrea să dea impresia că ar exista o criză din ce în ce mai acută în privința numărului de oameni care sosesc în Marea Britanie și caută să obțină refugiu în mod ilegitim. Dar nu este adevărat. Criza absolută este cea a solicitanților de azil care încearcă să ajungă pe țărmurile britanice efectuând cumplita traversare a Canalului cu plute și bărci mici. Guvernul britanic ar trebui să facă tot posibilul pentru a împiedica traficanții de oameni să facă avere, și să nu mai pună vina pe oamenii disperați să riște traversarea. De fapt, numărul persoanelor care vin în Marea Britanie pentru a solicita azil a scăzut cu 4% anul trecut (cifre preluate din conservatorul The Times) și se ridică la mai puțin de jumătate din ceea ce era la începutul anilor 2000. Marea Britanie primește o fracțiune din cererile de azil ale Germaniei și Franței și mai puțin decât media în UE. În realitate, pe planetă, țările cu venituri mici primesc nouă refugiați din 10, din totalul persoanelor deplasate.”
Parlamentul European: socialiștii se încrustează...
Pe continent, dat fiind succesul crescând al socialiștilor (precum în Germania), președintele socialist al Parlamentului European, italianul David Sassoli (care mai este și bolnav de la o vreme) a anunțat că nu intenționează să se retragă la încheierea jumătății sale de mandat (doi ani și jumătate din cinci). Aranjamentul inițial cu conservatorii din PPE a fost ca cele două grupuri, principalele din legislativul european, să-și împartă la egalitate durata mandatului președintelui și ca după doi ani și jumătate Sassoli să cedeze locul unui PPE.
E vorba, desigur, de un aranjament amiabil, căci statutele parlamentului nu prevăd așa ceva, iar Sassoli afirmă acum că date fiind victoriile socialiștilor pe continent, aranjamentul și-a pierdut rațiunea.
Site-ul Politico îl citează pe Sassoli, care le-a spus europarlamentarilor socialiști: „Ar fi o eroare politică să lăsăm un PPE în fruntea parlamentului înainte de alegerile din 2024, în momentul în care familia noastră politică este în ascensiune în Europa. Nu putem să ne lăsăm conduși de conservatori până la viitoarele alegeri”.
Partidul Popular European (PPE), conservatorii (care au ca membri din România PNL, PMP și UDMR) au ales-o miercuri pe candidata lor: malteza Roberta Metsola. În vârstă de doar 42 de ani (cu patru copii), această catolică practicantă, specialistă în migrație, este un “pur produs al microcosmului din Bruxelles” și a fost consilieră legală a primei șefe a diplomației UE Caterine Ashton.
... dar uneori socialiștii mai și eșuează: Suedia
Dacă în Germania socialiștii au devenit principalul partid, numind cancelarul, pe Olaf Scholz, în schimb în Suedia numirea socialistei Magdalena Andersson, anunțată ieri cu mare pompă, s-a transformat repede în farsă.
Cea care era văzută ca prima femeie ce conduce un guvern în Suedia, la un secol după ce femeile au primit acolo dreptul de vot, a demisionat ieri după numai 12 ore.
Ea a explicat că a fost forțată să demisioneze după o „zi de coșmar” marcată de înfrângerea în parlament a planului său bugetar și de plecarea din guvern a aliaților ecologiști. „Politica suedeză este atât de complexă, încât nu e sigur că șefa socialiștilor nu se va întoarce la putere”, analizează corespondenta BBC la Stockholm, Maddy Savage. „Dacă se votează iarăși, Andersson va fi probabil realeasă. Asta deoarece ecologiștii au promis că o vor susține, deși au demisionat ca partener oficial al coaliției”, explică jurnalista. „Cu toate acestea, ea s-ar găsi atunci într-o poziție vulnerabilă, în fruntea unui guvern minoritar fragil și ar trebui să se țină mereu de un buget fixat de dreapta, deja adoptat de parlament”.
Polonia își agravează cazul în înfruntarea cu Europa
Același Libération, în Franța, scrie cum miercuri, Curtea Constituțională a Poloniei, o unealtă aflată în mâinile partidului de guvernământ Dreptate și Justiție (PiS), a decis că articolul 6 din tratatele europene este incompatibil cu Constituția sa.
Războiul autorităților poloneze împotriva statului de drept și a independenței judecătorilor continuă astfel. La o lună și jumătate de la decizia fără precedent a Curții Constituționale poloneze, care a proclamat supremația dreptului național asupra dreptului european, aceeași instanță extrem de politizată tocmai a decis că articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este incompatibil cu Constituția. Pentru o democrație, simbolul e dezastruos.
Pe drumul lui Putin
„S-ar zice că avem aici un guvern care nu acceptă nicio constrângere externă asupra a ceea ce se încăpățânează să prezinte ca pe un program intern de reformă judiciară”, scriu juriștii Oliver Garner și Rick Lawson într-o notă pentru Verfassungsblog.
După cinci ani de când independența Curții Constituționale a fost călcată în picioare, Curtea Supremă subordonată puterii, acum judecătorilor li s-a interzis să comenteze reformele, cu riscul de a fi ei înșiși suspendați și judecați.
Refuzând să revină asupra acelor reforme, care sunt tot atâtea abateri de la statul de drept, Polonia a pornit pe o cale primejdios de similară cu cea luată de Moscova. Cel mai condamnat stat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), Rusia și-a modificat Constituția pentru a introduce în lege aceea că deciziile instanței de la Strasbourg nu pot fi executorii în țară dacă sunt găsite a fi contrare dreptului rusesc.
SUA: armament suplimentar pentru Ucraina
În acest timp, cresc tensiunile la granița Rusiei cu Ucraina, unde, pentru a doua oară anul acesta, Moscova a masat circa 100.000 de oameni și material militar greu. Din nou, NATO, SUA și UE lansează avertismente împotriva Rusiei, prevenind Kremlinul să nu cumva să intervină militar în Ucraina pentru a-i "proteja" pe rusofonii din Donbas, sau pentru o repetare a manevrei din Crimeea, în 2014, când s-a organizat un pretins "referendum" de unire cu Rusia.
Politico, site-ul american care acoperă, de la Bruxelles, afacerile UE, informează că în Congresul SUA este discutată propunerea de a trimite Ucrainei armament suplimentar în valoare de 50 milioane dolari. Cu totul, ajutorul Pentagonului pentru Ucraina ar urca astfel la 350 milioane dolari.
Marți, două ambarcațiuni de patrulare ale Gărzii de Coastă a SUA au sosit în portul Odessa, la Marea Neagră, un gest menită să sprijine ostentativ mica flotă ucraineană în timp ce se confruntă cu o crescândă activitate rusească în apropierea țărmurilor sale. (Cf. și blogul pe care îl țin la Europa Liberă despre criza din Ucraina, începând de la tulburările de pe Maidan din decembrie 2013 încoace: Criza din Ucraina. LiveBlog.)
«Black Friday»: dacă-i black, e negru
În sfârșit, într-un editorial în stilul său obișnuit, săptămânalul satirico-politic Charlie Hebdo analizează fenomenul, venit din SUA, ca și Haloween, și devenit pan-european: « Black Friday ». Aflăm că numele, pentru această zi care declanșează sezonul cumpărăturilor pentru Crăciun și care vine imediat după joia de Thanksgiving, datează din 1961, când polițiștii din Philadelphia, extenuați de ore suplimentare și rău plătiți, n-au mai putut face față gloatei cumpărătorilor ieșiți după un chilipir.
Rețelele din comerț încearcă să facă din această zi o sărbătoare în Europa, dar criza lasă un gust amar. În Franța, Fundația Abatele Pierre, a calculat că « precaritatea energetică » afectează 12 milioane de suflete aflate în pragul sărăciei (12 millions de pauvres âmes).
A fi sărac, scrie Charlie Hebdo, te face să devii «o mașină de calculat 24/24». Oamenii ăștia “sunt agresați de o campanie publicitară permanentă, la telefon, la televiziune sau în stradă, să cumpere și iar să cumpere lucruri pe care nu le vor avea niciodată”, ceea ce afectează în primul rând copiii. Pentru aceștia, conchide Charlie, “mâine va fi într-adevăr… o vineri neagră”.
