Într-un articol din Newsweek, Ovidiu Nahoi se referă la Rusia și la China din perspectiva consolidării unor regimuri autoritare, susținute în ultimii ani de o propagandă care, în esență, pretinde că acest model de stat răspunde mai bine decât democrația crizelor maojore cum este cea de acum, a coronavirusului. Și Moscova și Beijingul, au folosit din plin mijloacele războiului hibrid, „cu o componentă puternică a dezinformării”. Era deci justificată temerea că „sfârșitul istoriei” nu e deloc definitiv, ca să spunem așa. Dovadă, soarta Parteneriatului Estic. Statele semnatare fac parte dintr-o categorie în care susținerea pro-europeană nu trece de 50%. „Suntem doar la începutul unei confruntări îndelungate, scrie Nahoi. Pandemia, într-un fel sau altul, va trece. Confruntarea ideologică este aici ca să rămână. Rusia a dezvoltat sub Vladimir Putin o cleptocrație care mimează batjocoritor democrația”. Va face în curând un referendum pentru ca ceea ce vrea Putin să fie îmbrăcat în straie de legalitate. China nici nu s-a mai ostenit : Partidul comunist de acolo i-a dat pur și simplu puterea pe vecie actualului lider. „China este astăzi o cyber-tiranie, care-și controlează cetățenii prin aplicațiile mobile și metodele de recunoaștere facială”. Au început să funcționeze mai multe instituții europene spre contracararea manipulărilor chino-ruse. Europa a înțeles, în sfârșit. Dar se dovedește perfect valabil ceea ce le-ar fi spus occidentalilor Mihail Gorbaciov la căderea URSS: ”V-am făcut cel mai mare rău, v-am lipsit de un dușman”. De unde și întrebarea comentatorului : „Și dacă acum, Vladimir Putin și Xi Jinping ne fac un bine?”
Suplimentul istoric al cotidianul Evenimentul zilei inserează un interviu cu sociologul Vasile Dâncu, membru PSD, care comentează un sondaj recent. Din el ar rezulta că, în momentul de față, doar 10% dintre români se mai tem că România poate pierde Ardealul în favoarea Ungariei.
Gabriel Andreescu încearcă să explice cât mai simplu ce a însemnat Tratatul de la Trianon pentru unguri și respectiv pentru români. O face pe platforma contributors.ro. La 4 iunie 1920, Ungaria a pierdut 72% din teritoriu și 64% din populație. România a dobândit Transilvania. Gabriel Andreescu atrage atenția că prea des se vorbește de unirea României cu Transilvania ca urmare a marii adunări de la Alba Iulia, din 1918 : nu e așa, acolo a fost „o operațiune simbolică menită să susțină cererile României adresate Puterilor învingătoare – și le-a susținut”. Importante au fost Tratatele de pace de la sfârșitul Primului Război Mondial, dar ele „nu au făcut loc voinței populare (și se dau exemple). „Principiul naționalităților” a fost aplicat la rândul lui suficient de arbitrar (exemple, din nou). Au rămas frustrări în multe puncte ale Europei. Ce rămâne de neînțeles, consideră analistul, este că „nu doar România, ci și Ungaria par să nu realizeze că situația creată la Trianon a fost rezolvată din momentul în care maghiarii au început să trăiască de o parte și de alta a unor frontiere transparente și au putut deveni cetățenii aceluiași stat, cu buletin de cetățenie și într-un altul, și toți, români (slovaci, cehi) și maghiari, cetățeni ai Uniunii Europene. (…)Este preferată (pe mai departe) exhibarea rănilor istoriei în locul proiectului constructiv și liniștitor al unei Transilvanii spaţiu de complementaritate, un model de pluralism cultural şi religios”.
