Declanșarea procedurii de demitere a procurorului general Augustin Lazăr a avut loc după prezentarea unui text intitulat „Raport”, dar despre care presa spune că nu are argumente și temeiuri legale. În Adevărul, Liviu Iolu îl numește „o manevră ieftină”, „probă de rea credința”, ba chiar „ticăloșie maximă” din partea ministrului de justiție Tudorel Toader, pentru că apelează la așa-zise dovezi de management defectuos, invocând fapte care au avut loc înaintea instalării în funcție a lui Lazăr.
Pagina web a revistei 22 publică o analiză amplă a lui Cristian Câmpeanu despre palierele juridice și, în fond, ale statului de drept, care sunt dinamitate prin această nouă demitere, precum și consecințele grave pe care le-ar avea. El spune că forțele antidemocratice sunt cinci în România: Falanga legislativă, „în primul rând membrii majorității PSD și ALDE, dar nu numai. Printre complicii politici se numără adesea UDMR și, uneori, din umbră, dar cu o contribuție hotărâtoare, membri ai PNL și PMP”; falanga executivă; falanga constituțională, mai ales la nivelul Curții constituționale în actuala ei componență; falanga juridică, și anume Inspecția Judiciară care funcționează ca instrument de terorizare și armă de lichidare a tuturor magistraților care nu sunt pe placul puterii; și falanga mediatică – televiziunea Antena 3, Sputnik, dar și Evenimentul zilei, și România liberă în oarecare măsură, plus multe publicații și site-uri care se exprimă violent împotriva democrației de tip european.
Cristian Câmpeanu își pune o întrebare gravă care apare la mai mulți comentatori: ce va face președintele Klaus Iohannis în această situație, câtă vreme o decizie a Curții Constituționale îl obligă să contrasemneze cererea de demitere înaintată de ministrul justiției. Președintele ar trebui să sesizeze aceeași Curte, dar pe motive de legalitate și nu de oportunitate, cum a făcut la demiterea procurorul-șef anticorupție Laura Codruța Kovesi. Va fi suspendat? Asta este, se va putea apăra cu recomandările ferme ale Comisiei de la Veneția și cu concluziile apropiatului raport MCV al Comisiei Europene.
La ce ar mai folosi „un președinte tot mai inutil, tot mai decuplat de realitate și căzut în irelevanță...
„Când în joc e soarta statului de drept, a democrației și a locului României în UE, președintele poate susține că nu a avut de ales”. Analistul de la 22 se cam îndoiește că președinte va alege această cale. Îi sugerează totuși o suită de măsuri de contracarare a dezastrului apropiat: anume, capturarea în întregime a statului de drept de către Partidul Social Democrat și majoritatea parlamentară care îl susține.
Și Dan Tăpălagă (pe site-ul G4media) avertizează că „riscul dezintegrării democrației este iminent”. Subliniază că numai președintele mai poate face ceva. Are două variante: „fie doarme mai departe și acceptă dezastrul fără împotrivire”. Fie acționează. Refuză revocarea. Va fi eventual suspendat. Dar la ce ar mai folosi „un președinte tot mai inutil, tot mai decuplat de realitate și căzut în irelevanță (…) Un președinte elogiat de adversarii democrației mai mult încurcă”.
În fine, Ziare.com anunță că două asociații de magistrați au început să se organizeze pentru a cere renunțarea la revocarea procurorului general. Au transmis deja public solicitarea de a se renunța la revocare, până la corectarea deficienței legislative semnalate de Comisia de la Veneția: „revocarea procurorilor de rang înalt să se facă cu avizul obligatoriu al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), prevedere care ar trebui introdusă în modificările Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor”.
